„– Mulți oameni de ispravă au mers la școala de un penny pe săptămână, c-o brazdă de turbă la subsuoară, spuse domnul Kernan, sentențios. Sistemul de pe vremuri era cel mai sănătos – o educație simplă, onestă. Nu ca fleacurile care-s la modă azi…
– Foarte adevărat, declară domnul Power.
– Nimic superfluu, rosti domnul Fogarty.
Enunță cuvântul, apoi bău cu gravitate.”
(Oameni din Dublin, James Joyce, Traducere și note de Frida Papadache, Prefață de Marius Chivu, Editura Litera 2014)
"It's late you go on home / what / you go on home its late" (Faulkner) De când mă știu, am găsit în lectură o pasiune ce îmi suplinea datoria de a ajunge Acasă. Trăind în cea mai bună lume posibilă, am crezut mereu că dedicându-mă Literelor, pot să perfecționez ceva ce, aparent, scapă oricărei puteri omenești. Poate că nu obțin nimic pragmatic din aceasta, dar nici că m-aș vedea pe mine altfel. Sper ca odată cu articolele mele să împărtășesc și altora ceva din elanul vital care mă animă. Poate că nu reușesc să fiu întotdeauna obiectiv, dar nici nu contează, căci lectura nu-și propune să fie o știință, ci un hub - sic!- capabil să adune oameni cu atari așteptări comune, ce transcend imediatul, cumva limitativ. Pentru mine, lectura este trăire, iar a scrie despre aceasta, înseamnă a mă scrie pe mine însumi în trăire, de aici și legătura emoțională foarte puternică pe care o leg cu operele la care țin; sper ca și cei ce mă citesc să resimtă, la rândul lor, ceva din această experiență.
