Text de prof. Daniela Ceredeev
Una dintre cărțile ce m-au căutat neașteptat și viu în ultimul timp și care m-a și întâmpinat cu un lung șir de răspunsuri la angoasele pe care m-am sfiit să le rostesc cu voce tare până acum! Și un torent de argumente patristice, biblice sau strămutate în pagini din file consacrate ale literaturii universale, înlănțuite într-o logică a firescului primordial, a vocației inițiale spre continuă devenire și a statoniciei în valori ce transcend limitele pe care ni le autoimpunem de atâtea și atâtea ori.
Iubirea are în ea nostalgia veșniciei.
„Ca fundament al comuniunii familiale, iubirea este cea care îi dă ceea ce numim forța creatoare a acesteia, deoarece dinamizează toate energiile și îmbogățește ființa și viața omului, împlinind-o, dar și orientând-o spre chemarea de a se împărtăși de viața cea veșnică. Prin urmare, familia (…) trebuie să rămână sanctuarul în care arde necontenit flacăra de aur a vieții acelei sfinte așezări dumnezeiești.”
Educația are o dimensiune universală.
„Educația, ca și mântuirea adusă de Hristos, prin care suntem conștientizați de această chemare care ni se adresează prin Evanghelia Sa, are o dimensiune universală, care ține de ecumenicitatea condiției umane. (…) Sfântul Ioan Gură de Aur considera profesiile „extrem de necesare”, având în vedere spiritul inventiv sădit în firea omului. Sigur, alegerea unei profesii presupune faptul că educația trebuie să se bazeze, în mod principial, pe acel dialog sau conversație euristică dintre dascăl și elev, pe o relație de mentorat care uneori trebuie „să depășească părerile părinților”. Dumnezeu îi așază pe tineri – prin cei care îi educă – într-o deosebită lumină, invitându-i să se străduiască să fie bucuria lumii întregi.”
Copilul – icoană pictată de părinți
„Un copil nu resimte atât de mult lipsa valorilor materiale, cât pe cea a unui pedagog bun, destoinic, delicat, care îl poate forma și educa. Ca primi pedagogi, părinții sunt chemați să-și învețe copiii virtuțile: cumpătarea, privegherea, rugăciunea stăruitoare. Și lor li se și adresează stăruitorul îndemn patristic: Dacă-ți iubești copilul, arat-o prin educația ce i-o dai.”
Tinerii – prezentul și viitorul lumii
„… să priviți la Hristos și să înțelegeți că plăsmuirea personalității voastre este, ca și nașterea voastră, o operă divino-umană. Sunteți chemați să creșteți în dragostea față de Dumnezeu, față de părinții voștri, de semeni, dar mai ales față de cei care sunt în necazuri, suferințe și lipsuri. Faceți bine, din multul sau puținul vostru, semenilor voștri, ajutându-i să se elibereze de tot ce le întristează viața. Nulla dies sine linea!”
Filantropia – „liturghia fratelui”
„Redescoperirea diaconiei sau a „liturghiei fratelui” a reprezentat pentru Biserică, după anul 1989, o revenire și o continuare a tradiției primelor veacuri, când filantropia reprezenta izvorul duhovnicesc al diaconiei eclesiale față de oamenii aflați în nevoi.”
Și, de netăgăduit corolar: Educația copiilor – echilateralitatea angajamentului dintre familie, școală și biserică.
Așadar, IPS Calinic ne oferă „o privire (ne)covențională în oglinda propriilor noastre vieți prin ochii teologului pasionat de drama familiei și de importanța filantropiei”, un volum ce conține „pagini consistente, scrise cu nerv și pasiune, exemplar documentate”, așa cum evidențiază și prof. univ. dr. Nicu Gavriluță, în postfața volumului, și care „oferă soluții și la marile patologii ale lumii de azi. Ele sunt ingenios formulate și subtil argumentate de autor, plecând de la sursele scripturale și de la învățăturile patristice. Aflăm din carte că orice formă de educație, terapie și intervenție socială care neglijează componentele spirituale și religioase ale vieții umane este incompletă, ineficientă și sterilă. În viziunea autorului, rănile sociale sunt consecințele rănilor sufletești. Are perfectă dreptate. Terapia spirituală este soluția profundă dacă dorim să vrem în România o societate sănătoasă și oameni de calitate. Familia, Școala și Biserica sunt datoare să ofere astăzi copiilor și tinerilor o educație creștină din care virtuțile binelui, adevărului și frumosului nu pot lipsi. Educația făcută cum se cuvine este valoarea neprețuită a vieții noastre. Este averea bunei educații, așa cum o numește Teodor Baconschi în cartea cu același titlu. Ea formează oameni integri, capabili să facă alegeri înțelepte. Elitele autentice sunt în măsură să renunțe la orgolii, vicii și meschinării de tot felul. Copiii, familia și întreaga societate pot fi rodul unei proaspete și revigorante educații bazate pe învățăturile creștine.”
Familia și filantropia – două instituții divino-umane de Calinic – Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților
Editura: Crimca
Anul apariției: 2020
