„D’ale carnavalului” – un Caragiale al prezentului, în viziunea lui Vlad Trifaș

Bianca Ioana Lavinia Cazan, clasa a XII-a, C.N. „B.P.HASDEU”, Buzău

Seara în care am văzut spectacolul D’ale carnavalului, în regia lui Vlad Trifaș, a fost una dintre acele experiențe teatrale care te scot complet din cotidian. Departe de o simplă reluare a textului clasic, Trifaș reușește să-l reinventeze, aducându-l în contemporaneitate prin mijloace subtile, dar pline de semnificație.

Vlad Trifaș se înscrie în linia regizorilor care au înțeles că teatrul nu trebuie doar să conserve, ci și să reflecte realitatea momentului. Astfel, Caragiale devine oglinda lumii de astăzi, în care moravurile, ipocriziile și contradicțiile sociale se regăsesc aproape neschimbate.

Scenografia surprinde prin detalii și prin autenticitate: decorul pe două niveluri, dominat de inscripția „Frizeria lui Nae Girimea”, reproduce fidel atmosfera mahalalei, dar o modernizează subtil prin culori intense, lumini industriale și elemente care trimit la periferia urbană contemporană. Spațiul scenic pare viu, încărcat de viață, improvizație și ironie. În acest decor aproape sufocant, personajele se mișcă alert, ca într-un carusel de intrigi și farse amoroase.

Unul dintre cele mai interesante momente ale spectacolului mi s-a părut interpretarea personajului Iordache, jucat travestit. Alegerea regizorală aduce o perspectivă nouă asupra caracterului său, transformându-l într-un simbol al ambiguității și al jocului de roluri care definește universul lui Caragiale.

Publicul a reacționat cu entuziasm, râzând la fiecare farsă, dar și oftând ușor în momentele în care parodia se apropia prea mult de realitate. S-a simțit o conexiune autentică între sală și scenă, acel tip de atenție vie și sinceră care nu poate fi forțată.

Personal, am ieșit din sală cu sentimentul că am asistat la un Caragiale viu, reinventat, dar, în același timp, fidel spiritului său ironic. Punctul forte al spectacolului este, fără îndoială, capacitatea regizorului de a moderniza fără a distruge esența.

În ansamblu, spectacolul lui Vlad Trifaș este o dovadă că teatrul clasic poate fi reinventat. Printr-o scenografie elaborată, o interpretare coerentă și o viziune regizorală modernă, Trifaș oferă un Caragiale apropiat de spectatorul de azi, la fel de actual și de relevant ca în urmă cu un secol.