Gaspar Gyorgy – Mindfulness urban

În ultimii ani, în librării, pe rafturile cu cărțile care au tot mai mult succes din domeniile psihologie, dezvoltare personală, spiritualitate, educație, apar din ce în ce mai des titluri care conțin termenul mindfulness. Cea mai simplă semnificație a lui este un proces de conștientizare sau atenție, meditație sau controlul gândurilor, dar poate să fie și faptul de a fi aici și acum. Înțelesurile nu sunt deloc simple și, e limpede, cărțile acelea se adresează unei categorii restrânse de persoane care au o aplecare spre cunoașterea sinelui prin psihologie sau spiritualitate. Nu toată lumea e lămurită, totuși, cum ar trebui să traducem termenul, dar unii cititori fac efort să depășească simplul nivel al lecturii și sunt din ce în ce mai preocupați să pună în practică tehnicile/exercițiile recomandate și, astfel, să-și împroprieze la nivel concret beneficiile mindfulness.

Așa încât, un titlul cum este cel pe care l-a ales Gaspar Gyorgy pentru cartea sa, Mindfulness urban (Editura Curtea Veche, București, 2018), este de natură să complice și mai mult lucrurile. Aceasta pentru că mindfulness presupune, între multe altele, retragere, liniște, introspecție. Adică, ceva care sugerează o practică ascetică, iar mediul urban în care aceasta ar urma să fie aplicată este de-a dreptul nepotrivit. Este un paradox. Orașul înseamnă agitație, stres, competiție, viteză, neatenție, imagine, consumerism, iar ca să facă față ritmului nebun, orășenii caută soluții în cabinetele de psihoterapie, sau consumând pumni de pastile, dedându-se la diverse vicii, mergând la biserică, practicând sport în exces și altele. Suntem tentați, pe bună dreptate, să spunem că între mindfulness și spațiul urban e o contradicție de termeni. Așa cum, dintr-o altă perspectivă, un creștin pesimist ar fi tentat să creadă că mântuirea nu este posibilă dacă trăim în orașul zilelor noastre și că e nevoie musai să plecăm în munți. Dacă titlul ar fi fost unul simplu – Mindfulness sau Practici de mindfulness – acest fapt ar fi făcut, din start, o selecție radicală și ar fi îndepărtat un număr important de potențiali cititor. De aceea, alegerea autorului pentru alăturarea termenilor mindfulness și urban dovedește curaj și are rostul de a sugera că vâltoarea minții poate fi potolită chiar și dacă viețuim într-un bloc de sticlă dintr-o metropolă și lucrăm într-un domeniu suprasolicitant, care ne confiscă. Adică ne rupe de noi înșine, ne decuplează de componenta noastră divină. Dacă nu ar cunoaște zbuciumul lumii acesteia și consecințele unui trai împrăștiat sau care urmărește doar satisfacerea nevoilor ce țin de supraviețuire (chiar și pe aceea ce vizează luxul!), psihoterapeutul Gaspar Gyorgy nu ar fi atât de preocupat să ofere instrumente de lucru, iar prin acestea, sprijin pentru oricine îl caută în paginile cărții lui.

Conținutul lucrării pe care v-o recomand se bazează pe valorile în care autorul crede cu tărie: curaj, compasiune și conectare – atât de necesare în procesul de vindecare sau pentru a face față situațiilor complicate de care fiecare se lovește, invariabil, în viața lui. Dar aici este ceva mai mult, căci autorul consideră viața ca fiind spațiul ce i s-a dat ființei umane să rezolve probleme cu scopul de a evolua. Așa încât, asumarea unei participări active și autentice din partea fiecărei persoane este obligatorie. Adică, trebuie să dăm dovadă de bărbăție. Atitudinea ambiguă, leșinată, autocompătimitoare sau victimizantă nu are ce să caute aici. Nimic nu se obține din senin, nici liniștea, nici fericirea, nici împlinirea. Norocul e o aberație, o miciună, o fugă de realitate. Prin urmare, cu cât curajul este mai mare – este de părere Gaspar Gyorgy – cu atât avem șansa să învățăm mai multe, căci „o viață trăită conștient este probabil cea mai mare provocare și, totodată, cea mai mare oportunitate” (p. 21)

Tot procesul pleacă de la conștientizare, legată strâns de capacitatea de a dobândi o perspectivă mai largă și mai profundă asupra lumii, și, mai ales, de capacitatea de a fi flexibili. Iar flexibillitatea ține de felul în care gândim, de „ieșirea din starea de pilot automat”, pentru a trece la o etapă caracterizată de atenție. Când trăim conștient, adică atunci când suntem atenți la gândurile care ne populează mintea și nu le permitem să ne controleze ele pe noi, ci invers, atunci trăim starea de mindfulness, înțeleasă de Gaspar Gyorgy și ca o „trezire dintr-un somn psihologic”. Pe acest fond se poate pregăti o transformare însemnată a vieții, prin „angajamentul ferm pentru trezirea la viață”, împăcarea cu trecutul și acceptarea prezentului. Ca să însoțească procesul de cultivare a lucidității de sine, autorul (care, în acest proces complex, se consideră mai degrabă un intermediar, decât un ghid) propune în cartea sa o serie de practici psihologice care pot fi aplicate de oricine dorește, cu sacrificiul bunăvoinței și al autodisciplinei. E necesară o informare cât mai exactă și, pentru ca tehnicile mindfulness descrise să poată fi valide, să fie puse în practică în mod consecvent. Treptat, vom observa că „prin practica mindfulness devenim mai intimi și mai prietenoși cu noi înșine”, ceea ce face ca procesul de conștientizare să fie o poveste personală. În egală măsură, un alt beneficiu al faptului de a fi mindfull (conștient) este că „trăim aici și acum, (…) conștienți de propriile noastre gânduri și sentimente, fiind de asemenea, receptivi la cele ale oamenilor din jur” (Daniel Siegel).

Conținutul cărții lui Gaspar Gyorgy ne conduce, treptat, prin mai multe etape de dezvoltare a echilibrului atenției, atât de necesară astăzi când mullți suferim de o împrăștiere cronică. Mindfulness poate fi aplicat în toate aspectele vieții prin practicarea stării de prezență conștientă. Dacă demersul acesta pare prea complicat sau imposibil, atunci, soluția lui A. Wallance, citat de Gyorgy, este simplă și radicală: „ne putem amplifica aptitudinea de a fi atenți întărindu-ne această abilitate mentală așa cum o facem cu mușchii (…). Cheia constă într-un antrenament precis”. Gaspar Gyorgy ne oferă câteva metode de întărire a ceea ce am putea numi mușchii atenției, sau de îmbunătățire a puterii de concentrare. De exemplu, pentru a respira conștient, fapt care are, între altele, rolul de a ține mintea în același loc cu trupul. Legătura dintre minte și trup este una specială, pentru că trupul, prin natura lui, este mereu în momentul prezent, în vreme „ce mintea umană țopăie ca un iepure agitat spre trecut și viitor” (p. 67) sau, pur și simplu, este stăpânită de o furtună de gânduri care ne rupe de prezent. Prin urmare, unul dintre exercițiile esențiale de mindfulness este conștientizarea trupului (prin respirație conștientă). Este o formă de a „reveni acasă”, adică în prezent, singura realitate adevărată.

Autorul enumeră multele beneficii ale unei vieți trăite conștient, pe acelea constatate din viața proprie, a clienților lui din cabinetul de psihoterapie, dar și argumentele științifice validate de cercetători din domeniul neuroștiințelor: se modifică structura creierului, se întărește memoria, se îmbunătățesc tiparele de gândire, se iese din starea de pilot automat, se reduce stresul etc. Putem observa efectele acestei tehnici psihologice după opt săptămâni de practică mindfulness, o oră pe zi. Evident, pentru a realiza acest lucru e „nevoie de intenție, nu de forță”, iar capcanele ne sunt binecunoscute tuturor: „lipsa de autodisciplină ne împiedică să alegem curajul în locul confortului, iar intoleranța la efort și goana după plăcere pot transforma, în timp, o trăsătură umană firească, așa cum este prezența curioasă și receptivă, în cea mai mare provocare a vieții de adult” (p. 107).

Cartea lui Gaspar Gyorgy este o invitație la a ne manifesta curiozitatea față de noi înșine, de universul nostru interior. Astfel, se constituie într-un ghid pentru o viață conștientă. Și întrucât autorul știe că cititorul de astăzi e grăbit, nerăbdător și nu are timp să parcurgă texte și explicații savante și lungi, scrie clar, succint, fluid, la obiect, fără a afecta în vreun fel calitatea sau consistența mesajului. Apoi, trebuie remarcat aspectul grafic al cărții. Spațiile largi dintre rânduri; textul așezat pe coloane; prezența unor imagini/fotografii foarte sugestive și care bucură privirea; conținutul desfășurat pe spații extinse, generoase, aerisite; împărțirea pe capitole, marcate de pagini colorate diferit; toate acestea sunt concepute pentru a respecta o serie de pretenții de ordin vizual cu care cititorul din spațiul urban este obișnuit, pentru că asta consumă în librăriile elegante în care găsește, pe lângă cărți, rechizite de lux, albume de arhitectură, fotografii de artă, ceai în cești sofisticate.

Conținutul este bine gândit și armonizat pentru a furniza o informații complexă, care îndeamnă la schimbarea vieții, la întoarcerea spre propria persoană, la efort constant de lucru cu sinele. Cartea lui Gaspar Gyorgy, Mindfulness urban. Exerciții de curaj, compasiune și conectare, este un obiect frumos și este scrisă cu afecțiune față de cititor, cu o tonalitate blândă, cu înțelegere deplină pentru limitele naturii umane și pentru încercările fiecăruia în parte. Cu atâta delicatețe, răbdare și compasiune sunt explicate exercițiile de mindfulness, încât oricine le citește va fi încurajat să facă un minim gest de probă pentru a se reconecta la sine.

04Mindfulness urban de Gaspar Gyorgy