„Psihoneuroimunologie umană” – Kavita Vedhara, Michael R. Irwin (coordonatori)

Psihoneuroimunologia (PNI) este o ramură disciplinară relativ nouă a medicinei integrative, care se ocupă cu studiul influențelor psihologice și neuronale asupra sistemului imunitar. Impactul factorului psihologic este cunoscut cel mai des sub termenul de placebo, iar medicina a demonstrat că patologiile cu cea mai mare rată de influență placebo sunt hipertensiunea arterială, astmul bronșic și durerea cronică.

Diminuarea stresului și anxietății legate de boală pot ameliora pronosticul. Dimpotrivă, creșterea factorilor stresori poate agrava evoluția și reprezintă un marker de rezistență la tratament. Se consideră că sunt trei componente ale efectului placebo: așteptările pacientului, așteptările medicului care tratează și relația dintre cei doi (gradul de implicare). Aici rezidă motivul pentru care studiile clinice (cu un grad de evidență ce merită luat în considerare) sunt dublu-orb (nici medicul, nici pacientul nu cunoaște medicația administrată).

Un alt concept care ne este cunoscut – somatizarea. Termenul de boli somatice sau psihosomatice, așa cum sunt etichetate uneori unele patologii dermatologice (ex: psoriazisul) și alergice (ex: astmul bronșic), este regăsit frecvent în literatura de specialitate. Pornind de la ideile de placebo și somatizare putem să ne închipuim că psihoneuroimunologia e o versiune mai „extinsă” și complexă a faptului în care procesele mentale, psihologice și neurologice pot condiționa sistemul imunitar. Deși e un domeniu care stârnește interesul, acesta implică și cu un grad de controversă. Nu pot să omit una dintre situațiile medicale anecdotice în care un distins profesor afirma că poate să „anihileze” negii pacientului doar prin pictarea lor cu o substanță colorată, asigurându-l în același timp pe pacient că totul va fi bine. Partea amuzantă este că practica sa coloristică nu a înregistrat niciun eșec.

Dacă pacientul poate fi atât de ușor influențat, obținând un pronostic favorabil, cum poate medicina utiliza acest aspect? Cum meditațiile, tehnicile de respirație, relaxarea musculară, rugăciunea pot ameliora stările pacienților cu hipertensiune, depresii, insomnii etc.? Cât de relevant este impactul dintre minte și corp, și este oare el cuantificabil? Acesta este domeniul de aplicare a PNI. PNI încearcă să explice și cazurile de remisie spontană în stări de cancer cu metastaze. De exemplu, există studii care demonstrează că tehnicele de vizualizare mentală a procesului prin care celulele sănătoase distrug celulele canceroase pot stimula sistemul imunitar și crește capacitatea lui de apărare.

Foarte interesant este un test des citat în literatura de specialitate, efectuat în 1979 de către Achterberg& Lawlis. „Testul imaginii bolii” în care se cerea pacientului să facă un exercițiu de imaginație și să deseneze „lupta” dintre celulele sale imunitare și celulele canceroase. Pacienții care au suferit o extindere a tumorii au desenat cel mai des celule canceroase mari, dure și opace. La fel, PNI aduce un aport substanțial în indentificarea factorilor care contribuie la apariția variabilității individuale în cazul aceluiași diagnostic medical. Dacă această ramură nouă vă stârnește interesul, puteți căuta o documentare mai vastă în lucrarea de specialitate coordonată de Kavita Vedhara si Michael R. Irwin, apărută la editura Trei, cu titlul de Psihoneuroimunologia umană.

Kavita Vedhara este profesor la University of Bristol, Marea Britanie, iar Michael R. Irwin este cercetător la UCLA Neuropsychiatric Institute, Los Angeles, USA. Dat fiind faptul că PNI e o ramură integrativă și multidisciplinară, lista de autori este extinsă la 26 de specialiști din diverse departamente ale medicinei, localizate în SUA, Marea Britanie, Canada, Olanda. Aceste departamente oferă informații documentate și minuțioase asupra sistemului imunitar, axelor endocrine, sistemelor neurohormonale și a căilor comportamentale biologice de răspuns la factorii stresori.

În afară de suportul și de gradul înalt de luciditate științifică, studiul oferă și răsturnări de paradigmă:

„De mult timp cercetătorii au considerat că experiențele stresante cresc vulnerabilitatea la bolile infecțioase prin atenuarea răspunsului imunitar într-un mod în care favorizează răspândirea patogenilor. Dimpotrivă, descoperirile noastre sugerează faptul că stresorii hiperreglează răspunsul prin citokine față de patogeni invadatori. Cu alte cuvinte, cel puțin în cazul citokinelor proinflamatorii, este posibil să nu suprime răspunsul imunitar, ci să-l amplific”.

Direcțiile interesante de cercetare sunt expuse pe domenii: boala coronariană, cancerul, infecțiile virale cronice, inclusiv HIV, bolile autoimune precum poliartrita reumatoidă, depresia ș.a.

Noile date cu privire la interacțiunea dintre creier și sistemul imunitar constituie o bază absolut necesară în încercarea de a elucida mecanismele răspunzătoare de starea de sănătate sau de boală și rolul pe care emoțiile și stresul îl au în această ecuație. Urmează ca studiile prospective și metaanalizele să demonstreze gradul de relevanță clinică a acestui domeniu cu potențial. Studiul permite conștientizarea faptului că tratamentul este mai mult decât medicație, că medicina clasică are nevoie – cel puțin în câteva domenii – de o abordare complexă, iar stările fiziopatologie pot fi de o etiologie determinată uneori de rețeaua socială a pacientului și de „povestea pe care și-o spune”.

Deși este o lucrare foarte utilă pentru toți, limbajul specific domeniului poate tria cititorii. Pentru cei neinițiați e nevoie de concentrare și perseverență, pentru medici și alți specialiști cu tangență medicală poate reprezenta o adevărată sursă de inspirație terapeutică.

„Psihoneuroimunologie umană” – Kavita Vedhara, Michael R. Irwin (coordonatori)