„Ochelarii cu ramă de aur” – omul prin lentilele opace ale Istoriei

Giorgio Bassani a fost absolvent al Facultății de Litere a Universității din Bologna, în anul 1939, activând în rezistența antifascistă, fiind arestat până în 1943, la căderea regimului lui Mussolini. A fost director editorial al Editurii Feltrinelli și autorul mai multor romane, dintre care la Editura Pandora M, în colecția Anansi World Fiction au fost traduse Grădinile Finzi-Contini, în anul 2023, iar în anul 2024, romanul Ochelarii cu ramă de aur.

Cel din urmă a fost publicat prima dată în 1958, având mai multe ediții, fiind tradus la Anansi World Fiction, colecție coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu, de către Rodica Locusteanu. Romanul se constituie într-un caleidoscop al societății italiene din anii fascismului, regimul de extremă dreapta a cărui ascensiune s-a produs la începutul anilor ’20, pe fondul schimbărilor survenite după prima conflagrație mondială. Personajul central este doctorul Athos Fadigati, construit minuțios și caracterizat atât direct, cât și indirect, prin acțiunile, trăsăturile sale, cât și prin relațiile pe care le stabilește cu celelalte personaje ale cărții. Doctorul Fadigati este enigmatic, face parte din societatea bună italiană, are o meserie respectabilă, este cunoscut de întreaga comunitate, dar, cu toate acestea, rămân numeroase secvențe ale existenței sale greu de deslușit, chiar și pentru ochii curioși ai familiilor bune, cele care încă mai poartă amprenta vechii Italii, însă deschise și celei noi.

Nu mai era foarte tânăr și avea aerul că nu fusese niciodată, și dorise să plece din Veneția (după cum povestise odată el însuși) nu atât ca să facă avere într-un oraș străin, cât ca să fugă de atmosfera deprimantă a unei case mari de pe Canal Grande, unde-și văzuse stingându-se în câțiva ani cei doi părinți și o soră nespus de dragă. Plăcuse modul său politicos, discret de a se purta, faptul că era evident dezinteresat, omenosul său spirit de caritate față de bolnavii mai săraci. Dar mai înainte de orice, înfățișarea a fost cea care a pledat în favoarea lui: ochelarii cu ramă de aur, cu strălucirea lor simpatică deasupra obrajilor slabi de culoare pământie, corpul gras, de cardiac congenital, a cărui grăsime nu era deloc dezgustătoare, scăpat prin miracol de vârsta pubertății și veșnic îmbrăcat în stofe moi de lână englezească.

Mai mult decât un obiect, ochelarii doctorului reprezintă și o legătură peste timp, un vestigiu al lumii din care acesta provenea, o constantă a propriei lui existențe, care devine din ce în ce mai greu de dus într-o lume în care se urmărește formarea omului nou. Curiozitatea comunității de a afla ce se petrece în spatele ușilor închise, felul în care arată viața lui Fadigati atunci când se retrage din văzul tuturor devine un subiect de discuție, de controversă. Deși doctorul făcea partea dintre cei respectabili nu se ferea să se amestece și cu cei mai puțin avuți sau privilegiați, regăsindu-se mai mult în rândul acestora, într-un vagon ponosit unde se discută și dezbate situația socială, politică și unde va începe adevărata suferință a lui Fadigati.

Privind spre trenul oprit și cercetând vagon cu vagon, la un moment dat îl putem zări pe doctorul Fadigati cum observă dindărătul geamului gros al compartimentului său lumea traversând șinele și grăbindu-se spre vagoanele de clasa a treia. După expresia de tristă invidie de pe chipul său, după privirile pline de regret cu care urmărea mica gloată a celor de la țară, atât de nesuferită nouă, părea un fel de deținut.

Astfel, romanul explorează, cu puternice accente autobiografice, pe de o parte, sfera politică și socială, pe de altă parte, puternicul sentiment al singurătății în mijlocul unei lumi din ce în ce mai zgomotoase. Naratorul, reprezentat de un tânăr care provenea dintr-o familie de evrei, conturează problematica antisemitismului fascist pe două paliere: cel etnic, care produce marea tragedie a secolului al XX-lea și de care se teme a nu se întoarce împotriva propriei sale familii, și cel al minorităților de alte feluri, al homosexualității, care îl privește pe doctorul Fadigati, care avea să devină complet izolat și marginalizat de societatea în care trăia. Tachinare, batjocură, priviri acuzatoare, toate acestea devin regula în raportarea la personajul central al cărții, condiția de tolerat sau netolerat, de orientare inacceptabilă într-o lume în care tot ceea ce mai contează sunt aparențele, moștenite de pe vremea marilor familii aristocratice unde nu fericirea prima, ci imaginea mereu perfectă care trebuia afișată, cu fiecare prilej. În felul acesta, legăturile interumane din romanul Ochelarii cu ramă de aur devin la fel de complicate precum cele din Grădinile Finzi-Contini, puse întotdeauna sub umbrela socialului.

Era sigur, a continuat, că antisemitismul n-avea să ia niciodată la noi forme grave, politice și să prindă rădăcini. Pentru a te convinge că în țara noastră o separare netă a elementului ebraic de cel așa-zis arian era practic irealizabilă, ajungea să te gândești pur și simplu la Ferrara, un oraș cu profil social tipic.

Deși convins că vremurile nu aveau cum să devină rele, tocmai istoria este cea care avea să îl condamne la o singurătate claustrofobă, fiind înlăturat de peste tot, inclusiv din propria sa meserie: Îmi vorbea descurajat, cu glas scăzut. Îmi povestea despre nenorocirile lui. Îl dăduseră afară de la spital sub un pretext oarecare […] De acord că n-avea pe nimeni pe lume la care să se gândească… de care să aibă grijă.

Lecția pe care au predat-o totalitarismele, cu rezultate distrugătoare, a fost cea a răului, sub toate formele posibile, a claustrării celor care nu se aliniau noilor prerogative. I se închid toate ușile, telefoanele, este marginalizat într-atât încât pierde și ultimul său prieten, o cățelușă, care avea deja un stăpân.

La final, Istoria învinge, cu toate tentaculele regimurilor sale. Destinul personajului lui Giorgio Bassani, doctorul Fadigati, este o oglindă pentru milioanele de vieți omenești ruinate de răul secolului trecut. Dincolo de a fi o poveste scrisă impecabil, romanul Ochelarii cu ramă de aur este și analiza socială, psihologică, afectivă a felului în care tăvălugul istoriei are puterea de a șterge tot ce prinde în cale, de a răsturna lumea, schimonosind-o până la pierderea totală a umanității.

Ochelarii cu ramă de aur de Giorgio Bassani