Matei Ioachimescu e un muzician complex, care nu încetează să ne surprindă, pentru că nu se oprește niciodată din explorat teritorii noi. Pe măsură ce trec anii, el adaugă noi și noi dimensiuni cariere sale muzicale, astfel încât acum pot vorbi despre profesorul Ioachimescu, cel care inițiază studenții în tainele cântatului la flaut la Universitatea de Vest din Timișoara. Generozitatea îl caracterizează, așa se face că i-a purtat pe tineri printr-un turneu prin câteva orașe din toată țara, obișnuindu-i astfel cu scena, public diferit și cu drumurile lungi. Nici bine nu și-a lăsat studenții acasă, la Timișoara, că a venit la București să cânte, de această dată solo, într-un concert care a fost inclus în programul Festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi.
credit foto Ionuț Macri
Intitulat simplu (sintetic) Electric, concertul (rămân la ideea că vorbim despre un concert de cameră, nu de un spectacol de lumini și muzică) mi-a depășit orice așteptări. Gândit în timpul pandemiei de coronavirus, când restricțiile impuneau distanțe sociale greu de depășit (mental și/sau fizic), concertul s-a dovedit a fi mult mai mult decât o soluție de moment pentru satisfacerea unei nevoi culturale. Am văzut multe spectacole, am ascultat multe concerte susținute în timpul celor doi ani, din păcate puține rezistă probei timpului. Cauzele sunt multiple, nu le enumăr aici, iar ceea ce a făcut Matei Ioachimescu împreună cu compozitorul Cristian Lolea și artistul multimedia Tom Brânduș stârnește admirația și celui mai cârcotaș critic muzical. Matei Ioachimescu are vocația experimentării, dar experimentele lui nu sunt nici simple crochiuri pe marginea unei idei, dar nici joacă de copil. Îndrăznesc să spun că e un avangardist, în măsura în care mai putem vorbi despre așa ceva astăzi. Dacă stau bine și mă gândesc, el e un postumanist care nu se rupe de tradiție. Muzica clasică, pe care a studiat-o ani în șir, îi servește drept fundament în orice demers muzical pe care-l inițiază, fie el solo sau în orice altă formulă muzicală. Așa se face că el poate cânta la fel de bine singur pe scenă – cum a fost în timpul concertului Electric – sau ca solist într-un concert cu orchestră simfonică. M-am uitat fascinată la el în timp ce cânta pe scena Sălii Studio a Teatrului Odeon. N-a părut niciodată singur, ci mi s-a părut că s-a îmbrăcat în straturi de sunete, care l-au ajutat să se înalțe din ce în ce mai mult. Sunetele flautului și muzica electronică, dimpreună cu jocurile de lumini au creat atmosferă, de fapt o stratosferă în care am intrat treptat și noi, spectatorii.
credit foto Ionuț Macri
Cristian Lolea este un muzician recunoscut mai ales pentru muzica de film, dar iată că a reușit să compună special pentru flaut o muzică aparte, am găsit în universul sonor din Electric filon de muzică clasică, dar și de muzică tradițională românească, după cum am găsit o versatilitate menită să pună instrumentul/flautul în valoare. Un crescendo care a culminat cu ultima parte care a cerut din partea lui Matei Ioachimescu forță și rezistență fizică, fără de care ar fi riscat să piardă controlul valului de emoție.
Nu-mi iese din minte ideea că acest concert s-a cântat pentru prima dată în pandemie; mi-aduc aminte ce senzație stranie am avut la primul concert în care noi, spectatorii, stăteam la distanță de două scaune, ba uneori și cu un rând liber între noi. Mă tot gândesc cât din această stranietate a anulat atunci jocul de lumini creat de Tom Brânduș, unul extrem de subtil și care a completat sunetul în cel mai surprinzător mod cu putință. Rămân la convingerea că Electrictrebuie să se mai cânte, dar obligatoriu în săli mici, intime, cum e și Sala Studio a Teatrului Odeon. Capătă altă forță și impresionează într-un mod aparte combinația de sunete și lasere într-o sală în care stai umăr la umăr și aproape că-ți dorești să nu mai respiri.
credit foto Ionuț Macri
M-am bucurat să văd în sală compozitori de muzică contemporană, specialiști care s-au grăbit la final să-i felicite pe cei trei, dar la fel de mult m-am bucurat să văd tineri, pentru că Electric li se potrivește perfect. E genul de concert la care te-ai duce și cu mama și cu bunica, pentru că asta face muzica de foarte bună calitate: unește, creează punți. Un concert care lasă mult loc pentru meditație, dar și provoacă simțurile, ceea ce, să recunoaștem, nu prea ni se întâmplă în ultimul timp. Mă bucur pentru că am fost în sală, e genul de concert care nu se poate înregistra. Și bine ar fi să se întâmple Electric. La București sau oriunde în țară.
*
Un spectacol realizat în cadrul Festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi.
credit foto Ionuț Macri
* * *
MATEI IOACHIMESCU
Flautistul Matei Ioachimescu susține o activitate concertistică impresionantă, fiind recunoscut pentru interpretările repertoriului baroc, modern, dar și pentru recitaluri cross-over. Este absolvent al Universității de Muzică din Viena și laureat al mai multor distincții și burse (Thyll-Dürr, Yehudi Menuhin Foundation). Matei Ioachimescu colaborează cu unii dintre cei mai interesanți muzicieni din Europa, pe scene importante precum Konzerthaus Wien, Ateneul Român, Conservatorio Santa Cecilia, Budapest Music Center sau Suntory Hall. Este invitat ca membru al juriului în competiții internaționale și susține workshop-uri în Austria, Japonia, Ungaria, România și Croația. Pentru activitatea sa intensă și calitatea înaltă a proiectelor susținute, Ministerul de Externe al Austriei i-a încredințat în anul 2013 titlul de „Ambasador al Integrării”. Din anul 2020 predă flautul la Facultatea de Muzică și Teatru a Universității de Vest din Timișoara.
CRISTIAN LOLEA
Cristian Lolea este unul dintre acei compozitori care reuşesc să abordeze cu succes şi într-o manieră originală zone muzicale de facturi foarte diferite, de la muzică de avangardă până la pop-rock. A studiat compoziţia cu Tiberiu Olah şi a absolvit Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. Muzica sa de film a fost distinsă cu numeroase premii, printre care Premiul „Georges Delerue” (2020), Premiul pentru cea mai bună muzică originală la Festivalul Internațional de Film de la Saint-Jean-de-Luz (2020), Premiul Gopo (2008). Lucrările sale au fost cântate în multe ţări din Europa, America și Asia şi premiate la numeroase concursuri naţionale şi internaţionale, precum „The Roads of Romanticism” (2007 – Premiul I) sau Concursul Internaţional de Compoziţie “George Enescu” (2009 – Premiu Special). De asemenea, au făcut parte din programul unor renumite festivaluri internaţionale, ca Toamna Varşoviană, Festivalul George Enescu sau World Music Days.
credit foto Ionuț Macri
TOM BRÂNDUȘ
Artist multimedia – muzician și artist vizual, Tom Brânduș a absolvit Universitatea Națională de Muzică din București, unde în 2022 și-a finalizat studiile de doctorat. În 2002 s-a specializat în Producție muzicală și Multimedia la Berklee College of Music în Boston Massachusetts și New York University, în cadrul unui program Fulbright. În calitate de muzician interpret, dar și producător multimedia, Tom a activat pe diferite scene din România și din străinătate, ca parte a mai multor proiecte, printre care se regăsesc atât formații de muzică electronică (Shukar Collective și Souptrip), piese de teatru de anvergură (Rinocerii, în regia lui Robert Wilson, Primul Om și Furtuna, în regia Cătălinei Buzoianu), producții de musical (Chicago și Burghezul gentilom), precum și instalații multimedia arhitecturale interactive, construite și prezentate la două ediții ale Festivalului Spotlight din București.
Credit foto: Ionuț Macri
