Disclaimer: acest articol nu poartă amprenta unei expertize!
Jur că nu intenționam să fac advocacy pentru literatura tip self-help, deși am vorbit de nenumărate ori despre acest tip de instrument educațional. Primul episod al seriei de texte (vezi aici) a fost mai degrabă o reacție imediată la un comentariu nevinovat de pe facebook, propria mea vendetta la scară mică. Întâmplarea însă a făcut ca un discurs de câteva sute de cuvinte să genereze multe întrebări, care m-au motivat să vin cu explicații detaliate. Citim sau nu citim cărți de dezvoltare personală?
Natura umană este prin definiție pesimistă. Unii reprezentanți ai ei vor avea mai mult sau mai puțin nevoie extrinsecă de motivare. Sursa de motivare poate să vină din diferite părți, din religie, filosofie sau de pe Instagram, e o chestie ce ține de estetica gustului și trebuințele cognitive. Omul are nevoie de o permanentă actualizare a sinelui, iar posibilitățile prin care această actualizare decurge ar trebui gândite în parametri extinși. Orice lectură poate deveni motivațională: de la cum sa ajungi în Rai – Vechiul Testament – la cum să te măriți în 7 pași, diferența o face, așa cum spune Alain de Botton, momentul când aceste lecturi sunt parcurse. Când vorbim despre moment o să fac trimitere directă către A. H. Maslow, un autor foarte bun, prea puțin citit.
„N-am avea niciodată dorința de a compune muzică sau a crea sisteme matematice, de a ne decora casele sau de a ne îmbrăca bine dacă stomacul ne-ar fi gol în marea majoritate a timpului, am muri mereu de sete, dacă am fi amenințați constant de o catastrofa iminentă sau dacă toata lumea ne-ar urî.”
Înainte de a alege pentru citire cum să fii bogat în 5 pași, asigurați-vă ca punctele de mai sus vă sunt satisfăcute. Până a ajunge să trasez beneficiile acestor lecturi aș face o mică incursiune în istorie. Acest tip de scriere nu este o invenție modernă, de fapt infiltrarea în culturile colectiviste s-a realizat mai târziu. În 1859, Samuel Smiles publică prima ediție a scrierii Self-Help: with Illustrations of Character and Conduct. A doua ediție, revizuită și adăugită, a acestei lucrări reușește să devină Biblia liberalismului victorian. Apariția cărților de dezvoltare personală a adus dupa sine și fenomenul de ridiculizare, intelectualii au ridicat din sprâncene, așa cum o fac și astăzi, de altfel. Au intrat în istorie Ezra Pound, care le-a numit de-a dreptul virus, și H. G. Wells, care a scris The Jilting of Jane, o povestire despre un tânăr care după ce a citit o carte de self-help și-a abandonat logodnica pentru a găsi o variantă acesteia mai distinsă. Din punctul meu de vedere, dacă omul își leapădă logodnica nu cartea de self-help poartă vina, ci niște dubii preexistente acestei lecturi se concretizează. În The Self-Help Compulsion: Searching for Advice in Modern Literature, Beth Blum vine cu o analiză amplă asupra influenței pe care a avut-o scrierile de tip self-help asupra marilor autori ai literaturii clasice. Unii psihologi care analizează impactul lecturilor motivaționale merg mai departe plasând ambele genuri în ceea ce numim magical thinking pentru că atât literatura de ficțiune, cât și cea motivațională crează personaje cu o poveste în dinamică la care te poți raporta. Înainte de a ne declara peste aceste lecturi poate ar trebui să insistăm asupra nomenclaturii.
Cel mai mult îmi place clasificarea găsită la Ole Jacob Madsen, profesor de psihologie la Universitatea din Oslo, în Optimizing the Self: Social representations of self-help (Cultural Dynamics of Social Representation). Psihologul distinge câteva tipuri de lecturi motivaționale:
• NLP
• Mindfulness
• Self-management
• Self- esteem
• Self-leadership
• Self- control
De asemenea, îmi place foarte mult felul în care sunt privite aceste lecturi de către Rami Gabriel, profesor asociat la Columbia College Chicago, Departamentul Istorie și Științe umaniste. În aserțiunea dumnealui cărțile de self help, inclusiv psihologia populară, conțin strategii practice și etice necesare pentru schimbarea comportamentelor și obiceiurilor noastre mentale. Ele oferă principii care – cu ajutorul practicii și voinței – promit să ofere control asupra minții noastre, ceea ce la rândul lor ne ajută să ne atingem aspirațiile. Mișcarea de self-help este, în multe privințe, o continuare și/sau un substitut contemporan pentru înțelepciunea tradițională veche.
Fiecare gen menționat mai sus acoperă diferite necesități și este ales în funcție de experiențele personale. Orice tip de căutare începe cu un de ce? Încrederea că există undeva o soluție sau un răspuns, este un pas de la conștientizare la rezolvare. Cineva îl citește pe Marcus Aurelius, cineva pe Deepak Chopra, cineva pe Michelle Obama, dar despre diferențe discutăm într-un alt episod.
