LATER EDIT: Întrucât Radu Cristina a avut două comentarii, iar Nicu Iobăcioiu a răspuns după ora încheierii concursului, refacem extragerea, pornind de la 49 comentarii valide, astfel că avem următorii câștigători:
Anca Grigorescu- comentariul cu nr. 25
Alexandra – comentariul cu nr.4
Diana – comentariul cu nr.16
Trei pachete a câte două cărți pentru trei cititori fideli.
Câștigătorii vor fi aleși prin tragere la sorți dintre cei care vor răspunde la următoarea întrebare:
Care este revelația din viața dvs care v-a schimbat fundamental viziunea asupra vieții?
Un pachet de cărți conține un exemplar din „Noaptea de foc” și un exemplar din „Evanghelia după Pilat”, ambele scrise de ERIC-EMMANUEL SCHMITT.
Perioada de concurs: 9 aprilie – 14 aprilie 2017, ora 22.
Numele câștigătorilor vor fi publicate în seara zilei de 14 aprilie, după orele 22.
Cronica la „Noaptea de foc” o găsiți aici. Romanul este recomandat de echipa bookhub.ro.
Succes participanților și așteptăm cât mai multe răspunsuri! 🙂
52 de comentarii
Moartea e cea care mi-a schimbat viziunea asupra vieții.
Atunci când am cunoscut adevărata suferința,drumul prin valea morții,m-a făcut să fiu mai tolerantă cu mine însămi și cu cei din jur!
Cand mi s-a nascut primiul copil, am devenit mai responsabil si mai altruist!
Moartea. Nu exista siguranță zilei de mâine…
Nu stiu daca as putea spune revelatie dar dw cand sunt casatorita, sotul fiind militar, am constientizat si mai mult, ca viata trebuita traita, fiecare clipa, cu bune si rele. Azi esti, maine nu mai esti.
Ori de cate ori imi privesc sotul multumesc Domnului pentru orice clipa, zambet, sarut etc si sunt recunoscatoare ca ma bucur alaturi de el, ma bucur de el. Dar sunt constienta ca acum este langa mine dar maine s-ar putea …..nu. Asta este realitatea meseriei lui.
Cand am descoperit ca pe lume exista autismul, ca trebuie sa-l intelegi si sa inveti sa traiesti alaturi de el…
Sa-mi dau seama ca oamenii te percep exact asa cum vor ei si nu cum vrei tu. Daca reusesti sa te joci cu mintea lor si sa te proiectezi dupa propria-ti dorinta, atunci e lucru mare; ai atins puterea absoluta. Nu-ti mai trebuie nimic. Te ai pe tine si ii ai pe ei.
De multe ori în viață facem alegeri greșite.Bineînțeles că subsemnata nu e o excepție de la regulă Licențiată în litere și șefă de promoție, am ales inițial să lucrez în domeniul privat, influențată fiind de fostele mele colege de facultate care îmi spuneau că aș regreta dacă aș alege o carieră în învățământ.
Ultima experiență în domeniul privat a fost revelatoare pentru drumul pe care l-am ales ulterior în viață. Eram angajată pe un post de assistant manager la o firmă foarte cunoscută în oraș și ajungeam acasă destul de târziu, motiv pentru care nu mai puteam petrece timp suficient cu familia, iar copiii mei erau atunci mititei (cel mic abia împlinise doi ani).
Când am ajuns într-o zi acasă, cel mic nu a mai vrut să vină la mine să-l îmbrățișez, refuzând categoric să-l iau în brațe…A fost cumplit momentul acela, o să-mi aduc aminte de el toată viața….
Cred din tot sufletul că Dumnezeu a fost cel care mi-a arătat prin aceasta că alegerea pe care am făcut-o în domeniul profesional a fost greșită și, la scurt timp, mi-am prezentat demisia din postul pe care-l ocupam și am dat concurs pentru examenul de titularizare în învățământ. Primul an în sistemul de educație a fost decisiv, m-am simțit minunat alături de copii și mi-am dat seama cât de mult greșisem alegând altceva.Au trecut de-atunci aproape zece ani, între timp m-am titularizat, sunt pe punctul de a obține gradul didactic I și nu mă imaginez făcând altceva decât ceea ce fac acum și pot spune cu mâna pe inimă că sunt un om fericit
Intalnirea cu un om al strazii mi-a schimbat viata. M-a invatat foarte multe, am trait clipe intense alaturi, de el,si acum,dupa moartea lui,e persoana pe care mi-o amintesc cel mai adesea,cu drag.Am inteles ca ,in viata,nu conteaza de unde vin lectiile;
important e sa ti le insusesti.
La o intrebare atat de profunda, am stat ceva timp sa caut raspunsul real nu cel generat de instinctul unei firi oarecum impulsive.
Am parasit tara ca urmare a unor alegeri exclusiv egoiste si m-am detasat cumva de tot ce imi era familiar, (mai) simplu, carari gravate in mintea mea si devenite reflex in atatia ani de batatorit poteci.
Ce nu stiam la momentul respectiv este intensitatea cu care va durea nevoia asta de “cunoscut”, de acasa, de gesturi si oameni dragi.
N-am crezut ca voi resimti un dor atat de mare, care sa creasca si sa se raspandeasca in toata fiinta mea. Eram obisnuita cu detasarea, fara nevoia unor confirmari de sentimente, fara “teiubescuri” rostite atunci cand chiar simteam asta. Mergea si fara, eu persoana mai rece.
Revelatia durerii cuvintelor nerostite si a imposibilitatii rostirii lor a avut ca efect umanizarea unor laturi ce nici nu stiam ca exista. E clar ca “rand pe rand ne ducem toti”, dar nu ar fi mai normal sa spunem celor la care tinem ce sentimente le pastram? Si de aici porneste o alta revelatie, aceea a vulnerabilitatii, cea in care nu mai construim ziduri in care sa inchidem emotii…ci punti cu care sa ajungem mai usor spre oameni.
ceva s-a modificat in mine cand, in urma unei cazaturi am fost inconstienta un timp. am constientizat moartea si revenirea. am avut, pentru cateva momente, dilema de a nu sti unde mergi, si am experimentat revenirea in lumea din care am plecat. si mai ales am trait, lovita, ranita, imobilizata, o maaaaare bucurie si liniste si seninatate, care n-am inteles niciodata de unde au venit. cum sa nu te schimbe o asemenea stare…
Moartea celor dragi din jurul nostru e cea care mi-a schimbat viziunea asupra vietii. Stim cu toti ca nu suntem nemuritori, dar din pacate tot mai des vedem la tv atentatate in care mor oameni tineri si nevinovati sai asfel realizam ca nu mai suntem in siguranta, asa ca trebuie sa ne bucuram de viata cat mai mult cu putinta.
În urmă cu 10 ani m-am îndrăgostit de bărbatul vieții mele. Revelația iubirii totale a fost copleșitoare. Confirmarea reciprocă a căutărilor spirituale ne-a unit pentru veșnicie.
Revelatia vietii mele a fost momentul in care am devenit mama.Din acel moment am stiut ca traiesc pentru copilul meu ea devenind rostul meu in viata!
Cand mi s-a nascut baiatul mi s-a schimbat intreaga viata si toate prioritatile. Iar apoi serviciul, pragul dintre viata si moarte e de cateva secunde.
M-am indragostit , am nascut , am pierdut persoane foarte dragi….fiecare experienta m-a schimbat , mai mult sau mai putin . In fiecare zi traiesc revelatii . Ca am copiii sanatosi , ca-i vad zambind , ca-mi bate soarele in geam dimineata , ca mama-i inca cu mine , toate … in fiecare zi mici revelatii…
O revelatie sa-mi schimbe fundamental viziunea asupre vietii inca astept. Sau poate nu?!
Cand am inceput sa calatoresc singura
Acum 17 ani, chiar dupa ce ma operasem, o colega de birou comenta cum n-ar putea supravetiui daca ar avea o singura pereche de pantofi. Eu stransesem banut cu banut inainte de operatie ca sa imi pot cumpara o fiola dintr-un medicament injectabil destul de scump care imi sporea sansa de a face o operatie mai putin invaziva, asa ca aveam in picioare unica mea pereche de pantofi. Atunci mi-am dat seama cat de putin ne trebuie ca sa fim fericiti cu adevarat.
O prietenie incheiata brusc m-a facut sa-mi dau seama ca nu toata lumea te va placea in viata si ca sa incerci sa nu superi pe nimeni e practic o misiune imposibila, oricat de atent ai fi sa nu gresesti. Aceasta realizare m-a eliberat intr-un fel, mi-a permis sa fiu eu insami in orice context social.
Momentul in care am devenit mama, cu tot ce implica asta, m-a facut sa realizez ca lucrurile sunt alfel decat crezusem pana atunci si ca totul depinde doar de mine!
Momentul in care am luat-o in brate pentru prima data pe fiica mea. Am realizat ca va fi responsabilitatea mea din acel moment si pana la sfârșitul zilelor!
Iubirea si moartea sunt cele doua “experiente” care mi-au schimbat fundamental viziunea asupra vietii. Nimic nu este mai presus de acestea.
Inca sunt micuta nu am trecut prin experinte atat de grele ,dar totusi prietenii sunt cei care mi au dat de gandit mai bine spus oamenii cu ,care ne confruntam zi de zi mi au schimbat perceptia asupra vietii si aspura mea trebui sa fi tolerant.
Prietenii ,oamenii din jur m au schimbat ,mi au aratat cum trebui defapt sa te modelezi dupa cei din jur altfel nu esti bun pentru ei iar daca esti impotriva esti privit cu ochii rai si judecat.
atunci cand am cunoscut dragostea! A fost intr-un mod foarte ciudat si intamplator! Si cum nimic nu este intamplator am stiut inainte ca il voi cunoaste pe el dragostea mea- cea care ma schimbat in bine si ma modelat frumos intr- un om bun, linistit, calm.
Revelația: atunci când realizezi ca ești un simplu trecător, cu bune și rele, cu suferințe și bucurii și nu uiți niciodată ca singura certitudine în viata e moartea. Și atunci trebuie sa încerci sa te așezi în palmele lui Dumnezeu și sa mergi cu credință și iubire tot inainte.
Singuratatea – am descoperit ca suntem fiinte sociale, ca fara comunicare de orice fel cu alte fiinte nu contam, nu existam…
Nu stiu care a fost acea revelatie. Am trait cam tot ce am gasit descris deja ca un moment de revelatie….dragoste pana la utima picatura, nasterea unui copil, decesul celor dragi, pierderea prietenilor si chiar sa ajung la sfarsitul sacului. Dar am trecut de tot ce a fost foarte greu si m-am bucurat din plin de toate momentele frumoase. Nu am ratat nimic 🙂 Toate au fost momente revelatoare. Chiar si cand am citit provocarea voastra m-am gandit ca pot face , pentru prima data , acest lucru. Sa va spun ceea ce simt , sa va impartasesc ceea ce cred. Pot spune doar un singur lucru : traiesc azi si dau tot ce-i mai bun din mine ! Momentul nu exista ……doar revelatia asta da .
M-au schimbat multe evenimente din viata mea ( pierderea tatalui, esecul pe plan profesional, prieteniile de care am avut parte, problemele medicale si multe altele), insa cred ca cel mai mult m-a marcat momentul in care am devenit mama.
Nasterea fetei mele mi-a marcat profund existenta. Aparuta pe lume dupa 12 ani de asteptare, mi-a rascolit tot micul meu univers. A devenit centrul gravitational si vectorul vietii mele.
Viata insasi e un sir de momente care te implinesc sau te dezamagesc, care te schimba profund in feluri in care nu te astepti si care te bucura ca ai forta sa treci peste toate. NU STIU care a fost momentul decisiv asa ca oscilez intre dezamagirea in dragoste, vise neimplinite atat profesional cat si personal, momentul cand in sfarsit mi-am gasit jumatatea sau cand am constientizat valoarea mea si a familiei mele. Cand printr-o serie de imprejurari am gasit calea de a face nu doar bine celorlalti dar de a-mi face mie bine alegand sa traiesc si pentru prima data sa ma bucur ca traiesc.
Un diagnostic total neasteptat si grav ce a adus multa suferinta, frica ;i incertitudine in viata familei mele, lupta cu boala, asteptareatrecerii timpului , asteptatea rezultatelor analizelor, ani de asteptare ce au trecut , de fiecare data cu emotie stransa in suflet, de nerostit si de necuprins. Din fericire pentru noi, totul a trecut cu bine, ca un vis urat, care ne-a marcat fiecaruia in parte personalitatea. Acum aprecie mai mult prezentul, apropierea celor dragi, un film sau o carte buna, o melodie, un pahar de vin, o drumetie, o intelnire cu prietenii. A fi si mai ales a fi sanatos > a avea bunuri materiale, salarii sau functii .
Fragilitatea vietii, as spune. Ceea ce ai azi este posibil sa nu mai ai maine, iar suferinta provocata de lipsa aprecierii si a recunostintei ce trebuia manifestata inainte de a pierde ceva important din viata este greu de suportat . Totusi, aceasta incertitudine m-a facut sa-mi schimb perspectiva asupra vietii. Trebuie sa traim mai mult in prezent, sa aratam recunostiinta fata de clipele ramase, de persoanele din viata noastra, de toate lucrurile buna care ne inconjoara.
Nu stiu ce sa spun, pentru ca este greu sa admit, care a fost revelatia ce putea sa-mi schimbe fundamental viata, deoarece o revelatie este un cumul de fapte extraordinare, dar tainice, ce ti se prezinta/releva in mod neasteptat, supinzator…
In acest context voi alege momentul primei iubiri adevaate, petrecuta in adolescentie, deoarece atunci s-a “schimbat” simtitor persoana mea in complexitatea ei si aceasta schimbare poate fi asemuita unei revelatii !
E f greu sa dau un raspuns.Am avut mai multe momente care mi-au schimbat perspectiva asupra vietii,insa suferinta te face cu adevarat sa iti pui intrebari.
Momentul care mi-a schimbat viziunea asupra vietii a fost acela in care oameni apropiati, prieteni in care aveam foarte multa incredere m-au dezamagit. M-au lasat in momentele in care aveam cea mai mare nevoie de ajutor.
Atunci cand am nascut mi s-a schimbat complet viziunea pentru ca din acel moment prioritatea nu am mai fost nicio clipa eu. Si eu trecut 31 de ani de atunci.
Revelatia care mi-a schimbat viata a fost momentul in care am realizat ca nimic din ce fac nu este intamplator…ca toate experientele de viata se leaga. Sigur, a fost usor sa le observ pe cele bune cum se leaga, dar momentul interesant a fost cand experientele grele, piedicile, necazurile au inceput sa convearga si sa inteleg ca ele descriu un drum pe care il urmam. Cu credinta ca nimic nu este intamplator si ca tot ce se intampla este spre a ajunge la destinatia finala, am reusit ca din momentul acela sa imi pastrez energia si optimismul de a face lucruri si de a ma autodepasi constant.
Revelația care mi-a schimbat fundamental viziunea asupra vieții: atunci când am realizat că “vinovații” principali a tot ceea ce ni se întâmplă în viață suntem noi înșine, că suntem singuri răspunzători în privința deciziilor noastre, că suntem singurii care ne putem ajuta cînd suntem în impas și că avem mult de învățat din infinita bunătate a Domnului.
Atunci cand am constientizat ca mereu zic c-o sa am timp mai tarziu sa fac ce-mi place! Nu e adevarat, viata este o incertitudine, moartea este singurul lucru de care suntem siguri. 🙂 Nu mi-e frica de moarte, dar vreau sa-mi petrec restul vietii facand lucrurile care-mi plac si ajutand pe altii.
Pana nu vezi fundul iadului nu te poti inalta !
O depresie mi-a schimbat viata si viziunea asupra lumii si oamenilor !
Ani de zile am, lucrat in top management, apoi am avut firma mea care intr-o zi … s-a dus cum se duc toate lucrurile in Romania.
In toata acea perioada de munca cumplita fara sa imi dau seama devenisem dur, uneori rau chiar cu prietenii, sotia, mama …
Cand firma pe care o construisem 8 ani s-a dus … sotia cu care ma recasatorisem si o luasem cu doi copii a plecat si am ramas fara nimic traind din pensia mamei …
Degeaba am incercat sa ma angajez, dupa 50 de ani nu te mai primeste nimeni mai ales daca in cv 20 de ani e scris “director” …
Senzatia ca barbat ca esti un intretinut si nimeni nu are nevoie de tine este cumplita …
Am picat !!!
Am picat psihic, am inceput sa beau … am stat inchis cu lunile in camera mea pana intr-o zi cand nu stiu cum treaz fiind m-am intrebat:
“Ce faci cu viata ta ?”
A doua zi am cautat un fost coleg de liceu care e psihiatru si m-am dus la el.
A fost sincer si mi-a spus ca voi avea nevoie de imens de multa vointa si ca va fi de durata tratamentul pentru depresie, ca il voi termina si dupa cateva luni va trebui sa il reiau … ..
A fost exact cum a spus, primele luni am simtit ca inebunesc fara sa beau ceva dar am rezistat …
Greu, in timp, cu vointa senzatia aceea a disparut …
A trebuit sa reiau de 4 ori tratamentul pentru depresie si a durat doi ani, exact cum imi spusese colegul meu.
In toata acea perioada mi-am dat seama cat de mult gresisem uneori fata de prieteni, mama, sotie si am reusit sa recunosc asta in fata mea insumi.
A fost cel mai dur soc pe care l-am avut in viata !
A recunoaste unde si cand ai gresit fata de cei din jur in fata ta insuti in sufletul tau este cel mai dur examen al vietii !!!
Parerile de rau sunt imense si nu le pot descrie !
Ce nu stiam era ca dupa aceea incet-incet a venit … linistea sufleteasca.
M-am schimbat mult, imens de mult …
E ciudat cum o intamplare si o boala iti pot schimba viata, modul in care vezi lumea si intelegi oamenii aproape la 180 de grade …
Revelatia la mine a venit prin liceu, atunci cand am realizat ca oamenii nu sunt intotdeauna buni si draguti, ca de cele mai multe ori fiecare e doar pentru el, iar karma aceea care se presupune ca intoarce lucrurile nu isi face treaba mereu. Din acel moment am inceput sa selectez mai bine persoanele care imi intra in suflet si in viata in general si sa ii apreciez pe cei care sfideaza “regulile” societatii contemporane de a fi doar pentru ei, indiferent de persoanele pe care trebuie sa calce pentru a-si atinge scopurile.
Pentru mine momentul care mi-a schimbat viata, a fost nasterea fetitei mele, fapt ce m-a marcat profund si mi-a schimbat conceptia asupa viziunii vietii.
Fetita mea este revelatia vietii mele !
Momentul care mi-a schimbat viața a fost nastere a celor doi băieți ai mei si apoi plecarea lor de acasa
Cea mai mare revelatie a fost dupa ce am inteles ce inseamna sa fii antreprenor. Ce inseamna sa lucrezi pentru tine, si nu pentru un sef. Norocul meu ca s-a intamplat dupa doar 15 ani de angajare!
Cand cateva cunostinte au descoperit ca au cancer, iar cu cateva saptamani in urma erau ok..apoi au plecat..
Cea mai mare revelatie a fost momentul in care am constientizat ce inseamna moartea si faptul ca viata reprezinta suma lucrurilor care ne fac fericiti, a oamenilor pe care ii iubim si a amintirilor pe care ni le creem, si nu suma obiectelor pe care le detinem, asa cum avem tendinta sa credem daca ne uitam la cei din jur. Cred ca acest lucru m-a facut sa privesc altfel lucrurile si sa actionez diferit zi de zi.
Un moment revelator pentru mine a fost cand eram foarte mic, aveam vreo 5 ani si am vazut prima data cum se asambla un motor de avion. A fost clipa in care mi-am dat seama ca aviatia este ceea ce imi doresc sa fac pana mor si mi-am orientat viata spre acest obiectiv, chiar daca problemele de sanatate m-au impiedicat sa ma bucur de cea mai frumos lucru, acela de a fi pilot. Insa acum proiectez motoare pentru avioane, astfel incat altii sa poata zbura cu ele. Si pentru ca am ajuns in top in domeniu, intentionez sa ma specializez si pe motoare racheta, pentru a ajuta la evolutia metodelor de a zbura in spatiu.
Momentul revelator pentru mine a fost momentul in care mi-am dat seama ca oricat de multi oameni am in jur, singurii care o sa ma sustina neconditionat sunt doar membri familiei. Prietenii vin si pleaca, prea putini sunt acolo cand esti jos si nu mai pot avea beneficii de pe urma ta.
Citind carti de filozofie am realizat ca filozofia, desi luata in derizoriu de majoritatea oamenilor, incearca sa ofere raspunsuri la probleme cu care ne confruntam in viata curenta. Cred ca acesta a fost unul dintre momentele revelatoare din viata mea. Iar Schmitt este la baza un filozof, cartile lui sunt intotdeauna pe placul meu.
Faptul ca am devenit tata este cel mai important aspect al vietii mele, punct de la care s-a schimbat totul pentru mine !
P.S. Sarbatori Pascale luminate si fericite !
Mulțumesc mult!