Ca în fiecare an, Ziua Culturii Naționale stă sub semnul exceselor, dar nu neapărat al celor bune. Abundă evenimentele care-mi aduc aminte de Cântarea României, întâlnirile puse sub semnul festivismului; din 2010 încoace (atunci s-a stabilit prin lege că aniversarea nașterii lui Mihai Eminescu va coincide cu Ziua Culturii Naționale) au început să-și facă loc timid și evenimente de bună calitate. Diversitatea acestora a făcut ca celebrarea culturii naționale să pună sub semnul întrebării ce mai înțeleg astăzi românii prin cultură (națională), s-au înmulțit dezbaterile pe diverse subiecte care au legătură cu sintagma „cultură națională”, au devenit vizibile concertele, expozițiile și alte evenimente culturale. Această efervescență este binevenită, scoate din umbră artiști din medii culturale diverse, pune în legătură oamenii obișnuiți cu creatorii de acte culturale, ceea ce se constituie treptat într-un fundament al schimbării, al unei reale schimbări în bine. Oamenii înțeleg că evoluția culturală este o realitate sine qua non, că proiectele culturale se adaptează la realitatea cotidiană și la așteptările tinerilor, dar și a celor mai în vârstă etc. Dezbaterile exclusive (unele chiar exclusiviste) cu și despre scriitori nu mai sunt sinonime cu știrile culturale, ceea e cu adevărat marele câștig al faptului că Ziua Culturii Naționale există și este (re)cunoscută.
credit foto – MNAR
Anul acesta, întâmplarea a făcut să pot participa la un eveniment de excepție, o lansare de trei albume de artă găzduită de Muzeul Național de Artă. Trei albume, trei artiști plastici, trei generații diferite; pe cât de diferite cele trei personalități, pe atât de bine realizate cele trei albume. O întâlnire cu mulți participanți (mult mai mulți decât la o lansare de carte obișnuită), un prilej de dezbatere reală la care au participat critici de artă, jurnaliști culturali, specialiști în istoria artei, curatori, artiști plastici, profesori universitari etc. O întâlnire foarte densă în informații, dialogul a fost unul de idei (ceea ce, să recunoaștem, în lumea scriitorilor din România nu prea se întâmplă); nimeni n-a dat semne de oboseală sau nerăbdare, nimeni n-a plecat înainte de final, semn că dialogul a fost fertil, real. Albumele sunt dedicate lui Theodor Pallady (1871-1956), Constantin Flondor (n. 1936) și Ioan Aurel Mureșan (n. 1956) și au fost realizate de echipe diferite. Pallady 150, îi are ca autori pe Călin Stegerean, Liliana Chiriac, Ilinca Damian și cuprinde și o selecție de articole preluate din revista „Observator Cultural” avându-i autori pe Sorin Alexandrescu, Vlad Bedros, Vladimir Bulat, Călin Dan, Cătălin Davidescu, Ruxandra Demetrescu, Gabriel Florea, Adrian Guță, Bedros Horasangian, Ion Grigorescu, Adrian-Silvan Ionescu, Carmen Mușat. De aceea nu vorbim de un catalog al expozițiilor organizate în 2022 și puse sub semnul celebrării celor 150 de ani de la nașterea pictorului, ci de un album în toată regula, cu informații organizate/structurate, iar articolele preluate din Observator Cultural țin locul unei sinteze pusă sub semnul unei abordări critice. Surprinzător pentru unii, dar în timpul întâlnirii, s-au auzit foarte bine vocile critice cum este cea a lui Adrian-Silvan Ionescu, care a afirmat încă de la bun început că nu este un simpatizant al lui Pallady, sau vocea lui Cătălin Davidescu, care nici el nu s-a declarat susținător înflăcărat al artistului. E atât de binevenită o astfel de abordare, cum la fel de binevenită a fost intervenția lui Ion Grigorescu care a lansat o interogație extrem de fertilă: de ce Pallady nu a reușit să speculeze în favoarea lui toate șansele de care a avut parte? De ce nu a reușit să se facă cunoscut peste hotare, deși a stat foarte mulți ani în Franța (paradoxul face că în acei ani el să aibă expoziții în țară). Excelente excursurile lui Carmen Mușat și ale lui Bedros Horasangian, cei doi fiind direct implicați și responsabili (împreună cu Ovidiu Șimonca, pe atunci secretar de redacție al publicației) de realizarea dosarului dedicat lui Pallady în Observator Cultural și intitulat sugestiv „Pallady – brand de țară”. O plăcere să-l auzi și să-l vezi pe Bedros Horasangian povestind despre cum a dat peste lucrările pictorului în colecții particulare din țară, iar Liliana Chiriac a punctat excelent completând cu detalii care țin de realizarea expozițiilor Pallady, dar și a albumului în sine: o muncă de finețe, în care detaliul face diferența, pentru că dincolo de cantitatea impresionantă de lucrări se află o lume întreagă, dar mai cu seamă un artist prea puțin cunoscut astăzi, idee pe care a insistat și Ion Grigorescu, dar și academicianul Sorin Alexandrescu, cel din urmă și el admirator fără rezerve al pictorului și operei acestuia. Călin Dan, directorul Muzeului Național de Artă Contemporană (MNAC) a avut mai multe intervenții, dar în cele legate de Pallady a adus în discuție un aspect foarte important: lipsesc studiile și cărțile dedicate artei contemporane, ceea ce înseamnă că instituțiile (muzeele, dar și institutele de istoria artei și universitățile) trebuie să depună eforturi foarte mari pentru acoperirea unui vid de informații. Tot el a pus în discuție și faptul că specialiștii, care se formează în ani; de asemenea, ar trebui modificat Codul Ocupațiilor din România, deoarece au apărut specializări noi, care trebuie cuprinse în nomenclator și retribuite pe măsură. Nu pot să uit trimiterile lui Ion Grigorescu la Mircea Kantor, artistul care poate trăi oriunde, spre deosebire de Pallady, cel atât de puțin cunoscut, un om foarte retras, care a refuzat celebritatea (așa cum este ea înțeleasă astăzi). Excelente completările Ruxandrei Demetrescu și Vlad Bedros, toate intervențiile fiind provocate și mediate de Călin Stegerean, gazda întâlnirii, omul care s-a aflat acolo în multiple ipostaze (i-a reușit de minune, nu s-a încurcat în roluri): director al MNAR, autor al albumului-catalog, curator al uneia din expozițiile dedicate lui Pallady etc. Cu un discurs pus sub semnul pasiunii, acesta a reușit să ne facă să uităm de factorul timp și ne-a dovedit că Ziua Culturii Naționale este ziua în care cultura scrisă se întâlnește cu artele vizuale.
credit foto – MNAR
A doua parte a întâlnirii a fost dedicată celorlalte două apariții editoriale (de excepție, vă asigur): albumul dedicat artistului Constantin Flondor – Când ochiul atinge norul / When Eye Touches Cloud. A vorbit Alina Șerban, cercetător și istoric de artă, cea care a făcut posibilă publicarea albumului în cadrul programului editorial P+4 Publications coordonat de Institutul Prezentului. Ediția a fost realizată cu sprijinul Colecției Kontakt Viena, Galeriei Diehl Berlin, Asociației Eleon și a lui Constantin Flondor. Pledoaria Alinei Șerban pentru o relație directă, nemediată între istoric/critic de artă și artist, intrarea în atelier și cunoașterea îndelungată a operei, dar și a motivelor artistului este de neuitat; o expunere clară de idei, centrate toate în jurul ideii cum putem să promovăm mai bine opera unui artist; a lucrat patru ani la album, împreună cu artistul, realizând și o analiză comparativă cu alți trei artiști contemporani, analiză care se regăsește între copertele monografiei. Dimensiunea expozițională a albumului este dată de faptul că întregul demers nu se rezumă la o punere la un loc a unor texte, ci acestea sunt însoțite de o selecție riguroasă de imagini cu operele artistului.
Ultima parte a întâlnirii a fost dedicată albumului Ioan Aurel Mureșan, realizat de Sorina Jecza. Rar mi-am fost dat să aud așa pledoarii pentru un artist și operele sale. Intervenții n-au fost de complezență, toți cei prezenți cunoșteau opera acestuia, dar și munca de douăzeci de ani a Sorinei Jecza și a Fundației Triade pe care o conduce. Un album în care se regăsesc inclusiv poemele artistului, puse în legătură directă cu ciclurile de lucrări, atent puse în pagină și excelent însoțite de comentariile autoarei. Doina Mândru a fost cea care a readus în discuție ideea de brand, pentru ea Fundația Triade reprezentând un adevărat brand curatorial, cu alte cuvinte un model de curatoriat artistic, bazat pe relația directă dintre artist și curator, ceea ce facilitează promovarea operelor în fața publicului și a specialiștilor. Daria Ghiu a fost cea care a încheiat seria de pledoarii afirmând, încă o dată, importanța unor astfel de cărți, care ne ajută să intrăm în profunzimea artistului, dar și să cunoaștem oamenii din spatele artistului.
credit foto – MNAR
Ziua Culturii Naționale la MNAR chiar a fost un eveniment în care s-a vorbit despre cultură, despre artiști și operele lor, au circulat idei, s-au lansat întrebări pertinente, s-au pus în evidență aspecte dureroase și puncte nevralgice. Dar, înainte de orice, s-a vorbit despre creatorii de cultură, despre oamenii de cultură. Din acest punct de vedere, pot să pun acest eveniment sub semnul unei dezbateri constructive, ceea ce este de dorit să se întâmple mai des. Bine ar fi ca aceste albume să ajungă la un public cât mai numeros și mai divers, căci ele nu sunt utile specialiștilor, cât mai ales publicului larg.
credit foto Sorin Mircea Vasilescu
***
– Pallady 150, autori Călin Stegerean, Liliana Chiriac, Ilinca Damian, cu o selecție de articole preluate din revista „Observator Cultural” avându-i autori pe Sorin Alexandrescu, Vlad Bedros, Vladimir Bulat, Călin Dan, Cătălin Davidescu, Ruxandra Demetrescu, Gabriel Florea, Adrian Guță, Bedros Horasangian, Ion Grigorescu, Adrian-Silvan Ionescu, Carmen Mușat, format 23,5 x 29,5 cm, 360 de pagini, Editura Muzeului Național de Artă al României.
– Constantin Flondor – Când ochiul atinge norul / When Eye Touches Cloud este publicată în cadrul programului editorial P+4 Publications coordonat de Institutul Prezentului. Ediția a fost realizată cu sprijinul Colecției Kontakt Viena, Galeriei Diehl Berlin, Asociației Eleon și a lui Constantin Flondor. Format 24 x 30,5 cm, 514 pagini. P+4 Publications este un program editorial de mici dimensiuni fondat la București. Dedicat fotografiei, artei și arhitecturii românești contemporane, programul explorează mediul cărții ca punct de întâlnire între cercetarea teoretică, experimentul grafic și ideile și subiectele abordate de artiști în practica lor.
– Ioan Aurel Mureșan, O călătorie magică: personajul pictorial / A Magical Travel: The Pictorial Character, studiu introductiv Bogdan Ghiu, texte: Judit Anghel, Maria Bojan, Magda Cârneci, Aurel Chiriac, Cătălin Davidescu, Ramona Novicov, Maria Zintz, format: 19,5 x 26,5 cm, 275 pagini, editat de Fundația Triade în parteneriat cu AFCN.
