Dacă ai un prieten, învață-l să spună o poveste.
Cortina este deja ridicată la început de spectacol. Scena arată absolut spectaculos. Efectele sonore și vizuale aduc în spațiul de joc așteptarea tensionată, neliniștea, zgomotul unei victorii, teama de război, predestinarea. Ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, spun, la propriu și la figurat, vocile din înaltul sălii. Duhurile șoptitoare știu că nimeni și nimic nu poate împiedica manifestarea răului, parte a naturii umane.
Regizorul construiește cu ingeniozitate scena, folosindu-se de volumetrie, de înălțime și adâncime, creând impresia de spațiu vast. Lumea este mult mai mult decât se vede.
În linii puternice, verticale, sunt trase, din tavan, spre pământ nişte frânghii – și Iago trage frânghiile destinului care, odată conturat, își urmează cursul implacabil. De frânghii sunt prinse diverse lucruri, dar mai ales sunt prinse găleți, coborâte și ridicate în anumite momente, obiecte metalice suspendate la diverse înălțimi sau coborâte la podea și rămase acolo, cu universală utilitate. Personajele se adună în jurul acestor găleți, le folosesc pentru a se așeza la sfat, pentru a lua decizii, pentru a înțelege hotărârea sorții. Din când în când, gălețile se umplu nu cu apă, ci cu o pulbere care pare nisip sau grâu măcinat mărunt, la roata timpului.
Nisipul, materie a clepsidrei lichide, spală trupul și păcatele. Pus în recipiente, nisipul echilibrează cântarul moral. De altfel, toate lucrurile rămân în echilibru, până când o zdruncinare teribilă ca un cutremur anunță începutul sfârșitului.
Lucrurile sunt deja puse pe făgașul lor. Iago își toarnă viclean otrava în urechea lui Othello, dintr-o neputinţă funciară de a se abține să le facă rău semenilor săi. Ura este un motiv puternic pentru a premedita o crimă. Banii desăvârșesc opera. Interpretându-l pe Iago, actorul privește mereu dincolo de suprafețe, în adâncul lucrurilor. Avertismentul rămâne la vedere: „Nu sunt ce par!” În jurul nostru există mereu câte un Iago și, îngrozitor, tentația de a deveni Iago nu ocolește pe nimeni.
Interesantă este analiza acestui spectacol din perspectiva bias-urilor cognitive. De exemplu, tendința de a crede că ceea ce s-a întâmplat o dată se repetă fără excepție. Othello este dispus să creadă în repetarea așa-zisei trădări a Desdemonei, iar Iago are grijă să-i întărească această convingere, deja încolțită în mintea maurului: „Și-a trădat tatăl, te va trăda și pe tine!” Sigur că din iubire pentru maurul Othello fuge venețiana de la curtea tatălui său, urmându-și bărbatul. Nu despre o trădare propriu-zisă este vorba. Manipularea psihologică se dovedește incredibil de simplu de realizat, fiindcă, paradoxal, Othello se îndoiește de fidelitatea Desdemonei, dar n-are nicio îndoială în privința lui Iago.
Clovnul râde, liber și inadecvat, de neputințele oamenilor, pierduți în iarmarocul pestriț al existenței în care binele se confundă cu răul. Necunoscute rămân pentru om „căile” care-l poartă, ca pe Othello, dinspre măreție spre decădere. Misterul este o constantă a acestei montări dramatice, impresionantă și prin capacitatea de a lăsa răspuns deschis la întrebări fundamentale.
Încrederea este conceptul-cheie pe care sunt grefate alte idei importante pe tabla de șah a spectacolului: iubirea și gelozia, precaritatea dovezilor, orgoliul bărbaților puternici și slăbiciunea lor, talentul de a spune o poveste. Regizorul știe să spună „povestea”, iar actorii intră în scenă cu propriul har, aducându-l pe Shakespeare mai aproape de noi.
Săptămâna Teatrului Tânăr, Buzău 2024
Othello de William Shakespeare
Teatrul 𝐀𝐡𝐦𝐞𝐭 𝐕𝐞𝐟𝐢𝐤 𝐏𝐚𝐬̦𝐚 𝐁𝐮𝐫𝐬𝐚 𝐃𝐞𝐯𝐥𝐞𝐭 𝐓𝐢𝐲𝐚𝐭𝐫𝐨𝐬𝐮 𝐓𝐮𝐫𝐜𝐢𝐚
Regia: Vlad Trifaș
Distribuția:
Othello – Nurettin Örük
Desdemona – Öykü Esendemir
Venedik – Dükası Çağrı Dulun
Brabantio – Akif Oktay
Gratiano – Cengiz Bodur
Lodovico – Ahmet Kızıl
Cassio – Ali Bircan Teke
Iago – Salih Cem Şener
Roderigo – Acan Ağır Aksoy
Montano – Kerim Çağrı Zora
Soytarı – Nergiz Acar
Emilia – Işıl Öztürk Sehlikoğlu
Bianca – Sıdıka Derya Gümral
Ötekiler – Emine Irmak Bavkır,
Ceren Kayış, Diğer Oyuncular – Çağrı Dulun, Ahmet Kızıl, Kerim Çağrı Zora, Cengiz Bodur, İpek Abama, Baran Balkanlar.
