Cronică de Olteanu Alexia-Maria, clasa a XI-a, Colegiul Național „M. Eminescu” Buzău
„Othello“, spectacolul trupei de la Bursa, a fascinat publicul, aducând un suflu modern în receptarea piesei lui Shakespeare, în alt sens decât ne-am fi așteptat. Elemente din cultura turcească s-au împletit rafinat cu textul original, actualizându-l și creând un context, prin aluziile la istoria contemporană.
De la început, înțelegi filosofia liniară a spectacolului: ideea că, în fața încercărilor vieții, alegerile ne aparțin în totalitate, fie că suntem conștienți de consecințe, fie că nu. Iago se știe rău din fire, își cunoaște inteligența demonică și nu se îndoiește nicio clipă că, folosindu-se de slăbiciunile oamenilor, își poate atinge scopurile. Iago este trufaș.
Costumul lui Iago trădează tipologia personajului: haine negre, costum obișnuit, menit să scoată personajul din anonimat sau să-l camufleze, în funcție de moment. Doar șireturile pantofilor sunt roșii, cum roșii sunt mâinile lui Othello, după jertfirea unor animale, cum roșie este și rochia Desdemonei, în scena finală.
Întreaga scena a fost plină de cumpene de fântână, puse în mișcare de roți supradimensionate, ca mecanismele subconștientului. Cumpăna reprezintă fragilitatea echilibrului dintre bine și rău, lupta care se dă în lăuntrul fiecărui personaj pentru supraviețuirea morală. Iago perturbă acest echilibru, făcând ca răul să prevaleze asupra binelui. Astfel, cumpăna devine simbolul vulnerabilității umane în fața manipulării, a influențelor și presiunilor de tot felul. Iago stă în cumpănă, analizând motivele care-l îndeamnă să țeasă intriga căreia îi va cădea victimă maurul.
Odată pornit, tăvălugul destinului nu se mai oprește, nimicind în calea lui inocenții, naivii, caracterele fragile. O singură vorbă, aruncată deloc la întâmplare, poate stârni furtuna în sufletul unui bărbat ca Othello.
În fiecare dintre scenele importante, păpușile care urcă și coboară din tavanul sălii preiau și amplifică gândurile și vocile interioare ale personajelor. Othello și Iago sunt ușor de înțeles, sunt descifrabili. Gândurile lor se traduc imediat în gesturi semnificative.
Spectacolul ne vorbește despre vulnerabilitatea umană în fața influenței negative a celor din tagma lui Iago, în aparență om de încredere, în esență un fariseu.
La mult timp după încheierea spectacolului, „Othello” rămâne în mintea publicului ca o meditație asupra naturii umane. Nu este bine să ai încredere definitivă în nimeni, după cum nici nu se poate trăi fără încredere, în suspiciune și ură.
Săptămâna Teatrului Tânăr, Buzău 2024
Othello de William Shakespeare
Teatrul 𝐀𝐡𝐦𝐞𝐭 𝐕𝐞𝐟𝐢𝐤 𝐏𝐚𝐬̦𝐚 𝐁𝐮𝐫𝐬𝐚 𝐃𝐞𝐯𝐥𝐞𝐭 𝐓𝐢𝐲𝐚𝐭𝐫𝐨𝐬𝐮 𝐓𝐮𝐫𝐜𝐢𝐚
Regia: Vlad Trifaș
Distribuția:
Othello – Nurettin Örük
Desdemona – Öykü Esendemir
Venedik – Dükası Çağrı Dulun
Brabantio – Akif Oktay
Gratiano – Cengiz Bodur
Lodovico – Ahmet Kızıl
Cassio – Ali Bircan Teke
Iago – Salih Cem Şener
Roderigo – Acan Ağır Aksoy
Montano – Kerim Çağrı Zora
Soytarı – Nergiz Acar
Emilia – Işıl Öztürk Sehlikoğlu
Bianca – Sıdıka Derya Gümral
Ötekiler – Emine Irmak Bavkır,
Ceren Kayış, Diğer Oyuncular – Çağrı Dulun, Ahmet Kızıl, Kerim Çağrı Zora, Cengiz Bodur, İpek Abama, Baran Balkanlar.
