Drumul către fericire. Sfaturi pentru tineri şi pentru cei care se cred tineri

Motto: „Să învăţăm să nu ne plângem, să nu-i vorbim de rău pe ceilalţi, să nu comentăm evenimentele şi nici măcar să nu ne plângem de situaţia noastră personală.” Dr. Victor Pauchet, Drumul către fericire

Întâi am zâmbit, citind titlul, Drumul către fericire. Am zâmbit şi pentru că mi-am amintit cum un personaj al lui Jerome K. Jerome din Trei într-o barcă, un ipohondru, deschizând o enciclopedie medicală, îşi închipuie că suferă de toate bolile descrise acolo. Am făcut şi eu acelaşi demers, căutându-mă, în paginile acestei cărţi, la diverse capitole – la astenici, nu m-am găsit, nici la anxioşi, nici la nervoşi, nici la deprimaţi, poate am ceva de la hiperastenici, cu toate că, în societate, nu am foarte multă energie.

Apoi, mi-a mai pierit din zâmbet, când am văzut că autorul cărţii este medic, Dr. Victor Pauchet, un francez, renumit chirurg, personalitate a chirurgiei experimentale, practician şi reputat conferenţiar pe teme de specialitate – gastrectomii şi prostatectomii, tehnici de chirurgie, tratamente şi prevenţie, toate asociate studiilor despre psihologia bolnavilor. Cartea a fost premiată de Academia Franceză.

Sfaturi pentru tineri:

„Iubiţi cititori, atunci când va fi vremea să vă alegeţi o soţie, va trebui să subordonaţi acest demers metodei ştiinţifice pe care generaţia voastră o va aplica în toate acţiunile sale. În loc să le cereţi altora, aşa cum făceau părinţii noştri, să vă spună dacă tânăra este serioasă, cultivată şi bună, cereţi mai întâi logodnicei o fotografie neretuşată (faţă şi profil), pentru a o duce unui fizionomist. Apoi cereţi o pagină scrisă, pe care o veţi duce unui grafolog şi, în fine, cereţi o serie de radioscopii ale colonului. Dacă radioscopiile vor indica faptul că secţiunea dreaptă a colonului nu se goleşte în mod normal, sau colonul este prea alungit (dolico-colon), vă sfătuiesc să nu vă căsătoriţi cu acea tânără, căci veţi fi nefericit alături de ea. Sau, dacă o iubiţi deja cu înfocare, trebuie să o convingeţi să se îngrijească până ce intestinul ei gros se vindecă.” (p. 68)

Am citit mai întâi sfaturile pentru tineri, dar nu de acolo trebuia să încep, că n-aş mai fi găsit motive de amuzament, ci, ordonat, de la elementele de bază ale armoniei la care aspirăm – de la capitolele în care se arată desluşit cum funcţionează organismul uman.

Deşi este vorba despre principii simple care înlesnesc un stil de viaţă sănătos (şi fericit!), se dovedeşte în viaţa de zi cu zi că, fără voinţă, sunt dificil de aplicat. Cartea se citeşte uşor, fiindcă este scrisă în limbaj accesibil, chiar cu umor, dar şi pentru că multe informaţii care au ca destinaţie potenţialii pacienţi (şi se spune că om sănătos pe deplin nu există!) sunt foarte cunoscute, aş spune că sunt de-a dreptul poncife.

De exemplu, capitolul despre Igiena matinală se referă la trezirea de dimineaţă, în aşa fel încât cele 24 de ore ale zilei să poată fi distribuite după regula lui 8 – 8 ore de somn, 8 ore de muncă şi 8 ore destinate timpului liber. Orele de somn dinaintea miezului nopţii sunt extrem de benefice organismului. Învaţă să pui frână, să nu spui tot ce gândeşti, să fii circumspect. Ne săpăm mormântul cu dinţii. Postul e sănătos, fiecare trebuie să postească pentru a uşura digestia. Cât ţine postul?! Depinde cât de gras eşti. Mai departe, măcar o oră pe zi lucraţi de plăcere şi, neapărat, îndrăgiţi-vă profesia. Eşti fericit dacă ai conştiinţa utilităţii muncii tale. Formulele de autosugestie sunt perfecte pentru a controla un anume tip de gândire.

Fericirea noastră depinde de funcţionarea glandelor endocrine – exasperantă, pentru un neiniţiat, această explicaţie ştiinţifică este rostită cu voce peremptorie – suprarenalele, tiroida, hipofiza, bunei lor funcţionări le datorăm inteligenţa, hănicia, aparenţa de indivizi carismatici. Funcţionarea lor deficitară atrage ponoasele – nefericirea, ghinionul, boala etc.

Iată la ce am putea să devenim atenţi, dacă vrem să fim fericiţi: proasta masticaţie, alimentaţia în exces şi la ore nepotrivite, o digestie încetinită, gimnastica ficatului, respiraţia, moderaţia, apelul la calm, sănătatea pielii, igiena matinală.

Nu trăim cum ar trebui, nu prea ţinem cont de organizarea timpului şi a spaţiului. Să fim fericiţi depinde, în mare măsură, de felul în care ştim să ne menţinem sănătatea – fizică, mentală, relaţională. Am făcut o bogată selecţie de citate, fiindcă îmi este mai uşor să las autorul să vorbească despre… fericire:

„Nu treceţi niciodată de la una la alta. Procedaţi la fel când meditaţi la o problemă care vă interesează. Terminaţi de citit o carte începută. Perseveraţi în soluţionarea unei probleme. Când vă plimbaţi sau călătoriţi, adoptaţi un itinerariu şi nu-l mai schimbaţi. Trebuie să vă croiţi un scop în viaţă căruia să-i subordonaţi totul şi pe care să nu-l pierdeţi nicio clipă din vedere. Îndreptaţi-vă constant în direcţia aleasă. Nu priviţi în spate decât pentru a admira cu plăcere calea parcursă spre succes.

În timp ce înfăptuiţi o activitate care doriţi să vă iasă perfect, repetaţi de douăzeci de ori formula: Voi face totul cât se poate de bine.” (p. 189)

„Nu pronunţaţi niciodată cuvinte deprimante sau pline de energie negativă precum: Sunt o fire slabă sau Nu contez deloc pe lumea asta, ori Sunt un ins modest. Dimpotrivă, afirmaţi următoarele, ca şi cum aţi fi deja: Sunt puternic, Sunt o persoană importantă. Dacă te crezi mare, eşti deja.”

„Prin noţiunea de optimism trebuie să înţelegem următoarele: există tipul optimistului nonşalant şi visător, care nu acţionează defel, ci aşteaptă ca lucrurile să lucreze în avantajul său; există tipul optimistului activ, conştient, care ştie că în fiecare lucru există şi o parte bună pe care trebuie să o identifice şi de care trebuie să profite.

Optimistul activ orientează evenimentele spre ţelul pe care-l urmăreşte. Optimistul visător îşi spune: Nu-i bai, totul va fi bine.” (p. 204)

Concentrarea sau capacitatea celor înzestraţi – „Citiţi ceva scurt, de calitate, încet; construiţi în minte imagini care corespund textului pe care-l citiţi, fără să daţi atenţie stilului; transformaţi în imagini sau idei perceptibile tot ceea ce citiţi. După ce aţi citit un capitol mai scurt, explicaţi-l unei fiinţe imaginare şi neinstruite, în aşa fel încât să înţeleagă ce se petrece acolo. Faceţi lucrul acesta un sfert de ceas. Dacă doriţi să vă perfecţionaţi, atunci recitiţi acelaşi text, altă dată, dar acordând atenţie doar stilului. Apoi închideţi cartea şi, conducându-vă doar după imaginile deşteptate în minte, rescrieţi textul. Rescrieţi fiecare capitol, faceţi corecturi de ortografie şi de stil; este posibil să faceţi acest lucru de zece ori până ce veţi ajunge să scrieţi ca autorul.

De fiecare dată când vă bântuie o idee sau sunteţi cuprinşi de o emoţie intensă, faceţi un exerciţiu de respiraţie profundă, douăzeci de inspiraţii şi douăzeci de expiraţii; veţi vedea cum obsesiile şi emoţiile dispar.” (p. 177)

Fugiţi de oamenii nervoşi. Dar dacă tu însuţi eşti un om nervos, o să fie cam greu să fugi de tine:

„Suntem înconjuraţi de persoane periculoase; este vorba de cei agitaţi, deprimaţi, de pesimişti, de colportorii de veşti rele. Trebuie să vă îndepărtaţi de aceştia, rupeţi relaţiile cu persoanele care se enervează uşor, care incomodează, care se plâng tot timpul sau sunt nerăbdătoare, care îşi bâţâie picioarele pe sub masă. Feriţi-vă de mamele care-şi pălmuiesc copiii şi ţipă la ei, de amicul care-l înjură pe şoferul de taxi sau pe telefonistă. Frecventaţi doar oamenii calmi, înţelepţi şi raţionali. Evitaţi lecturile sau spectacolele enervante sau deprimante.” (pp. 125-126)

Astenicii şi deprimaţii – „Astenici şi deprimaţii sunt fiinţe obosite, indivizi care se plâng de epuizare continuă. Aceştia se simt mai obosiţi dimineaţa când se trezesc, decât seara la culcare. Orice muncă intelectuală sau activitate musculară le solicită un efort considerabil: îmbrăcatul, mersul, conversaţiile, învăţatul, chiar cititul unei cărţi reprezintă pentru aceştia o ocupaţie laborioasă, care îi epuizează repede. Astenicul are impresia că e stors de energie, asemănător unui sărac căruia nu-i ajung niciodată banii. Îl veţi recunoaşte cu uşurinţă după tenul palid, trăsăturile obosite ale feţei, mers aplecat, voce indiferentă sau lipsită de timbru.

Cei care fac parte din această categorie se mai numesc şi neurastenici. Această stare, care poate fi şi rezultatul unei gripe, se datorează cel mai adesea unei intoxicaţii intestinale, unei emoţii, vârstei critice la bărbaţi şi femei, îmbătrânirii precoce, datorată şi aceasta proastei organizări a vieţii proprii sau unei intoxicaţii a intestinului gros.

Hiperastenicii – „Persoana hiperastenică se deosebeşte fundamental de cea neurastenică, căci îşi iroseşte adeseori energia în mod inutil. Fiind extrem de emotiv, de vorbăreţ şi de schimbător în atitudine, hiperastenicul prezintă stări în care alternează emotivitatea tristă cu veselia nebună. Hiperastenicul îşi exprimă stările afective printr-o mimică exagerată. Am întâlnit cu toţii în societate asemenea indivizi agitaţi; ajung rar pe la medic, întrucât ei se consideră oameni sănătoşi. Singura tulburare de care se plâng este insomnia. Aceştia ar trebui să-şi inducă somnul cu ajutorul autosugestiei, să ia o cină moderată şi câteva medicamente netoxice, cum ar fi bromura de sodiu.” (pp. 127-128)

Anxietatea este frecvent întâlnită în societate – „emotivitatea se declanşează brusc şi într-o proporţie exagerată. Există şi o stare mai uşoară a anxietăţii, sub forma unei simple îngrijorări, care nuanţează toate stările sufleteşti ale individului. Cine nu cunoaşte oare indivizi de felul acesta, mereu îngrijoraţi, ezitanţi, bănuitori, la fel de incapabili în a avea o opinie fermă sau de a opta pentru o anumită conduită? Atunci când această stare devine patologică, subiectul trăieşte într-o stare de anxietate perpetuă, abdomenul i se contractă şi simte că se sufocă. Pe faţa sa putem observa ridurile frunţii şi ridicarea sprâncenelor, se plânge de o sudoare rece, de aritmie cardiacă şi de tremurături; uneori are senzaţia unei morţi iminente, datorită unei false angine pectorale.

Pe o altă treaptă, cel care suferă de emotivitate anxioasă îşi fixează atenţia pe un anumit obiect, pe o idee, pe o impresie sau o acţiune, iar în aceste cazuri putem vorbi deja despre dezvoltarea unei fobii, a unei obsesii. Subiectul mai poate fi ori excesiv de scrupulos, ori din cale afară de abulic (abulia caracterizându-se printr-o absenţă a deciziei).

Anxietatea se poate prezenta în două feluri diferite: a) Apare ca o stare momentană, intermitentă, sub formă de îndoială, scrupule, abulie; b) Se instalează permanent şi împiedică desfăşurarea normală a activităţii psihice a individului, sub formă de obsesie.”

Imaginativii şi istericii. Subiecţii cu imaginaţie exagerată pot prezenta paralizii, spasme şi contractări ale membrelor; aceştia sunt denumiţi nevropaţi ai imaginaţiei. Boala este cel mai adesea rezultatul unui conflict afectiv (iubire neîmpărtăşită) sau al unui traumatism. Aceste abuzuri se pot vindeca prin psihanaliză freudiană sau cu ajutorul psihoterapeutului. Aceştia trebuie să urmeze o igienă generală corectă, o alimentaţie raţională şi o reeducare psihică.” (pp. 128-129)

Cartea te trimite la alte cărţi:

„Criticul literar Sainte-Beuve îi spune Doamnei de Loignes: Norocul înseamnă posedarea unor calităţi care nu sunt nici dedesubtul, nici deasupra circumstanţelor, ci se află situate chiar la nivelul acestora. Cu siguranţă, că există în lucrurile omeneşti un aspect denumit fericire, dar aceasta se datorează în mare parte modului cum se comportă oamenii.” (p. 10)

„Oamenii care nu ştiu să pună frână sunt parcă jupuiţi de vii, într-atât sunt de hipersensibili; orice eveniment lasă în inima lor o impresie vie şi determină reacţii exagerate de bucurie, furie, invidie, exaltare, gelozie, nelinişte, angoasă, nerăbdare, disperare; toate aceste stări extreme sunt aidoma unor paraziţi care îi scurg de energie şi alungă din preajma lor sănătatea, succesul şi fericirea.” (p. 87)

Drumul către fericire. Secretul sănătăţii şi al succesului în viaţă de Victor Pauchet