Am mai scris aici despre spectacolele Operei Comice pentru Copii, dar de data aceasta o să vă povestesc despre cum a fost la premiera PINOCCHIO, premieră ce a avut loc în după-amiaza zilei de 8 aprilie.
Am mers spre sala de spectacol în dublă calitate, de mamă, dar și de mamă de mic jurnalist, ceea ce mi-a crescut doza de curiozitate, dar mi-a amplificat și starea de agitație. În fine, am trecut cu bine, cred, primul test, ceea ce înseamnă că am ajuns acasă cu o fetiță și mai vorbăreață decât de obicei și dornică să arate la toată lumea ecusonul ei de mic jurnalist.
Povestea micii păpuși de lemn este cunoscută și îndrăgită de cei mici, dar mie-mi place foarte mult pentru miezul ei moralizator, poate mai bine evidențiat decât la multe alte povești ce ne-au însoțit copilăria. Carlo Collodi a iubit copiii, dar, în special, a scris ca și cum el ar fi fost copilul. Ceea ce se simte la fiecare rând al poveștii. Aventurile micii păpuși au fost transpuse în scene de balet cu o măiestrie pe măsura textului. Și aici este integral meritul maestrului Mihai Babușka, balerin și coregraf, în acest moment maestru de studii și repetiții la Teatrul de Balet Sibiu, prim-solist al Operei Naționale din București, șef al Companiei de Balet a Operei Naționale București între 2001 – 2008. Toată această experiență s-a văzut/simțit/trăit prin intermediul dansului balerinilor din spectacolul „Pinocchio”. De altfel, i-am și transmis verbal aceste impresii la conferința de presă de după spectacol organizată special pentru și cu micii jurnaliști. Toate momentele poveștii au fost bine individualizate, decupate în interiorul spectacolului atât prin elemente de balet (pași specifici, mișcare scenică), cât și prin îmbinarea dintre dansul balerinilor și scenografia creată de Bogdana Pascal. O scenografie minimalistă, care nu aglomerează inutil scena, astfel încât copiii să nu piardă firul poveștii și să poată audia și vizualiza în același timp, fără mari dificultăți de înțelegere. Decorurile sunt construite în culori potrivite pentru fiecare moment, care scot în evidență exact acele trăsături specifice și care conduc copilul spre introspecție, interogație și, nu în ultimul rând, înțelegere. Banca pe care Geppetto și Pinocchio se regăsesc la începutul și sfârșitul poveștii, sala de clasă , marea carte a cărei file se schimbă odată cu scenele redate prin dans, înghițirea lui Pinocchio de către balenă redată din jocurile de lumini și umbre și cu foarte puține elemente de decor, scenele de dans de la circ, dansul micilor animale submarine sunt doar câteva dintre cele mai reușite momente ale spectacolului care i-au cucerit pe cei mici, dar și pe părinții acestora, deopotrivă. După fiecare moment solistic copiii au aplaudat frenetic, semn că erau încântați de ceea ce văd.
Pinocchio a fost interpretat aseară de către Andrei Ardeleanu, iar Geppetto de către Tiberiu Pepenică. Andrei și-a intrat foarte, foarte bine în rol, s-a văzut prin fiecare mișcare că i-a plăcut și muzica, dar și povestea. Și-a adaptat inclusiv mimica facială pentru fiecare cadru, nimic n-a lăsat la întâmplare, iar la momentele de grup s-a integrat excelent în interiorul corpului de balet. Aici, cred, este meritul lui Mihai Babușka, cu adevărat meritul lui, pentru că la conferință am aflat că spectacolul s-a montat în doar 2 luni, ceea ce presupune muncă intensă din toate punctele de vedere. Vulpea cea șireată a fost Andreea Soare, cea care a venit și la conferință și le-a povestit micuților că ea a început baletul de la vârsta de 9 ani, absolut din întâmplare, dar pentru că i-a plăcut a ajuns să transforme pasiunea în mod de viață. De urmărit dansul lui Mănâncă-Foc, dar și prezența scenică a Greierașului Cri-Cri, ambii foarte empatici și în directă relație cu sala. Coloana sonoră a fost realizată de Antonel Oprescu, care a reușit să îmbine foarte reușit ritmurile clasice cu cele moderne, unii copii chiar au dansat pe ritmurile de tango. Proiecția video care a completat excelent întreaga montare aparține lui Robert Voiculescu, care mai are contribuții de acest tip și la „Jack și Vrejul de Fasole” (un spectacol foarte reușit, de asemenea) sau la „Fetița cu chibrituri”.
Câteva cuvinte despre „Micii jurnaliști culturali”. Nu cred că am cuvinte suficiente pentru a aprecia la adevărata valoare această inițiativă a celor de la Opera Comică pentru Copii. E un demers cu adevărat formativ, prin intermediul căruia copiii chiar văd cum se pregătește un spectacol, parcurg toate etapele de pregătire ale unui eveniment cultural: poza cu directoarea instituției – doamna Felicia Filip -, turul Operei de după spectacol cu multe informații oferite de către Adina Iacob, o adevărată profesionistă în domeniul PR-ului și marketingului online. Caldă și prietenoasă, a reușit să-i captiveze pe cei 9 mici jurnaliști și să-i orienteze în tot ceea ce înseamnă pregătirea unui eveniment cultural de acest gen. Copiii au primit încă de la intrare ecusoane (și ce mândri erau de ele!), agende, pixuri, caietul program al premierei (unde au găsit toate informațiile necesare – da, mulți dintre ei nu știu încă să citească, dar le-au citit părinții), adică instrumentele unui jurnalist în toată regula. La conferința de presă care a încheiat evenimentul dedicat premierei au avut ocazia să adreseze întrebări atât cei mici, unii mai timizi, alții mai orientați și cu experiență (Miruna, de exemplu, cea pe care o puteți vedea la Jurnal pentru copii de la Digi24), dar și părinții acestora. Iar întrebările au fost foarte bine țintite: câți ani au balerinii (Andreea Soare și Andrei Ardeleanu), cât s-a muncit pentru acest spectacol – aici a intervenit coordonatorul Departamentului de balet, Cătălin Caracaș; cum de a apărut nasul în scenă fix la momentul oportun, cum a ales pașii pentru scenele de școală (întrebare pentru Mihai Babușka, evident), când ar trebui copiii să se apuce de balet clasic, dacă Opera Comică pentru Copii face și turnee (da, răspunsul este da, deci căutați spectacolele lor prin țară și nu le ratați). Multe întrebări au fost legate de modul cum a gândit întregul spectacol Mihai Babușka, iar acesta a reușit să le vorbească copiilor pe înțelesul lor, încă o dovadă a faptului că el chiar a pătruns în universul celor mici pentru a rescrie povestea prin prisma lor, ceea ce nu e puțin lucru. Îmbinarea dintre educația auzului (copiii învață să asculte) și educația vizuală (perceperea mișcărilor de dans, dar și acomodarea cu scena și mijloacele de transpunere a poveștii specifice unei săli de teatru) se face firesc, prin intermediul unui spectacol de balet. Cu atât mai mult, când acesta are elemente din baletul clasic. De altfel, Babușka a insistat pe calitățile de actor pe care trebuie să le aibă orice balerin, pentru că altfel acesta n-ar putea transmite prin intermediul mișcării și a gesturilor povestea, așa cum a fost ea scrisă. După conferință, copiii au făcut celebrele poze de grup și au savurat din bunătățile oferite de Opera Comică pentru Copii cu ajutorul sponsorilor – Sloop și Solaris.
Biletele pentru premiera PINOCCHIO au fost vândute încă de dinainte de a se termina montarea spectacolului în sine. Primul semn că povestea este iubită de către cei mici, dar și un semn al faptului că deja Opera Comică pentru Copiii are fidelii ei. Sugestia mea este să vă cumpărați din timp biletele pentru următoarele reprezentații, oferindu-le celor mici o oră de poveste. Cu adevărat de poveste!
Credit foto: Eveline Păuna
