În dimineaţa în care a plecat din sat doar o potaie a întors
capul după ea pe uliţă. Femeiuşca îşi strânsese nurii într-o batistuţă
pe care o aruncase în geanta scorojită
– O să vă zbor capul la toţi, idioţilor!
După câteva săptămâni spălase toate vasele din restaurante şi jumătate din maşini
până l-a cunoscut pe soţul ei. Organizase de capul ei o promoţie
într-o zi de 1 Martie. Bruneţica pipernicită ieşise cu preţuri sub piaţă
fetele răutăcioase de la piciorul ruginit al podului
au scornit despre ea că era plină de boli venerice şi nervoase
dar bărbatul a luat-o orbit de ochii ei negri şi mari
Apoi omul a făcut împrumut la bancă şi i-a luat pipernicitei
o casă cu rate mari la marginea Marelui Oraş
În primele luni femeiuşca a spălat în cartierul select toate vasele de bucătărie,
maşinile, mădularele, amintirile, lacrimile mamei şi bătăturile din palmă
ale tatălui şi ale bunicului
uitase de unde a plecat avea telecomandă pentru poartă şi maşină
un soţ corporatist care purta ochelari negrii cu ramă groasă
şi lentile şi mai groase
Când senatorul şi-a construit casa-castel lângă ei femeiuşca s-a dus la poarta lui
în fusta scurtă şi cu picioarele înţepenite în poziţia învăţată sub podul cu promoţii
ţinea cârpa de spălat vase într-o mână şi în cealaltă strângea batistuţa în care nurii
se mai înmulţiseră un pic şi miroseau puternic ca dealurile din sat
N-a băgat-o în seamă senatorul. în casa lui creşteau blonde în
ghivece şi brunete prin rigole, avea maşină de spălat vase
şi nasul străin de dealurile din satul femeiuştii
În luna următoare consăteanca noastră i-a spart cauciucurile de la maşină
ferestrele, ghivecele, rigolele, i-a tăiat cablul de electricitate
i-a băgat cârpa pentru spălat mădulare de patroni în instalaţia de aer condiţionat
”vei fi al meu, te voi zdrobi, voi fi mai tare decât tine şi decât toate vasele,
maşinile, madularele, ghivecele, rigolele şi telecomenzile
din ţara asta”
Senatorul a dat-o în judecată şi femeia a apărut la televizor
ea a vorbit frumos ca la ora de Română
a stat dreaptă pe scaun, a arătat nurii din bastistă. Muncise toată
viaţa ei la ţară, era o femeie cinstită, a zis ea. Telespectatorii au crezut-o.
Audienţă mare. Directorul televiziunii i-a cerut să vadă o batistuţa
cu nuri de aproape. Pentru că era multă lumină a stins-o.
În ziua aia fusese eclipsă la noi în sat
în cârciumă a zis cineva că unul de-al nostru
se va întoarce fără batistă înapoi, nimeni n-a zis nimic,
se mai întâmplase.
În ziua următoare dealurile au răspândit mai puţine miresme
şi femeia a fost angajată la televiziune, soţul s-a sinucis.
Consăteanca s-a făcut blondă, nu mai era pipernicită deloc,
directorul televiziunii o tunase şi pe ea la chirurgul estetician
sechestrat în beciul instituţiei modern utilat
Blonda noastră a dosit cârpele de spălat vase, maşini şi mădulare
undeva în spatele casei şi a început să îl lucreze pe senator de la microfon.
(Tu-ti capu mă-tii! Ai să plăteşti acu, boule!)
În 3 luni senatorul a fost arestat, apoi prezentatoarea l-a turnat pe directorul televiziunii
La începutul anului pipernicita acum ditamai blonda planturoasă a devenit senator
şi controla toate vasele de bucătărie, maşinile, mădularele, ghivecele,
rigolele şi telecomenzile din ţara asta…
– Acum trebuie să am şi drumurile toate, vorba cântecului…
Femeia stătea râzând în faţa noastră, picior peste picior, o recunoşteam doar după ochi
– Am venit să cumpăr tot satul, peste dealurile astea o să treacă
o autostradă. 1 euro metru pătrat.
Mâine vă căraţi. Oferta nu e negociabilă. Vă refaceţi viaţa în altă parte. Uite la mine.
Toate neamurile ei muriseră de inimă rea de Revelion.
Nu o mai recunoştea nimeni decât după ochii mari şi negri.
În cârciumă se lăsase tăcerea. Dealurile uscate, fără miresme,
veniseră mai aproape de ferestrele cârciumii să vadă şi ele mai bine
dihania blondă, planturoasa care ocupase de câteva luni
ecranele televizoarelor şi coperţile tuturor revistelor glossy
Nu venise cu escortă ca în alte locuri din ţară. Era încrezătoare. Venise între ai ei.
Ne privea rece, bronzată şi cu sânii mari în care se mai putea vedea încă urma microfoanelor
fierbinţi din studioul luminat rece.
– Mai ai batista aia cu care ai plecat, fetico? a întrebat cineva mai din spate. Senatoarea a râs.
– Eşti obraznic, mârlane, ţie nu-ţi mai dau nici un cent pe pământ. Tu-ţi capu mă-tii!
Atunci de după tejghea a ieşit încet nea Gheorghe,
s-a împiedicat puţin de rucsacul meu lăsat la picioarele lui Cordel, sub masă
şi, ca atunci când merge somnoros la coasă,
dintr-o mişcare lină i-a zburat capul femeii cu un cuţit mai măricel de bucătărie,
ruginit aproape de mâner.
Abia dacă a curs un pic de sânge. Un strop a picat pe telecomanda tv
învelită în plastic. Rostogolindu-se, capul s-a oprit în rucsacul meu.
Nicu şi Iovan au îngropat a doua zi în spatele cimitirului
trupul din nou pipernicit al consătencei.
S-a întâmplat de 1 Martie, o zi foarte călduroasă,
despre care vorbim tot mai des în ultima vreme.
sursă foto: wallpaperbetter.com
