Să fii femeie în societatea contemporană e o provocare. Asumată sau nu, depinde de fiecare femeie în parte. Feminismul ca mișcare socială a ridicat multe dintre barierele de ordin psiho-social menite să separe în două tabere femeile și bărbații – ele, slabe de înger, care trebuie protejate; ei, cei puternici și care nu plâng niciodat -, dar a condus și la apariția unor probleme care devin din ce în ce mai greu de rezolvat/eliminat.
Credit foto: Maria Ștefănescu
Să-ți dorești să ajungi pilot pe supersonic nu mai pare un deziderat de neatins, dar să-ți dorești să devii mamă și să le împaci pe ambele, ei da, devine utopie curată, pe alocuri. De obicei, dilema se rezolvă printr-un sacrificiu – renunți la a fi ceva, ori pilot (dar puteți înlocui cu orice altă meserie, oricât de puține specializări ar presupune aceasta), ori mamă. Și, din păcate, o spun cu toată răspunderea, multe au ales să renunțe la a fi mame. Consecințele se observă în plan social (nu dezvolt aici) și această stare de fapt este una din cauzele intrării într-o eră a postumanului (iarăși, nu spun mai multe aici) un pic prea devreme.
Credit foto: Maria Ștefănescu
Despre toate acestea este vorba în Grounded, spectacolul regizat de Ligia Ciornei și asumat în totalitate de Isabela Neamțu. E un spectacol care va crește odată cu numărul de reprezentații. În general se întâmplă astfel la piesele cu un singur personaj, cea care duce tot spectacolul trebuind să se pună de acord ea cu sine însăși, întâi de toate. Isabelei Neamțu îi plac provocările, asta se știe deja, numai că pentru Grounded nu era necesară doar provocarea, ci și o anumită maturitate asumată din punct de vedere profesional. Nu te apuci să joci Grounded la 20 de ani, după cum la 80 de ani e deja prea târziu. Nu țin la acordul vârstei reale a actriței cu vârsta personajului, chiar din contra, dar pentru acest rol era nevoie de o sumă de experiențe personale care să o ajute pe actriță să înțeleagă mai bine toate spaimele și dilemele cărora trebuie să le facă față și cred că multe dintre aceste înțelesuri i se vor arăta spectacol după spectacol. Femeia-pilor de F16 ajunge să piloteze drone, doar pentru că, între timp a născut. Relatată astfel, povestea dă apă la moară feministelor, care ar face orice pentru ca eroina noastră să revină la comanda supersonicului. Numai că, surpriză, după ce treci peste primele crize de furie îți dai seama că e cam greu să mergi la război ziua și noaptea să-ți mângâi pe cap copilul. Și exact aceleași dileme le au și soldații, cei care merg în teatrele de operațiuni militare de oriunde din lume. Și dacă veți face o minimă cercetare, o să vedeți că mulți dintre ei nu au familii sau își întemeiază una doar după ce trec în rezervă/în spatele frontului.
Credit foto: Maria Ștefănescu
Isabela Neamțu, cu ajutorul Ligiei Ciornei, aduce în fața noastră toate aceste furii, isterii, mici episoade de depresie, aparente acalmii, care de fapt devin pasaje de trecere între un episod sau altul etc. Monologul devine deseori dialog (cu iubitul, copilul, colegii de serviciu etc.), iar replicile sunt însoțite de o mișcare scenică adecvată; dar, pentru că am spus la început că spectacolul va crește, aceste mișcări se vor rafina reprezentație după reprezentație, tonalitatea vocii va fi și ea din ce în ce mai fin racordată la momentul scenic în ansamblu.
Credit foto: Maria Ștefănescu
Isabelei Neamțu îi stă bine în haina de pilot de avioane; arată feminină în continuare, deși știu că tentația este o masculinizare scăpată de sub control, și tocmai de aceea este de apreciat felul cum își ține personajul sub control. Mișcarea continuă printre razele de laser și machetele de avioane și tancuri nu este nici haotică și obositoare, ceea ce dă voie spectatorului să se centreze pe mesajul din spatele cuvintelor. Sunt multe ruperi de ritm în piesă, multe puncte de fugă ceea ce e foarte bine pentru că un one-woman-show riscă să plictisească dacă nu este suficient de antrenant. Ia George Brant a știut să dea naștere unui spectacol care să pună în valoarea charisma actriței, dar și nivelul ei de profesionalism. Iar Isabela Neamțu are din ambele fix cât îi trebuie ca să cucerească.
Grounded – unteatru – de urmărit. Cu Isabela Neamțu.
„Grounded”de George Brant
Regia – Ligia Ciornei
Scenografia – Andreea Sarău
Cu – Isabela Neamțu
Live sound design – Marian Cîțu
Light design – Dragoș Mărgineanu
o producție Doctor’s Studio și unteatru
