Vademecum sau mic îndrumar în lumea Sfântului Apostol Pavel

Elogiul simplității, Virtuțile eșecului, Elogiul eșecului sau Elogiul moderației, câteva dintre titlurile care mi-au venit în minte când am văzut titlul volumului lui Răzvan Bucuroiu. Jurnalist cu zeci de ani de experiență, autorul știe prea bine că titlul este captator de atenție, mai ales când vorbim de librării (fizice sau online) în care rafturile cu noutăți sunt înțesate cu cele mai recente apariții editoriale. Unul din factorii decisivi în alegerea subiectului de lectură este și acesta, titlul cărții, cel care orientează dintru început lectura, o așază pe un anumit făgaș, urmând ca așteptările cititorului să fie confirmate/infirmate. De ce nu Elogiul iubirii, ci Eleganța iubirii? O întrebare la care cunoscătorii, teologi sau simpli credincioși, oameni care au citit cel puțin o dată Noul Testament sau au mers de-a lungul timpului la liturghiile duminicale dau aproape instantaneu răspunsul. Pentru că la Sfântul Apostol Pavel nu e vorba despre elogiu, cât despre eleganță, căci prin faptele sale apostolice Apostolul cel știutor de carte a reușit să aducă în același plan logosul și erosul, cunoașterea/cercetarea și iubirea de Dumnezeu.

<<(…); calea asasinatului pe care pornise inițial devine subit calea convertirii, adică a uciderii omului vechi care zăcea în el. „Dar pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe care tu Îl prigonești. Greu este să izbutești cu piciorul în țepușă. Și el, tremurând și înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci” (Fapte 9, 4-6). Este de-a dreptul uimitor cum, prin câteva cuvinte, dintr-un simplu Saul se naște unicul Pavel (ca fluturele din omidă), din prigonitor iese la iveală un sfânt martir, dintr-un rabin de sinagogă oarecare răsare cel mai mare misionar creștin, care a dat lumea peste cap – așezând-o în rostul ei duhovnicesc!>> (p. 29)

Sfântul Apostol Pavel. Eleganța iubirii de Răzvan Bucuroiu a apărut recent la Editura Polirom, deci la o editură generalistă, care nu e specializată în apariția studiilor teologice, dar în portofoliul căreia găsim colecția Biblioteca Medievală cu multe studii importante pentru teologi, la care se adaugă multe alte titluri apărute hors collection (cum ar fi Septuaginta). Mi se pare important să lămurim acest aspect de la bun început, pentru a nu îndepărta cititorul obișnuit de acest volum, scris intenționat pentru un public eterogen, inclusiv din punctul de vedere al vârstei. O reală plăcere să citești Sfântul Apostol Pavel. Eleganța iubirii care devine o lectură aparte încă de la primele pagini. Pe cât de ușor se citește, pe atât de mult se lungește timpul dedicat celor scrise de autor în această carte, pentru că sunt destul de multe pasajele în care se simte nevoia unei reflecții personale, a unei așezări/fundamentări a bunei cunoașteri. Structurat astfel încât să nu nedreptățească nici viața, dar nici faptele Apostolului Pavel, Sfântul Apostol Pavel. Eleganța iubirii vine să facă puțină ordine în multitudinea de studii dedicate celui care a influențat decisiv istoria creștinismului.

„Mai mult, Pavel este străfulgerat de gândul că Mesia nu a descins numai pentru neamul evreiesc – ei aveau Tora, dincolo de care nu mai aveau ce întreprinde concret în sensul mântuirii -, ci pentru întreaga umanitate.” (p. 62)

În contextul acestor realități frământate, Sfântul Pavel ajunge să formuleze celebra frază de mărturisire îndurerată: „Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar” (Galateni 2, 21). În acest punct de inflexiune se găseau atât teologia paulină, cât și disjuncția față de cei ce susțineau contrariul. (p. 65)

Cu o capacitate de sinteză îndelung exersată, Răzvan Bucuroiu a ajuns să cuprindă în nici 200 de pagini Repere biografice, deslușiri stilistice, înțelepciunea martirică a Sfântului Apostol Pavel, să alcătuiască Scurte tâlcuiri pe seama pericopelor pauline de la Apostol și să răspundă (pe scurt, dar nici pe departe expediat) la întrebarea De ce este Sfântul Pavel cel mai important apostol al credinței creștine care tocmai se năștea?; fiecare din aceste trei capitole au subcapitolele, atent ordonate și însoțite de note, unde este cazul. De netrecut cu vederea: prefața scrisă de Teodor Baconschi și bibliografia, un instrument necesar celor care vor să aprofundeze cercetarea și care denotă acribia cu care a tratat tema scriitorul Răzvan Bucuroiu.

<<Mai atinge Sfântul Pavel tema delicată a punerii temeliei: nimeni nu poate fi temelie lui însuși, nimeni nu poate înlocui temelia care este Hristos, odată ce l-ai primit ca fiind „piatra cea din capul unghiului” (Matei 21, 24). Așadar, temelie și cheie de boltă, Iisus este garanția singurei construcții solide din viața noastră…>> (p. 80)

„În Duminica a 16-a după Rusalii se citește fragmentul în care Sfântul Pavel – maestrul exprimărilor antinomice, al paradoxurilor și al metaforelor duhovnicești – le vorbește ucenicilor săi din bogatul oraș grecesc despre a fi împreună-lucrător cu Hristos. Ce expresie minunată, dulce, optimistă, energică, dar și greu de înțeles cu mintea celui de atunci, dar și a celui de acum!” (p. 82)

Sunt câteva locuri din carte în care simți nevoia unei polemici directe cu autorul, care are îndrăzneala să provoace aceste dezbateri, din varii motive, dar mai ales pentru că el însuși simte nevoia să găsească cât mai multe (posibile) răspunsuri sau soluții la temele propuse. Ceea ce este foarte important este că lămurește cu argumente istorice în câteva locuri aspecte și false dileme, alimentate îndelung de-a lungul anilor de sfertodocți sau de necredincioși gata oricând de certuri sterile din punct de vedere intelectual. În același timp, pune lumina pe aspecte contondente ale activității Apostolului Pavel, pentru că dintre toți cei care au fost aleși să convertească cât mai mulți oameni la creștinism el a fost singurul care nu s-a ferit să fie tăios în discurs, atunci când nu era ascultat sau când primea ofense din partea opozanților creștinilor. Răzvan Bucuroiu lămurește și semnificația preschimbării numele din Saul în Pavel, cu menționarea cadrului istoric și geografic în care Apostolul a început să se folosească de noul nume și insistă asupra unui aspect care s-a putea să le scape din vedere novicilor: Sfântul Apostol Pavel a luptat mult pentru salvarea sufletelor, pentru că în așteptarea lui Mesia, aceștia riscau să rateze ținta escatologică. Foarte importante și observațiile autorului cu privire la epistolele lui Pavel: epistolele acestuia pot fi asimilate literaturii ocazionale; epistolele fac parte din genul parenetic, iar tematica vizată este de ordin moral/comportamental; epistolele pot fi considerate și epistole de prietenie.

„Or, Pavel tocmai asta le explică efesenilor care au aflat, înaintea celorlalți muritori, că nu ei sunt cei care își iau partea de mântuire, ci Dumnezeu le-o acordă, prin harul și mila Lui. Nimeni nu se poate mântui singur, adică doar prin faptele sale – ispită luciferică, de-a binelea -, ci numai laolaltă cu Domnul și prin voia lui.” (p. 88)

Sfântul Apostol Pavel. Eleganța iubirii de Răzvan Bucuroiu este un vademecum, un breviar de fapte și evenimente care împreună alcătuiesc viața și activitatea Sfântului Apostol Pavel, cel care, dincolo de toate va rămâne în inimile credincioșilor pentru „Imnul iubirii”, asupra căruia Răzvan Bucuroiu face foarte bine că insistă, dar fără să facă din asta obiectiv principal al demersului livresc. Un volum care aduce iubirea în prim-plan, pentru că fără ea nimic din cele ce facem sau gândim nu ne-ar fi și de folos. Dincolo de toate, iubirea de Dumnezeu rămâne întemeietoare, iar iubirea lui Dumnezeu ziditoare.

Sfântul Apostol Pavel. Eleganța iubirii de Răzvan Bucuroiu