“Librăria Bizantină este prima dragoste, locul în care am început, am văzut ce înseamnă cu adevărat cărţile, am învăţat să le iubesc, să le cunosc mai mult decât ar fi făcut-o trei facultăţi, cel puţin.”
În sfârşit, un librar cu vechime în branşă 🙂 De 8 ani, Andreea Popescu recomandă cărţi. Cu o “pauză” de un an şi jumătate la Cărtureşti, a lucrat doar la Bizantină. Şi nu se poate spune că ar fi făcut-o rău. Acum este chiar managerul librăriei.
„Am început ca librar în timpul facultăţii, şi-a amintit Andreea, şi uşor am trecut şi pe partea administrativă. Am început să mă ocup de achiziţia de carte, să instruiesc alţi librari şi să mă ocup de partea de management…”
Avantaje şi dezavantaje. Acum, mai are un singur şef – „directorul cel mare, cel care decide” 🙂. Însă, timpul pentru lectură s-a comprimat. „Mai am timp să citesc, nu atât de mult pe cât aveam atunci când eram doar librar”, a spus Andreea.
Spaţiul librăriei te îmbie la lectură. În seara de primăvară, când am vizitat Bizantina, în mijlocul cărţilor şi al icoanelor, am distins acea lumină caldă pe care n-o s-o uit niciodată, lumina care intra în copilărie prin vitraliile bisericii de la ţară… Cumva, lumina se refugiase printre sirenele ambulanţelor şi claxoane, şi ajunsese în acea librărie micuţă, dar seducătoare. Iar Andreea povestea despre „Laur”, romanul lui Vodolazkin, ca despre o carte pe care ar recomanda-o oricărui vizitator de Bizantină şi nu numai.
Spre finalul discuţiei noastre, a recunoscut că există şi momente mai puţin plăcute în munca de librar, când, în ciuda icoanelor din jur, unii clienţi îşi exhibă nemulţumirea. „S-a întâmplat, rar, ce-i drept, să avem de-a face şi cu aşa ceva, dar am reuşit cu răbdare să-i temperăm, să nu ne supărăm de supărarea lor şi să-i ajutăm să plece de aici bucuroşi.”
Un spaţiu cald, cu librari zâmbitori şi pasionaţi, de unde n-ai voie să pleci supărat. Librăria Bizantină, Bucureşti, Strada Bibescu Vodă, 20.
