Foaier arhiplin, oameni în așteptarea unui concert pentru care erau pregătiți, dar despre care știau că va fi altfel. Vorbim despre concertul care deschide seria de evenimente Madrigal 60. Șaizeci de ani de activitate concertistică pentru un cor cum este Madrigal este o cifră importantă! Un cor care a schimbat de-a lungul anilor multe generații, dar aceste modificări la nivel de colectiv n-au impietat deloc asupra calității și profesionalismului fiecărei noi ieșiri la scenă. Un cor care a reușit de la prima ieșire la scenă să promoveze muzica românească, fie că vorbim de adaptări ale muzicii populare, fie că vorbim de compoziții ale unor muzicieni din diverse generații. Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” a acordat tot timpul o atenție specială muzicii sacre, chiar dacă aproape jumătate din cei 60 de ani sunt puși sub semnul unui regim totalitar. Cu sau fără acompaniament, piesele muzicale capătă sonorități nebănuite atunci când sunt interpretate de membrii acestui cor. Așa s-a întâmplat și la concertul Despre cultură, susținut în seara zilei de 21 ianuarie, la Ateneul Român.
credit foto – arhiva Madrigal
Un concert pus sub semnul unei calități greu de egalat în lumea culturală românească. Poate să nu-ți placă muzica corală, poți să nu fii fan Madrigal, dar n-ai cum să nu recunoști în fiecare detaliu profesionalismul șlefuit în ani de maestrul Marin Constantin și lăsat moștenire (se pare că una deloc greu de dus mai departe) celor care i-au urmat. De la foaierul atent aranjat, astfel încât să fii conștient încă de la intrare că vei asista la un concert cu muzică corală și până la coșul de flori așezat deloc întâmplător într-o laterală a scenei, astfel încât să completeze cromatic jocul de lumini creat de spoturile luminoase plasate în spatele coriștilor. O scenă care părea că-și schimbă dimensiunea de la o piesă muzicală la alta, scăldată într-un joc de lumini care punea în evidență bucuria de a fi pe scena Ateneului Român a fiecăruia dintre membrii corului. Costumele unicat, marca Madrigal (nu, nu sunt costumele atât de celebre cu care apăreau la televizor în anii ’80, ci unele mai noi, create special pentru ei; pentru cei care nu știu, corul are la ora actuală mai multe costume, pe care le îmbracă în funcție de repertoriul serii și/sau de locul unde se susține concertul) au pus în evidență fiecare moment al serii, ceea ce denotă că nimic n-a fost lăsat la voia întâmplării, că șnurul serii a fost obținut printr-o combinație unică de profesionalism, atenție la detalii și spirit ludic. Da, da, spirit ludic, căci programul serii, chiar dacă sobru pe alocuri, n-a plictisit deloc, ba chiar a provocat publicul să se implice activ în desfășurarea programului. Așa se face că a fost și un bis, dar și că energia sălii a ajuns la cei de pe scenă sub forma unei voințe de a dat tot ce aveau mai bun.
credit foto – arhiva Madrigal
Nicio bâlbă, nicio notă falsă, chiar dacă s-a cântat fără caietele de note la vedere. Cu o dirijoare cum este Anna Ungureanu fermă, care reușește să prindă în gesturi fiecare privire în parte, nici nu se putea ca seara să iasă altfel. Trecerea de la o piesă la alta s-a făcut firesc, iar fiecare moment (alcătuit din câteva melodii care aveau un fir roșu comun motivele muzicale) a avut distincția lui aparte. Debutul serii a aparținut vechimii, în sensul bun al termenului, așa se face că au fost două piese care țin de originile muzicii culte corale românești. O suită din Codez Caioni urmată de Pripeala lui Filotei Monahul au introdus publicul într-un spațiu cultural unic. Nu întâmplător concertul s-a numit Despre cultură, căci actul cultural la care a luat parte publicul (care a umplut Sala Ateneului Român) completează firesc seria celor care definesc și individualizează ceea ce generic numit „cultură românească”. Suita de cântece românești, a fost prefațată de un splendid Florilegiu bizantin ortodox non-canonic, structurat de maestrul Marin Constantin. Au fost cântate compoziții scrise de artiști din diferite generații, astfel încât diversitatea de stiluri s-a împletit armonios cu calitatea cântului în sine, iar membrii corului au trecut foarte repede de la tonul și atitudinea ludice la cele grave, serioase, astfel încât mesajul să impresioneze în mod direct pe fiecare spectator în parte. Nu putea lipsi din programul serii poezia lui Mihai Eminescu, de aceasta pusă pe note de Paul Constantinescu. Nu cred că au fost puțini cei care au ridicat ochii spre bolta Ateneului Român pentru a căuta acolo numele poetului. Finalul serii a fost pus sub semnul notele grave combinate inedit cu spiritul ludic (fragmente din Flăcări și roți de Corneliu Cezar), astfel încât spectatorii au ieșit din sală impresionați și încărcați cu o energie pe cât de bună, pe atât de greu de găsit.
Intitulat sugestiv Despre cultură, din concert nu puteau lipsi momentele care să facă legătura cu alte manifestări culturale. De aceea găsesc binevenite cele trei intermezzo susținute de trei actori aflați într-o formă maximă: Claudiu Istodor, Adrian Titieni și Victoria Cociaș. Voci sonore, care au rezonat fantastic cu publicul, astfel încât mesajele transmise de Titu Maiorescu, Emil Cioran și Zoe Dumitrescu-Bușulenga să capete plusvaloare. Texte cu puternică încărcătură sentimentală, borne importante pentru istoria culturii românești, celebrul manifest despre formele fără fond al lui Titu Maiorescu și fragmentul din Schimbarea la față a României s-au completat în cel mai firesc mod cu pledoaria susținută de Zoe Dumitrescu-Bușulenga la celebrarea a 27 de ani a Corului Madrigal. Cele trei texte au multe puncte comune, dar înainte de orice n-ai cum să nu remarci coerența și structura minților celor care le-au scris. Reprezentanți a trei generații de oameni de cultură, creatori de cultură și oameni ai timpurilor, cei trei autori au avut reprezentați de seamă în persoanele celor trei actori.
Anul 2023 se anunță a fi anul Corului Madrigal. Un an cu o agendă de concerte plină ochi, planificate din timp și care vor fi susținute în țară și București; o serie de evenimente, turnee și concerte care vor impresiona pe melomani și novici, deopotrivă. Sunt sigură de acest lucru, pentru că în sala Ateneului Român au fost copii, tineri și maturi, oameni cu personalități foarte diferite și cu pregătiri și mai diferite. Un public dornic să asculte muzică de calitate, astfel încât s-a auzit doar un singur telefon (spre finalul serii), bine ar fi fost să nu se fi auzit nici acela. Un concert cu foarte puține telefoane pregătite să filmeze și/sau pozeze, de asemenea bine ar fi fost să nu fie nici acestea. De remarcat calitatea caietului-program: combinația regală de culori este susținută de calitatea informației și punerea acesteia în pagină, ceea ce înseamnă o atenție pentru detaliu greu de egalat. Un debut de an pus sub semnul calității, generozității și al dorinței de a face cultură, de a contribui la creșterea gradului de cultură al fiecărui român.
credit foto – arhiva Madrigal
