Ce ne pot învăța cimpanzeii și bonobo despre bunătatea umană

În perioada în carte am citit cartea lui Frans de Wall, Bonobo și ateul, am auzit două referiri împrejurul meu la faptul că „ne tragem din maimuțe”. Cineva a recitat o poezie în care ironiza această învățătură și altcineva îmi spunea că teoria lui Darwin a fost depășită, că nu mai e nimic în vigoare, așa auzise undeva. Împărtășim un strămoș foarte vechi cu maimuțele, însă primatele, cimpanzeul comun și bonobo, ne sunt cele apropiate. Până de curând, bonobo a fost considerat un fel de cimpanzeu. Însă acum considerat aparte, este cea mai inteligentă și sensibilă primată, cea mai apropiată de om. Noi ne-am desprins acum șase milioane de strămoșul comun, în timp ce cimpanzeul și bonobo s-au desprins acum nouă sute de mii de ani. Cât despre a doua idee, nimic mai fals! Teoria evoluționistă sparge noi bariere acum. Și cartea lui Frans de Waal, ca și cartea lui Jonathan Haidt, Mintea moralistă, dărâmă alte prejudecăți și aruncă o perspectivă evoluționistă asupra psihologiei și eticii. Undeva în carte, Frans de Waal chiar spune că, în 40 de ani, despre psihologie vom vorbi în termeni strict evoluționiști. Iar Jonathan Haidt e citat frecvent cu a lui teorie evoluționistă asupra moralei.

Pentru un ateism pașnic

Olandezul Frans de Waal, născut în 1948, este unul dintre cei mai cunoscuți și mai influenți primatologi. Are titlul de doctor în zoologie și etologie, a lucrat foarte mult în Statele Unite ale Americii și e îndrăgostit de pictura unui alt mare olandez, Hieronymus Bosch. Bonobo și ateul nu e doar o carte despre primate, ea vorbește pe foarte multe pagini despre moralitate și religie. Uneori ai spune că e, de-a dreptul, o carte de teologie, atât de profunde sunt dezbaterile. Cartea începe sub auspiciile unui dialog televizat cu Dalai Lama în care ilustrul budhist propune o readucere împreună a științei și a religiei. Poziția lui Frans de Waal este una de reconciliere între religie, știință și ateism. Se poziționează împotriva ateismului agresiv și susține un ateism pașnic, conștient de faptul că, ori de câte ori am încercat să punem ceva în locul religiei, a fost un dezastru. Priviți aventura comunistă, spre exemplu… Încă nu avem nimic mai bun de pus în locul religiei, chiar dacă înțelegem că nu religia ne-a dat morala. Ea este inerentă făpturii noastre, pusă acolo de biologie și selectată prin evoluție. Mai mult, Bonobo și ateul este o extraordinară pledoarie pentru bunătatea de substanță a făpturii umane. Cât despre legătura dintre om și primate, Frans de Waal are un sfat: privește în ochi un cimpanzeu sau un bonobo și vei vedea acolo o scânteie de umanitate.

Împotriva „altruismului de fațadă”

Gândirea umană a fost permanent bântuită de ideea că bunătatea noastră este doar de fațadă. „Zgârie un altruist și vei vedea cum sângerează un ipocrit” e doar una dintre formulările care au făcut carieră. Atunci, dacă e adevărat că ființa umană este profund egoistă și că doar religia ne face mai altruiști și ne dă un cod moral, atunci cum de acest egoism fundamental nu se susține dacă privim la lumea naturală? Cum se face că elefanții sau că primatele se ajută dezinteresat reciproc? Cum se face că până și la neanderthalieni s-au descoperit schelete de adulți cu malformații grave, care nu ar fi supraviețuit fără efort contraproductiv din partea comunității? Acest gen de altruism pare o risipă dacă privim natura doar dintr-o perspectivă de eficiență economică. Dar, iată, specii apropiate de noi dau dovadă de altruism! Și oare nu cumva am pus prea mult zel și ne-am concentrat excesiv pe egoism, fără să înțelegem că, în aceeași măsură, și altruismul este parte integrată a făpturii noastre? De ce este fiziologic plăcut să facem gesturi frumoase? Ar trebui să ne pară rău de timpul, de resursele irosite. E o ipocrizie fundamentală? Nu, nu e, ne zice Frans de Waal. Suntem fundamentali buni și, mai mult, foarte multe specii evoluate dimprejurul nostru sunt la fel.

Moralitatea între „este” și „trebuie”

În toată istoria intelectuală, umanitatea a căutat un cod moral perfect. Ideea moralității „de sus în jos”, a lui „trebuie”, ne-a bântuit permanent: vechii regi care dădeau coduri morale poporului, școlile morale ale Antichității, moralitatea creștină, în care Dumnezeu i-a insuflat omului preceptele morale, umanismul care căuta o morală perfect rațională sau căutările psihologilor, care vedeau morala ca fiind scrisă pe o placă goală, prin educație. Jonathan Haidt și Frans de Waal susțin ideea unei moralități „de jos în sus”, moralitatea lui „este”. Mai precis, Frans de Waal îl completează pe Jonathan Haidt. Ambii sunt de acord că există intuiții morale adânc săpate în noi, înnăscute, șlefuite de evoluție. Există sentimente morale. Despre ceva care dezaprobăm din punct de vedere moral, mai întâi aveam o reacție emoțională și abia apoi vine o argumentație rațională, argumentație care e, mai degrabă, o scuză elevată. Desigur, rațiunea poate întoarce reacția emoțională, dar greu, spune Haidt, e ca și cum un călăreț rațional ar struni un elefant irațional.

Frans de Waal completează acest tablou al moralității ca fiind nu insuflată din exterior, ci ca fiind înscrisă în natura noastră profundă prin evoluție. Privind la cimpanzei și bonobo, putem vedea rădăcini ale moralității noastre. Empatie, altruism, ordine sociale: toate sunt și la elefanți, și la maimuțe, și la cimpanzei. Se ajută între ei, își ling rănile, înțeleg traumele prin care trece un seamăn de-al lor. Au o ordine socială pe care o respectă ca și noi: când nu sunt atenți cimpanzeii adulți, regulile sunt încălcate. Apoi ordinea e restabilită prin efortul unor cimpanzei polițiști. Cimpanzeii au un fel de cod social al lor. Moralitatea vine din interior, după cum spune Haidt și urmele ale ei le regăsim în natură, după cum demonstrează Frans de Waal.

„Chiar dacă pentru bonobo binele și răul nu transcend nivelul experienței personale, valorile sale nu se deosebesc esențial de cele aflate la baza moralității umane. Și el încearcă să se integreze, respectă regulile sociale, empatizează cu ceilalți, reface relațiile deteriorate și obiectează la situațiile inechitabile. Deși suntem reticenți în a folosi termenul moralitate, conduita acestei primate se supune fără îndoială unor prescripții.”

Frans de Waal – Bonobo și ateul