Relativ recent, scriitorul Julian Barnes, una dintre cele mai percutante voci din literatura britanică, și-a anunțat retragerea din viața literară prin ultima sa carte, respectiv Plecare, plecări, titlul ales de Radu Paraschivescu, traducătorul ediției românești (o recenzie despre carte se poate citi tot pe bookhub.ro).
Pentru cititorii români, Julian Barnes nu este deloc un necunoscut. Grație traducerii excelente, aparținând aceluiași Radu Paraschivescu, romanele sale au făcut obiectul mai multor recenzii și cronici apărute în special pe platformele culturale. Se observă astfel ușor care sunt, în general, temele favorite (memoria, timpul, iubirea, relațiile umane – în special cele de cuplu – căutarea identitară, moartea), inclusiv perspectiva originală în abordarea acestora.
Nici romanul Până când m-a cunoscut nu face excepție: analiza atentă, aproape clinică, a nașterii și evoluției unei obsesii erotice în viața de cuplu. Tema, în sine, nu este deloc nouă în literatură; originală este punerea problemei, dacă mă pot exprima astfel. Graham, profesor universitar, aflat în criza vârstei mijlocii, căsătorit cu Barbara, are o relație extraconjugală cu o femeie mai tânără, se îndrăgostește de aceasta (și viceversa este valabilă), divorțează și se recăsătorește. Nimic deosebit până aici, exact așa se întâmplă, de multe ori, și în viață, nu doar în literatură. Noul cuplu își trăiește un timp, idilic, fericirea conjugală. O întâmplare, în esență banală, declanșează criza, breșa prin care se instalează treptat și definitiv obsesia: ducându-și fiica minoră la film, bărbatul asistă la o scenă adulterină în care actrița, actuala sa nevastă, este unul dintre personajele implicate în actul sexual. Întors acasă, Graham realizează că trecutul erotic al soției sale îl stârnește inițial în mod comic, ulterior în singurul mod care nu-i mai dă pace, dorindu-și să afle cât mai multe detalii despre bărbații cu care Ann avusese relații anterior.
În stilul său caracteristic, jumătate serios, aplicat, jumătate ironic, ba chiar satiric pe alocuri, Julian Barnes face din analiza acestei obsesii un soi de rechizitoriu al relației de cuplu în general, arătând că, singură, iubirea nu asigură niciodată durata și sănătatea unei căsnicii, dinamitând astfel mitul iubirii absolute, cea care învinge orice obstacol etc.
Om inteligent, înzestrat chiar cu simțul umorului, matur prin vârstă și experiențe, Graham nu pare deloc tipul bărbatului care ajunge, finalmente, la crimă. Este posibil totuși ca obsesia care, instalându-se, îl locuiește apoi vorace, să fi găsit terenul prielnic în nesiguranța masculină a lui Graham, în contrast cu firea carismatică, de donjuan, a prietenului său, Jack Lupton, autor de romane cu tentă sexual-consumeristă. Prin comparație cu acesta, Graham este șters, monogam, dominat în toate de Barbara, prima soție, fără ambiții pe plan profesional și, intuim ulterior, nici pe plan erotic.
Diagrama trăirilor, a căutărilor și a fluctuațiilor sufletești ale lui Graham este conturată din două perspective, aceleași din toate romanele lui Barnes: confesiunile făcute unui prieten (Graham i se confesează lui Jack și primește, un timp, sfaturi și soluții de la acesta) și discuțiile în cuplu prin scene din interiorul căminului conjugal și din exterior, din timpul unei excursii. Ambele perspective se construiesc gradat și evidențiază degradarea normalității și evoluția obsesiei masculine, alimentate permanent de vizionarea filmelor în care jucase Ann odinioară și de autotorturarea propriei imaginații în ceea ce privește scene de sex cu realii sau presupușii amanți ai femeii. Reacțiile lui Graham sunt prezentate, și ele, gradual: curiozitate, mimarea dispoziției spre confesiune amicală, incapacitatea de a se opri din frecventarea cinematografelor, sexul de împăcare, plânsul necontrolat, care cere permanent consolare și înțelegere din partea lui Ann, teama că va fi părăsit de aceasta. Graham refuză, de fapt, să trăiască în prezent, să fie fericit cu Ann, care îl iubește și îi tolerează derapajele evidente, alinându-l ori de câte ori este nevoie, deși își dă ulterior seama că bărbatul nu este deloc în regulă și se simte controlată, sabotată, scoasă din țâțâni, încât ajunge să-și inventeze amanți și scene de sex pentru a ostoi lăcomia de amănunte picante a soțului ei.
Câteodată, relația lor se detensionează și aceste momente de acalmie conjugală sunt strecurate abil de prozator pentru a prelungi criza și a amâna izbucnirea finală. Graham, în a doua jumătate a cărții, e o bombă cu ceas, dar cititorului nu i se dau indicii complete în privința acestei izbucniri/explozii: crimă pasională, sinucidere, nebunie și dezertare din chingile insuportabile ale propriei minți devenite dușmanul absolut și nemilos?! Orice este posibil…
Julian Barnes cunoaște, fără îndoială, psihologia protagonistului – bărbatul care se abandonează, se livrează, aproape necondiționat, propriei obsesii. Nu doar iubirea în cuplu este demitizată, ci și alte concepte-cheie într-o relație: încrederea reciprocă, dreptul la propriul trecut și la intimitate, comunicarea deschisă, integrativă. Instalarea unei obsesii, oricare ar fi aceasta, distruge tot, pulverizează tot, indiferent cât de solide par, la început, sentimentele și legăturile dintre doi oameni.
Transformarea vieții reale în ficțiune, nutrirea unui text literar din „carnea” relațiilor unui scriitor cu propriii prieteni și cunoștințe care ajung să i se confeseze este, și aici, una din temele secundare ale cărții: Jack Lupton nu este doar termen de comparație și alternativă la Graham, ci și prietenul-vampir, histrionul manipulator, fără scrupule, cel care șterge deliberat linia subțire dintre viață și ficțiune.
Doar că un astfel de exercițiu, nevinovat în aparență, se întoarce împotrivă-i în finalul cărții, devenind butonul care declanșează explozia. În ce fel, vă las plăcerea de a descoperi singuri.
Până când m-a cunoscut de Julian Barnes
Editura: Nemira
Colecția: Babel
Traducere din limba engleză de: Radu Paraschivescu
Anul apariției: 2023
Nr. de pagini: 236
ISBN: 978-606-0932-7
Carte poate fi cumpărată de aici.
