Eric Hoffer – „Adepții fanatici. Reflecții asupra naturii mișcărilor de masă” (fragmente)

Născut în 1902, Eric Hoffer a fost unul dintre cei mai originali şi mai atipici gânditori politici din toate timpurile. Autodidact, Hoffer a lucrat în restaurante, ca muncitor sezonier în agricultură sau căutător de aur. După intrarea Americii în cel de-al doilea război mondial, a lucrat ca docher în portul San Francisco vreme de 25 de ani. A influenţat şi a impresionat gânditori uriaşi precum Hannah Arendt. Este autor a mai mult de zece cărţi, printre care enumerăm The passionate state of mind sau The Ordeal of Change. Volumul The true believer. Thoughts on the Nature of Mass Movements (tradus în 2013 la editura Polirom sub titlul Adepţii fanatici) este o meditaţie lucidă, compactă şi profundă a mişcărilor de masă văzute în special în faza lor activă şi dinamică, în care fanatismul joacă un rol crucial. Ipoteza fundamentală a lui Hoffer este aceea că fanatismul are la bază disponibilitatea indivizilor frustraţi şi autodispreţuitori de a renunţa la propria individualitate şi de a se alătura unor mişcări în care se pot pierde, scăpând astfel de povara libertăţii individuale. Analizele lui Hoffer sunt pur şi simplu memorabile. Oferim cititorilor bookhub.ro câteva paragrafe remarcabile:

„Conservatorismul unei religii – ortodoxia sa – este o coagulare inertă a unei seve cândva profund reactive.”

„Cei care vor să transforme o naţiune sau întreaga lume n-o vor putea face alimentând şi guvernând nemulţumirile, demonstrând justeţea şi necesitatea schimbărilor intenţionate ori impunându-le oamenilor un nou mod de viaţă. Ei trebuie să ştie cum să declanşeze şi cum să întreţină o speranţă extravagantă. Nu contează dacă e vorba despre împărăţia cerurilor, despre raiul pe pământ, despre prăzi şi bogăţii nemaivăzute, despre realizări uluitoare sau despre dominaţia mondială.”

„Mişcările de masă sunt adeseori acuzate că îşi dopează adepţii cu speranţe de viitor, privându-I mişeleşte de bucuria prezentului. Însă pentru cei frustraţi prezentul este iremediabil distrus. Plăcerile şi satisfacţiile nu-l pot reface. Nici o mulţumire şi nici o alinare reale nu le pot cuprinde sufletele dacă nu vin din speranţă.”

„Îmbrăţişarea unui substitut va fi în mod necesar pătimaşă şi extremă. Putem avea încredere limitată în noi înşine, dar credinţa în religia, rasa, naţiunea noastră sau în cazuele sfinte trebuie să fie excesivă şi lipsită de compromisuri. Un substitut îmbrăţişat cu moderaţie nu poate să înlocuiască sinele pe care dorim să-l uităm. Nu putem fi siguri că avem pentru ce trăi decât dacă suntem gata să murim pentru acel lucru.”

„Nu ne poate fi milă de cei cărora le-am greşit.”

„Haosul, ca şi mormântul, este raiul egalităţii.”

„Admiraţia tainică pe care o implică ura se manifestă în înclinaţia de a-I imita pe cei pe care-I urâm. Astfel, fiecare mişcare de masă se modelează în funcţie de diavolul său specific.”

„Ura şi cruzimea care îşi au sursa în egoism sunt lucruri ineficiente dacă le comparăm cu veninul şi ferocitatea născute din altruism.”

„Zelul misionar pare mai curând o expresie a unei îndoieli profunde, a unei senzaţii presante de insuficienţă… Crezul a cărui legitimitate este cel mai uşor de contesat tinde să dezvolte cel mai puternic impuls misionar”

„(Pentru liderul fanatic al unei mişcări de masă n.m.) inteligenţa excepţională, caracterul nobil şi originalitatea nu par a fi nici indispensabile, nici, poate, dezirabile. Principalele cerinţe par a fi: temeritatea şi bucuria sfidării, voinţa de fier, credinţa fanatică potrivit căreia este deţinătorul adevărului unic, încrederea în destinul şi norocul lui, capacitatea de ură pătimaşă, desconsiderarea prezentului, capacitatea de evaluarea iscusită a naturii umane, plăcerea simbolurilor (spectacole şi ceremonii), o neruşinare fără margini care-şi găseşte expresia în desconsiderarea consecvenţei şi a obiectivităţii, înţelegerea faptului că un susţinător aspiră cel mai mult la comuniune, neexistând nici un fel de limite în acest sens, capacitatea de a câştiga şi menţine loialitatea deplină a unui grup de locotenenţi capabili.”

„Credinţa organizează şi pregăteşte sufletul omului pentru acţiune. Să fii în posesia adevărului unic şi să nu te îndoieşti vreodată de justeţea ta; să simţi că eşti susţinut de o forţă misterioasă, indiferent dacă este vorba de Dumnezeu, destin sau legea istoriei; să fii convins că oponenţii tăi sunt încarnarea răului şi trebuie zdrobiţi; să exulţi în abnegaţie şi în devotamentul faţă de datorie.”

„Atitudinea faţă de familie a mişcărilor de masă în ascensiune este foarte interesantă. Aproape toate mişcările de masă contemporane au manifestat, în fazele lor incipiente, o atitudine ostilă faţă de familie şi au făcut tot ce au putut pentru a o discredita şi a o destrăma.. Şi totuşi, niciuna dintre mişcările contemporane nu a fost atât de vehementă în antagonismul său faţă de familie precum creştinismul timpuriu. Isus n-a lăsat nici un dubiu: “Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe mamă de fiica sa, pe noră de soacra sa… Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.” Când I s-a spus că mama sa si fraţii săi sunt afară şi doresc să-I vorbească, a spus: “ Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? Şi, întinzând mâna către ucenici, a spus: “Iată mama Mea şi fraţii Mei!” Când unul dintre ucenicii săi I-a cerut să-l lase să plece şi să-şi îngroape tatăl, Isus i-a spus: “Vino după mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor!”… Este ciudat, dar adevărat, că acela care predică dragostea frăţească predică şi împotriva dragostei de mamă, tată, frate, soră, soţie şi copii.”

„Dispreţul faţă de sine, oricât de vag, ne ascute simţurile, spre a percepe imperfecţiunile altora.”

„Loialitatea adeptului fanatic este faţă de întreg – Biserica, partidul, naţiunea- şi nu faţă de camaradul fanatic.”

„Adeptul fanatic care este complet asimilat într-un organism colectiv compact nu mai este frustrat. El şi-a găsit o nouă identitate şi o viaţă nouă.”

„Când demascăm o prejudecată sau o credinţă fanatică, nu retezăm fanatismul din rădăcină… Denigrând credinţele şi fidelităţile existente, intelectualul militant trezeşte o sete de credinţă în masele deziluzionate. Pentru că majoritatea oamenilor nu pot suporta goliciunea şi futilitatea vieţilor lor dacă nu au un devotament înflăcărat sau o preocupare pătimaşă în care să se poată pierde. Astfel, în ciuda sa, intelectualul batjocoritor devine precursorul unei noi credinţe.”

„O mişcare este iniţiată de intelectuali, materializată de fanatici şi consolidată de oamenii de acţiune.”

Editura: Polirom