Am ajuns în Bacău pentru a doua oară în decurs de o lună și motivul a fost același: teatrul. Numai că nu e rău, ca pe lângă teatru, să vezi și ce se mai întâmplă prin urbea moldavă din punct de vedere cultural. Și chiar se întâmplă lucruri frumoase.
Bacăul are una dintre cele mai frumoase săli de concerte din țară, oficial se numește Ateneu, dar toți îi spun Octogon pentru că așa și este forma ei, un octogon. Cu o acustică foarte bună, care facilitează susținerea de concerte de muzică clasică, muzică nouă etc. de data aceasta a găzduit Zilele Muzicii Contemporane Liviu Dănceanu. Aflat la ediția cu numărul XXXII, de anul acesta poartă și numele celui care l-a înființat, iar cel a preluat organizarea și coordonarea acestuia este dirijorul Cristian Lupeș, unul dintre discipolii compozitorului român, trecut în toamna trecută la cele veșnice.
Am urmărit concertele serii de sâmbătă. Și mi-a părut bine că așa s-a nimerit. Am avut în prima parte a serii un duo în mare, mare formă, format din Diana Moș (vioară) și Mihai Măniceanu (pian). O violonistă de mare forță, care a dominat din toate punctele de vedere; temperamentală ca fire, s-a luptat vitejește cu partiturile, electrizând sala, pur și simplu. A trecut ceva vreme de când n-am mai auzit/văzut o asemenea dezlănțuire de energii pe scenă. La IRA lui Liviu Dănceanu aproape că am uitat să respirăm, furia descătușată pe scenă fiind vinovată pentru starea de imponderabilitate resimțită de cei din sală, pur și simplu am trecut (preț de câteva momente) în altă dimensiune. Un repertoriu foarte bine ales, cele patru piese muzicale cerând din partea celor doi instrumentiști prezență scenică, concentrare, tehnică impecabilă, dar, înainte de toate, trăire. Și înainte de IRA m-a impresionat piesa compusă de Mihai Măniceanu, pentru că acolo s-a văzut foarte bine chimia dintre cei doi, ceea ce a încurajat și dialogul cu sala, un dialog nonverbal, în care doar muzica mai conta. Și rămân la impresia că cele două partituri, IRA pentru vioară solo, respectiv Cantabile e Presto pentru vioară și pian pot cuceri până și cel mai afon public, chiar sunt bucăți muzicale bine scrise și care convertesc în mare măsură multe experiențe muzicale anterioare perioadei în care au fost scrise acestea.
Diana Moș și Mihai Măniceanu
Partea a doua a serii a fost una inedită, fiind rezervată vizionării unui film mut, alb-negru, care a avut parte de o coloană sonoră inedită: muzica live asigurată de Trio Contraste. Un film cu o poveste terifiantă – mai toți care au participat la realizarea lui au murit în condiții tragice, Murnau însuși (regizorul filmului) fiind amenințat încă de pe când filma că dacă o face, atunci cu toții vor muri în flăcări. Până și compozitoarea muzicii, Violeta Dinescu, cea care a fost solicitată de Fundația Murnau să scrie muzica, a avut parte de o tragedie personală care a afectat-o foarte mult. Filmul e un excelent material antropologic, deși povestea tabu-ului este redată artistic, Murnau a avut grijă să nu se amestece în derularea narațiunii foarte mult, păstrând acea notă de autenticitate atât de necesară în cazul unor filme-document. Trio Contraste a cântat de multe ori muzica filmului, ceea ce s-a simțit, pentru că s-au sincronizat foarte bine cu acțiunea filmului, în plus ei între ei sprijinându-se reciproc și punându-se în valoare în cel mai bun mod posibil. Un film care a durat aproape o oră și jumătate, dar care ne-a ținut captivi în poveste de la început până la final, muzica fiind și ea „vinovată” de această stare.
Cu Cristian Lupeș – organizatorul ZMC 2018
Zilele Muzicii Contemporane Bacău se dovedește a fi un festival matur, care a intrat pe mâini bune, aș spune eu. Și căruia îi doresc viață lungă și de aici înainte. Cristian Lupeș este un bun cunoscător și un iubitor de muzică nouă și știu că va face tot posibilul să atragă la Bacău soliștii cei mai buni și formulele muzicale menite să atragă cât mai mult public. În ciuda faptului că acesta nu este atât de numeros, sifur este un public cunoscător și cu un simț critic educat de-a lungul anilor.
Programul serii de sîmbătă, 6 octombrie 2018
Duo Diana Moș – vioară, Mihai Măniceanu – pian
Tiberiu Olah – Sonatina pentru vioară și pian
Mihai Măniceanu – Cantabile e Presto pentru vioară și pian
Liviu Dănceanu – IRA pentru vioară solo
Nicolae Brânduș – Glosa pentru vioară și pian
Trio Contraste:
Violeta Dinescu: TABU – A Story of the South Seas
(Muzica live și proiecția filmului realizat de Friedrich Wilhelm Murnau 1929/1931)
