„Ascultam înmărmurit cuvintele ei, fără să înțeleg nimic, fără să pot reacționa în niciun fel la logosul acesta insolit în atmosfera ce se instaurase de-a lungul conviețuirii mele cu o proprietăreasă pe cât de binevoitoare, pe atât de discretă. Într-un târziu, învingându-mi stupoarea, pornii să urc pe scara interioară ce ducea spre încăperile de la etaj, dintre care una îmi fusese închiriată.”
(Biserica neagră, Echinoxul nebunilor și alte povestiri / Anatol E. Baconsky / Curtea Veche Publishing 2011)
