„Pacienta tăcută” de Alex Michaelides

Aveam poftă de un thriller bun, de o carte care să mă captiveze și care să nu necesite o ambianță specială pentru a fi citită. Am ales Pacienta tăcută și datorită popularității de care se bucura încă dinainte de a fi accesibilă cititorilor. Și cum de multă vreme nu-mi mai luasem cărți de la chioșcul de ziare, mi-am zis că aceasta e cartea potrivită atunci și acolo. Iar așteptările mi-au fost depășite, pentru că am descoperit un thriller inteligent, deloc facil, chiar dacă se citește cu ușurință. Pacienta tăcută explorează profunzimile psihicului uman, pornind de la o poveste incitantă, misterioasă. Alicia duce o viață fericită alături de soțul său, împărtășind pasiunea pentru artă, dar și o iubire de invidiat, cel puțin în aparență. Ea pictează, el este fotograf. Nimic nu prevestește scena macabră ai cărei protagoniști devin și nici ipostazele de victimă și criminal în care se regăsesc.

Lucrurile par a fi destul de clare, Alicia și-a împușcat soțul, iar apoi a suferit o cădere, cufundându-se ani de zile într-o tăcere de fier, până când Theo, un psihoterapeut, își propune să zdrobească zidurile cu care aceasta s-a înconjurat și să dezlege misterul crimei care a adus-o pe Alicia în acea stare. În încercările de a pătrunde în interiorul fortăreței Aliciei, Theo face și o incursiune în propriul trecut, scormonind în ambele părți pentru a ajunge la rădăcini, acolo unde au fost zămislite, cumva, toate acțiunile ce au urmat. Suspansul te ține lipit de carte, într-adevăr, dar misterul pare că privește nu atât crima, cât motivația sa, iar cititorul este adesea provocat să întreprindă propriile foraje, la final fiind răsplătit cu revelația unei complicate intrigi psihologice în care, se pare, până și el a fost un pion.

Editura: Litera