Scenariul este scris de asemenea manieră încât să te ducă din start pe o pistă falsă. Inclusiv titlul filumului îți induce ideea că ar fi vorba de un film de acțiune, cu niscavai scene cu multă bătaie. Prima scenă chiar asta este: una clasică pentru policier-uri. Numai că Lia Bugnar și Anca Damian duc filmul într-o altă zonă, cea a interogațiilor cu privire la setul de valori după care ne ghidăm astăzi.
Construcția realistă a subiectului nu împiedică nu nimic transpunerea în imagini a subiectului dintr-un unghi aproape suprarealist. Cadre largi (puține) care sunt intercalate între prim planuri care aduc în fața spectactorilor fețele actorilor chinuite de gânduri ascunse sau dileme cărora trebuie să le găsească răspunsuri. Moon Hotel Kabul e filmat în Maroc și în România, asta pentru că prima parte a filmului se petrece undeva în Afganistan. Tema de fond propusă de Anca Damian și de Lia Bugnar este dată de ideea de sacrificiu: trăim într-o lume imperfectă, în care sacrificiul este la ordinea zilei – sacrificăm în fiecare zi un principiu personal, o valoare, renunțăm în fiecare zi la ceva ce nu ne dorim, dar o facem pentru că așa trebuie. Iar corolarul este „Până când?” sau „Până unde?”.
Credit foto: Mihnea Ciulei
A fi ziarist de război este la ordinea zilei astăzi, din păcate sunt prea multe focare de război pe mapamond care furnizează instant n subiecte care dau bine în media, de la dramele personale ale soldaților și până la acuzațiile de spionaj au amenințările cu bomba atomică aruncate de părțile combatante în joc cu o lejeritate demnă de cauze mai bune. Ivan Semciuc este un ziarist de război care-și face meseria și atât: relatează de la fața locului, consemnează fapte și date și cam atât. Totul la modul impersonal, deși chipul îi trădează ceva frământări interioare. Întâlnirea cu Ioana Preda îi transformă imparțialitatea în handicap profesional, pentru că dilemele cu care se confruntă acum sunt de cu totul altă factură. Ultimul drum al Ioanei, cel spre cimitul unde-și va dormi somnul de veci devine drumul lui Ivan, dar e unul al revalorizării, al re-găsirii unui sens al vieții personale. Veșnicele interogații par să-ți găsească răspunsuri vremelnice în întâlnirile pasagere cu nuntașii, prostituata etc. Drum lung, ca orice drum inițiatic, un drum cu multe tentații și cu multe abateri. Și să nu uităm de întrebările fără de răspuns. Când Ivan va fi în posesia răspunsurilor/cheilor de rezolvare, el nu va mai fi pe drum.
Credit foto: Mihnea Ciulei
Tandemul Ivan – Ioana nu e unul al opozițiilor, cei doi au multe în comun, numai că ea nu mai poate decât să asiste nepunticioasă la căutările lui. Scena cu ea ridicându-se din coșciug și aprinzându-și o țigară de la o lumânare care ardea la capul ei, filmată la ralanti, e una din scenele cheie ale filmului, deși nu pare. Cum, la fel, cea cu puii de găină aduși de Mitu și împrăștiați de-a lungul trupului moartei, sub ochii încremeniți ai celor care participau la priveghi. Scene ireale, dacă e să le decupezi din întreg, dar care, în miezul lor, au o mare doză de firesc – acolo, în spatele gesturilor lente se află fricile, temerile personajelor, tot ceea ce stă bine ascuns în stratul cel mai adânc al conștiinței omului (acolo unde instinctele primare se refugiază și ies la suprafață doar în momente de mare risc pentru individ). Sunt momentele în care Ivan se interoghează pe sine însuși cu privire la ce e mai important în viață: să plece sau să rămână, să acționeze sau să devină martor pasiv, să asiste nepunticios la ritualuri nepotrivite situației sau să acționeze, schimbând mersul lucrurilor și aducând alinare celorlalți?
Credit foto: Mihnea Ciulei
Credit foto: Mihnea Ciulei
La prima vedere, pare că Florin Piersic Jr. nu e scos deloc din zona lui de confort, face ce știe el mai bine. Numai că Anca Damian a lucrat mult la detalii, a pus accentul pe surprinderea transformărilor prin care trece Ivan, toate acestea redate cu ajutorul alternanței static/mișcare; cadre în care actorul pare că nu face nimic, dar de fapt pe fața lui se succedă o mulțime de stări, care alternează cu cadre în care acesta devine prezent, activ, numai că nu face risipă de gesturi, ci totul e bine dozat, orice gest este elaborat cu o mare precizie. De aceea și întâlnirea și dialogurile lui Ivan cu Mitu, fratele Ioanei, sunt de un firesc seducător; nicio urmă de derâdere din partea lui Ivan sau de superficialitate. Din contra, pare că prin dialogul cu Mitu el vrea să ajungă să o cunoască mai bine pe Ioana și, astfel, să -și găsească și el răspunsurile la propriile dileme. Alexandru Nagy intră în pielea lui Mitu și aduce pe ecrane mai mult decât un personaj credibil, aduce un om-în-carne-și-oase. Ofelia Popii este Ioana Preda din cap până în picioare. Ascunde privitorilor detalii din viața ei personală, dar lasă să se vadă profesionalismul, totul din câteva replici. La antipozi, mama Ioanei, cea care își asumă scoaterea la iveală a Ioanei de dinainte de facultate, dar o face cu o cumpănită atitudine, fără să trivializeze sau să întineze memoria acesteia cu ceva. Scena în care Rodica Negrea îi spune lui Florin Piersic Jr. replica: „Să vă dau un pahar de vin aspru! Să fie pentru Ioana!! este magistrală, construită cu mijloace puține, dar cu maxim de efect. Un rol foarte bun pentru Rodica Negrea cel al mamei Ioanei Preda, îi sorbi replicile cu totul și i te așezi pe urmele lăsate prin curte și casă, doar pentru a încerca să-i alini durerea și neputința. E de apreciat la scenele filmate în casa de la țară firescul, lipsa tușelor grosiere la care apelează de multe ori regizorii români.
Ivan Semciuc se întoarce tranformat înapoi la viața lui de ziarist, sau nu? Asta urmează să aflați doar dacă veți vedea filmul. O să vă bucurați de o imagine foarte bună, chiar se remarcă de la primele cadre Dominique Colin, după cum n-o să puteți ignora muzica foarte bună a lui Romain Trouillet (discretă, dar care ajută la crearea unui ambient necesar acțiunii din prim plan). Un film care nu întâmplător a fost deja premiat – Premiul pentru cel mai bun regizor la ediţia din 2018 a Festivalului Internaţional de Film de la Varşovia (Warsaw International Film Festival WFF).
Moon Hotel Kabul e o foarte bună opțiune pentru spectactorii care vor să vadă un film bun, filmat bine, dar care să nu fie și foarte complicat ca acțiune.
Moon Hotel Kabul
Coproducție România – Franța
Regia: Anca Damian
Producător: Aparte Film împreună cu Cinéma Defacto, producător: Anca Damian, Coproducători: Tom Dercourt, Sophie Erbs, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, Eurimages, Media Creative Europe, Cinéma du Monde, Centre National du Cinéma et de l’Image Animée, Institut Francais, Zdrovit Romania, Orange Romania, Motion Pictures Management, Adevarul Holding.
Scenariul: Lia Bugnar și de Anca Damian
Director de imagine: Dominique Colin
Muzica originală: Romain Trouillet
Distribuția: Florin Piersic Jr., Ofelia Popii, Adrian Titieni, Alexandru Nagy, Rodica Negrea, Richard Bovnoczki, Cristina Florea, Ilona Brezoianu, Dorina Chiriac
