Inconfortabil
Capcanele sincerității în cuplu
Editura Polirom, 2024
Editura Polirom vă oferă un fragment din volumul Inconfortabil. Capcanele sincerității în cuplu, apărut de curând în Seria de autor Aurora Liiceanu.
Nebunia relației dintre Tolstoi și Sonia a devenit insuportabilă odată cu apariția celui mai apropiat discipol al lui, adept al vieții austere care constituia miezul doctrinei tolstoiene. Sonia a fost plăcut impresionată când l-a întâlnit, dar instinctul ei și suspiciunea, care-i acompania cumplita posesivitate, au făcut-o să aibă presimțiri negre. Neliniștea resimțită în prezența nobilului Certkov, căci așa îl chema, o punea în gardă. Certkov va deveni dușmanul ei. El va face o alianță cu mezina Sașa, cel mai iubit copil al lui Tolstoi și cel mai puțin iubit copil al Soniei, și se va lupta pentru moștenirea literară a lui Tolstoi cu Sonia, înainte și după moartea scriitorului. Ultima parte a vieții lui Tolstoi a fost scena unor întâmplări incredibile, sinucideri regizate de Sonia, alternate cu excese de dragoste, și toate din cauza geloziei și urii ei față de cel care pusese stăpânire pe sufletul și gândurile marelui om. Dușmanul Soniei îi controla mintea lui Tolstoi, iar ea era exclusă din afectivitatea lui de altădată, din preocupările lui. Ce se întâmplă atunci când doi parteneri de viață hotărăsc să nu-și ascundă nimic, să-și spună totul? Oare ceea ce numim astăzi transparență radicală consolidează cuplurile sau, dimpotrivă, le destabilizează? În cazul lui Bertrand Russell și al Dorei Black, sinceritatea absolută a provocat gelozii care au avut drept consecință separarea lor. Simone de Beauvoir și Jean-Paul Sartre au promis să-și împărtășească toate sentimentele, fanteziile și experiențele, dar nu au fost foarte fericiți în relația lor deschisă, cel puțin ea. Pactul de sinceritate dintre Tolstoi și soția sa Sonia, cu lectura reciprocă a jurnalelor intime, le-a deteriorat relația, făcând-o de-a dreptul insuportabilă spre final din cauza neîncrederii, geloziei și suspiciunilor. Pare așadar că transparența radicală aduce cu sine riscuri. Și nu doar pentru cupluri, precizează Aurora Liiceanu, extinzându-și analiza la societatea de azi, în care expunerea publică a persoanelor și opiniilor – inclusiv a celor radicale – duce adesea la polarizări și la adevărate războaie ale sexelor.
Din cuprins: Dora Black și Bertrand Russell: Pactul de sinceritate – garanția transparenței? • Erotismul părinților și confuzia copiilor • Simone de Beauvoir și Jean-Paul Sartre: Transparența radicală și promiscuitatea simetrică • Sonia Behrs și Lev Tolstoi: Un fel de open marriage • Blestematele jurnale • Gelozia dincolo de trup • Prezentul incert, plin de contradicții • O lume fără bărbați?
Aurora LIICEANU, doctor în psihologie, a lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române. De aceeași autoare, la Editura Polirom au mai apărut: Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți (2003, 2012), Prin perdea (2009, 2012), Rendez-vous cu lumea (2010, 2012), La taifas (2010, 2012, 2016, 2018), Patru femei, patru povești (2010, 2011, 2023), Viața nu-i croită după calapod (2011, 2019), Cuvinte încrucișate (2012, 2017), Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminității(2013, 2019), Legături de sânge. Povestea Ioanei (2013), Soacre și nurori. La cine este cheia? (2014, 2018), Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor (2015), Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat românesc (1948-1998)(2015), Dragostea cea veche îți șoptește la ureche. Primele iubiri (2015, 2016, 2019), Ea și El. Biografia unei relații(2016, 2020), Madlena (2017), Putere și sânge. O aventură indiană (2018), Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov(2019), Așteptarea Penelopei (2019), Fără. Despre iubire, suferință și pierdere (2020), Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate și anonimat (2020), Relații eșuate. Să nu te încurci niciodată cu un bărbat însurat (2020), Efectul de undă(2021), Totdeauna singură. Nefericiri paralele (2022), Travesti. Identități fluide (2022) și Dinastii dulci (2023).
FRAGMENT
„În relații, problema dezvăluirii e gândită de fiecare dintre cei doi. Alain de Botton consideră că fiecare își mărturisește trecutul erotic. Dar sunt situații în care unul dintre ei – sau niciunul – nu are trecut erotic sau are un trecut erotic nefericit. Oricum ar fi, într‑un cuplu se fac mărturisiri și se stabilesc dorințe pentru viitor.
Am ales câteva cupluri din literatură, mărturii din interviuri și un film, pentru a analiza ce se întâmplă atunci când există transparență radicală într‑un cuplu și cum este ea trăită, simțită de fiecare dintre cei doi. Diferite povești.
Voi începe invers. Cu filmul. Se cheamă L’odore del sangue, adică Mirosul sângelui. Regizorul este italian, iar personajul feminin principal este interpretat de o actriță franceză de o frumusețe ciudată, deloc, deloc banală. Se numește Fanny Ardant.
În linii mari, filmul – ecranizarea s‑a făcut după o carte a scriitorului italian Goffredo Parise – se centrează pe obsesia unui bărbat față de viața aventuroasă a soției lui, cei doi având o căsătorie deschisă, deci o relație de transparență radicală.
Amândoi sunt tineri încă și frumoși, bine situați financiar, trăind într‑o vilă luxoasă la Roma. Au o casă la țară, unde el stă aproape tot timpul, scriind și trăind cu o femeie mult mai tânără, cu un aspect androgin. Ea, soția, Silvia, o femeie foarte atractivă, se ocupă de arheologie.
Fiecare dintre cei doi soți știe în detaliu viața celuilalt, își mărturisesc cele mai intime lucruri, petrecând uneori timp împreună. Relația lor este plină de tandrețe, de înțelegere și atașament reciproc.
Se întâmplă că Silvia îi povestește soțului ei, cu lux de amănunte, cum a intrat într‑o relație sexuală cu un bărbat foarte tânăr. Și cum această relație o consumă psihologic foarte mult, cum este chiar profund dependentă de întâlnirile cu tânărul, un neonazist, îmbrăcat mereu în uniformă. Așteaptă cu nerăbdare, cu nesaț să‑l vadă, și toate momentele petrecute cu el au ceva sălbatic, pervers. Tânărul iubit e un bărbat extrem de agresiv, violent, care exploatează fără milă femeile.
Ceea ce îi povestește Silvia soțului ei nu sunt confesiunile ei banale, cu care el e obișnuit. În mod normal o ascultă curios, dar acum e ceva care îl sperie, ceva îngrijorător.
Discuțiile lor despre cât de ciudată, de periculoasă este relația dintre ea și tânărul neonazist se lovesc de o afirmație neașteptată a ei. Îi place foarte mult să facă sex cu el, zice Silvia, simțurile ei ajung la paroxism. Nu se poate abține și se duce întotdeauna când el o cheamă. Ba mai mult, așteaptă plină de emoții ca el s‑o caute. Dorința de a‑l întâlni e mereu intensă.
Aici, din perspectivă psihologică, apare o dublă descoperire.
Una a lui, a soțului. Trăiește o gelozie care nu exista în trecutul lor de transparență. Nu se recunoaște în această trăire. Până acum fiecare dintre ei a avut relații, a lui mai stabilă, dar atașamentul lor reciproc a rămas mereu constant. Era convins că‑și cunoaște foarte bine soția. Dar acum a descoperit ceva ca o taină. E avid să‑i asculte mărturisirile.
Alta a ei, a soției. Ea și‑a descoperit o latură necunoscută a personalității. A descoperit în ea o femeie despre care nu știa că există. Dacă aș cita personajul principal, un psihoterapeut, al unui roman scris de Hanif Kureishi, aș spune că ambii soți au descoperit „străinul“ dinăuntrul ei. Corect ar fi străina din Silvia. Poate că gelozia soțului o vizează tocmai pe această femeie străină sau poate că el nu știa că soția lui se schimbase cu trecerea timpului.
În ceea ce o privește pe Silvia, realitatea pare mai interesantă din perspectivă psihologică, deși nu ea este cea care pare să contureze tema principală a filmului sau a cărții. Este vorba despre acel aspect al potențialului unei persoane, al abisului personalității, care nu se activează în timpul vieții decât dacă ceva îl declanșează, un trigger. Acel ceva poate fi un eveniment, o circumstanță, o întâmplare, o persoană. În cazul Silviei, acel ceva a fost tânărul ei iubit.
Dacă el nu apărea în viața Silviei, ea ar fi rămas aceeași dintotdeauna. Cea pe care o știa soțul ei. Jocul erotic sado‑masochist, cu comportamentul morbid, autodistructiv în care a intrat Silvia, învinsă permanent de puterea pe care o avea tânărul ei iubit asupra ei și supunerea ei voluntară, s‑a terminat tragic cu moartea ei. Ea a fost complice la propria moarte. Strangulată și plină de tăieturi de cuțit. Oare soțul ei ar fi putut s‑o salveze, s‑o scoată din relația toxică care i‑a adus sfârșitul?”
