E lung Pământul! Ba e plat! Despre pseudoştiinţă, cu Alex Doppelgänger

Am primit cu multă bucurie volumul lui Alex Doppelgänger, apărut recent la Editura Humanitas. O carte de care era mare nevoie, o carte care mai degrabă deschide (decât să acopere fără rest) o nişă în România: literatura de popularizare direct accesibilă elevilor, copii şi adolescenţi, care se ocupă de aspra problemă a pseudoştiinţei. Desigur, cartea poate fi citită şi înţeleasă de oricine (literalmente de oricine poate citi şi are un nivel normal de inteligenţă, iar acesta este unul dintre marile ei avantaje), însă, ca profesor, sunt sensibil atunci când apar produse culturale care ar putea avea un impact semnificativ asupra elevilor. Scrisă accesibil, cu umor, cu adâncime intelectuală, dar şi cu tot felul de „cârlige” textuale şi imagistice care te prind iremediabil, cartea lui Alex e o mică minunăţie captivantă care te poate lămuri cu asupra de măsură cu privire la câteva dintre cele mai fierbinţi subiecte ale momentului. Permiteţi-mi să rezum situaţia în câteva fraze, care nu vor avea darul să liniştească pe nimeni. Societatea românească în ansamblu este, după cum arată cele câteva cercetări făcute în privinţa asta[1], penetrată puternic de pseudoştiinţă şi de superstiţie, iar şcolile nu fac excepţie (deşi, ca bastioane ale educaţiei, ar trebui să facă). În ciuda numărului mare de ore alocate ştiinţei, elevii român înţeleg arareori specificul metodei ştiinţifice, ca să nu mai vorbim despre istoria sau limitele ştiinţei. Am întâlnit profesori de ştiinţe lipsiţi de absolut orice brumă de spirit critic, cu reprezentări despre lume şi convingeri pseudoştiinţifice atât de amuzante încât îţi vine să le priveşti cu duioşie până când te gândeşti că ajung cu ele în faţa elevilor. Am întâlnit elevi convinşi că sirenele există pentru că văzuseră fotografii pe Internet. Aşa cum există, desigur, şi uriaşii înaripaţi, strămoşi ai poporului român. Am întâlnit părinţi care refuză vaccinarea şi preferă în loc mixturile de soc şi lămâie. Am întâlnit oameni îngroziţi de energiile negative. Am întâlnit soldaţi înrolaţi cu pasiune în lupta împotriva E-urilor. În fine, aţi prins ideea, nu cred că e cazul să insist, deşi mă simt tentat s-o fac. Parafrazând o butadă celebră, aş spune că noi, vărsătorii, suntem ceva mai insistenţi. Pentru toţi aceşti oameni scrie Alex Doppelgänger şi o face foarte bine. Cartea lui e traversată de un sprit vesel şi vivace, nimic didacticist, nimic scrobit, nici un dram de superioritate. Doar dorinţa sinceră de a da şi altora ceea ce el ştie. Şi ştie multe. Rând pe rând, suntem invitaţi să vizităm mai toţi cartofii fierbinţi care sfârăie în spuza noastră cotidian-antiştiinţifică: vaccinuri, E-uri, imunitate, conspiraţii, creaţionisme, conservanţi etc. Nimic din ceea este pseudoştiinţific nu îi este străin lui Alex. Dar poate că partea cea mai ofertantă a cărţii este legată de modul în care autorul explică cu maximă claritate şi parcimonie cum funcţionează mecanismele cognitiv-afective care ne fac atât de înclinaţi către explicaţii pseudoştiinţifice. Cartea lui Alex Doppelgänger (pe care o recomand deopotrivă elevilor, părinţilor şi profesorilor) face cât o duzină de cursuri aproximative de gândire critică şi, dacă este citită cu bunăvoinţă şi curiozitate intelectuală, poate deschide perspective fertile oricui. Este adevărat că întâlnim rar la oamenii scufundaţi în aiureli pseudoştiinţifice bunăvoinţă şi curiozitate intelectuală. Dar, ca pedagogi, suntem datori să sperăm şi încercăm. La infinit, dacă este cazul.

Mi-a plăcut de asemenea mult faptul că Alex Doppelgänger (spre deosebire de alţi demascatori ai pseudoştiinţei, unii celebrissimi) nu se face el însuşi vinovat de închiderea mentală şi de dogmatismul pseudoluminat al celor care au găsit în metoda ştiinţifică panaceul şi baza omnipotentă pentru a-i scoate pe ceilalţi din întuneric şi minorat intelectual. Alex Doppelgänger ştie exact ce este ştiinţa, ce poate şi ce nu poate ea, nu glisează religios şi misionar pe crestele certitudinii ştiinţifice. Ştiinţa bună, cea al cărei promotor este Alex Doppelgänger, ne-a spus câte ceva despre lume. Ceva oricând revizuibil şi aproape sigur amendabil, dar ceva ce poate fi folosit în acest moment cu maximă îndreptăţire, dacă e să fim cu adevărat raţionali şi rezonabili. Alex Doppelgänger nu nu cere convertiri, ne cere să construim şi să ne preocupăm de abilitatea de maximă importanţă de a discerne credibilul de necredibil într-o lume mai conectată, mai informată şi mai confuză ca niciodată. Iar de capacitatea noastră de a discerne ştiinţificul de pseudoştiinţific depinde, oricât ar părea de riscat ce spun, poate chiar viitorul. Pentru că, de regulă, alfabetizarea ştiinţifică merge mână în mână cu toleranţa şi, paradoxal, cu capacitatea de a privi lumea cu o doză de perspectivism şi relativism.

Cartea are şi ea naivităţile ei. Cred că lui Alex Doppelgänger nu i-ar strica să acceseze şi ceva filosofie a ştiinţei pentru a înţelege că, din punct de vedere teoretic, varianta de realism pe care o presupune ca implicită, deşi este sustenabilă, este şi atacabilă. De aceea, recomand lectura cărţii lui Alex Doppelgänger la pachet cu un curs introductiv de filosofia ştiinţei. Rămânând, însă, în limitele a ceea ce îşi propune, cartea lui Doppelgänger râmâne o apariţie atipică, seducătoare, necesară şi absolut remarcabilă.

Nu uitaţi că Alex poate fi urmărit oricând şi on-line. Din toate colţurile Pâmântului plat.

Cititorii din Galaţi vor avea ocazia să se întâlnească cu Alex Doppelgänger în luna februarie în cadrul a două evenimente (o lansare a cărţii la Librăria Humanitas din Galaţi şi o discuţie dedicată liceenilor şi studenţilor).

Pământul este plat! Cum să ne ferim de capcanele pseudoștiinței de Alex Doppelgänger