„Ce este autoritatea?” de J.-M. Bochenski

Aparent, „Ce este autoritatea?” ar fi unul din acele titluri având ca intenție atragerea unui public cât mai larg, prin însuși subiectul pe care îl tratează. Voi avertiza că o asemenea perspectivă nici că ar putea fi mai nepotrivită. Dând dovadă de rigurozitate și de un adevărat spirit analitic – aceasta fiind și orientarea de proveniență a lui Bochenski -, lucrarea nu își propune nici o analiză istorică, nici una de teorie politică privind autoritatea, ci, pentru a rămâne fideli textului, deschide, mai degrabă invitația unei explorări conceptuale asupra ceea ce, de cele mai multe ori numim autoritate.

Încă din început, ceea ce surprinde este perspectiva abordată asupra autorității și anume, prin raportare la o afirmație a lui Aristotel, sugestia asupra ideii că este explorat un domeniu cu totul lipsit de cercetare până atunci. Dacă o asemenea viziune este corectă, aceasta importă mai puțin; cert este că, probabil, o lucrare deopotrivă atât de bine argumentată, cât și de accesibilă, ar fi mai greu de găsit.

„În sfârșit, fie-i permis autorului să exprime, pornind de un mare gânditor analitic din trecut un gând personal. (…) Atunci când Aristotel și-a încheiat prima și încă foarte imperfecta sa Logică, el a scris: «În fiecare descoperire, o parte este preluată din mâna altora care au lucrat mai înainte la ea… Din teoria prezentă însă nu există cîte ceva prelucrat și cîte ceva neprelucrat, ci până la această oră nu a existat absolut nimic din ea”.

Fie că vom găsi o astfel de afirmație prea încrezătoare, fie că nu, cert este că sunt ceva aspecte care fac lucrarea să merite a fi citită. În primul rând, dacă eticheta de prezentare a conceptului logic de autoritate apare ca fiind prea departe de interese mai generale de lectură, deosebitul constă chiar în apetența spre limbaj comun și lipsă de formalizări, ceea ce mă face să mă gândesc la ordinary language philosophy.

Apelând la exemple, argumentarea își va păstra coerența și consistența logică pe tot parcursul discursului, exemplele cele mai tangibile fiind succedate de raționamente:

„Cum este însă posibil ca A să fie autoritate pentru B și în același timp B pentru A? Soluția acestui paradox este simplă de tot, ba chiar banală: eu am fost o autoritate pentru colegul meu în materie de pilotaj, iar el este o autoritate pentru mine în probleme de istorie. Astfel se explică faptul că autoritatea mai are întotdeauna și un al treilea termen, și anume domeniul în care ea se exercită”.

Ulterior, ni se oferă și o definiție a autorității în general:

P. 1.3: P este o autoritate pentru S în domeniul D atunci când S recunoaște în principiu drept adevărat tot ce-i este comunicat de către P sub forma aserțiunii și face parte din domeniul D.

În cele ce urmează, refrazez, pe motive legate de parcimonie, cât și în dorința de a nu dezvălui prea mult din textul originar, fragmentul lui Bochenski privind condițiile exercitării autorității:

Purtătorul vrea să comunice subiectului ceva.
Purtătorul comunică acest ceva subiectului sub formă de aserțiuni.
Subiectul sesizează semnele și anume mai întâi ca procese materiale (prin simțuri).
Subiectul sesizează semnele și reușește să le „descifreze”.
Subiectul nu doar că înțelege semnele, dar le procesează propozițional.
Subiectul înțelege că respectivele semne provin de la purtătorul autorității.

Odată stabilit ce înseamnă, cel puțin in genere, a avea autoritate, este operată o distincție notabilă între ceea ce numește autoritate epistemică și autoritate deontică, însă mai multe pot fi aflate prin lectura cărții.

Aș mai puncta prezența a numeroase scheme cu rol exemplificativ și sintetizator. Ce înseamnă, așadar, raționalism, rămâne de stabilit, pot doar să vă asigur că este ceva cu mai mult de ceea ce se înțelege prin limbajul comun:

În fine, făcând referire la propriul meu context de lectură, trebuie să mărturisesc că cercetând conceptul de autoritate (auctoritas) în perioada medievală, am fost surprins să constat cât de multe se pot pierde, în lipsa unei înțelegeri clare a termenilor cu care se operează.

Voi conchide, așadar, parafrazând o remarcă a lui Bochenski, anume că în ceea ce privește termeni precum: putere, libertate, dreptate, egalitate, prea puțin știm cu adevărat ce presupun, numeroasele implicații și semnificații neconștientizate. Asemenea și autoritatea, motiv pentru care vă adresez invitația – deci nu printr-un raport de autoritate – de-a o cerceta. Sunt destul de sigur că va merita, doar să reușiți să mai găsiți volumul.

Prezentare realizată grație cursului de Filosofie Medievală a Universității din București, organizat de lect. dr. Marin Bălan.

Editura: Humanitas