18 august sau 31 august, nu vom ști niciodată prea bine pe care dintre aceste date să o alegem pentru a-l celebra pe Neagu Djuvara. Conform calendarului în vigoare, 31 este ziua aniversării. Dar cum nouă ne este foarte drag și căutăm mereu prilej de sărbătoare, o să-i spunem „La mulți ani!” și pe 18 și pe 31 august!
Neagu Djuvara – 100! incredibilă vârstă, deși pentru un istoric suta de ani nu reprezintă mare lucru. Pentru ei, istoricii, secolul reprezintă abia timpul necesar începutului unei transformări, adevărata transformare urmează după prima sută de ani.
L-am urmărit ultima oară în direct, pe terasa de la Kretzulescu, când și-a lansat ediția a VI-a a tezei sale de doctorat, Civilizații și tipare istorice. Un studiu comparat al civilizațiilor. Adică în august 2014. O ediție superb ilustrată de Mihai Coșulețu și Simona Vilău a unei cărți care, deși scrisă în anii ´70 ai secolului trecut, este încă lucrare de referință pentru specialiști și multe dintre concluziile cercetătorului Djuvara vor mai rămâne valabile multă vreme de aici înainte.
În treacăt, printre multe alte vorbe pline de miez, ne-a spus că pentru teza lui de doctorat a lucrat 20 de ani și se mira cum de astăzi tinerii își pot lua un doctorat după doar 3 ani de muncă. Țin minte că terasa librăriei a fost arhiplină, Neagu Djuvara plin de umor și de charismă, dispus să stea la taclale cu toți doritorii de autografe; am plecat de la librărie, am dat o raită prin împrejurimi și când ne-am îndreptat spre casă el tot acolo era, deși trecuseră ore bune. Câți dintre noi mai suntem dispuși să dăruim din timpul nostru celor din jur cu atâta larghețe? Câți dintre noi mai cultivăm relația umană în forma ei cea mai directă și frumoasă – față către față – și cultivarea esteticului cotidian sub forma convivialității firești?
Ne era atât de bine în preajma domniei sale, încât nu ne mai venea să plecăm; deși simțeam nevoia să-l protejăm (senectutea purtată cu atâta eleganță!), pașii refuzau să se alinieze într-o direcție sau alta. Și la fel mi se întâmplă și când îi citesc cărțile: mă trezesc că refuz să termin cartea; aceasta a devenit între timp refugiu intelectual dintr-o lumea parcă prea nebună și prea grăbită.
La mulți ani, Neagu Djuvara! (Nona Rapotan)
Cu opera lui Neagu Djuvara am făcut cunoștință destul de târziu, dar încă de la prima întâlnire am fost cucerită de stilul său de a povesti istoria, împletind memoria personală cu firele spectrului general al epocilor pe care le-a străbătut. Personalitatea puternică a lui Neagu Djuvara se simte în fiecare frază. Fie că îi citești scrierile, fie că îl asculți vorbind, nu poți rămâne impasibil. Valoarea sa este incontestabilă și nu am eu căderea de a vorbi despre ea. Încă nu am parcurs volumele sale vaste, ce mă așteaptă, cochete, în bibliotecă. Aștept momente prielnice aprofundării unor pagini impresionante de istorie, o istorie prezentată așa cum nu ne-a fost prezentată la școală. Doar două titluri purtând semnătura venerabilului istoric au ajuns în barca lecturilor mele. Mi-ar fi plăcut să îl descopăr mult mai devreme, căci aș fi avut ocazia de a mă îndrăgosti de istorie la o vârstă mult mai favorabilă acumulărilor de noi cunoștințe. N-o fi prea târziu nici acum.
Neagu Djuvara este una dintre puținele personalitățile contemporane pe care le admir foarte mult. Posesor al unui veac bătut pe muche, moș Neagu e un povestitor excelent, cu o memorie copleșitoare, de invidiat. M-am delectat cu ale sale Amintiri și povești mai deocheate, care nu-s chiar atât de deocheate, dar sunt savuroase. Acum, la zi aniversară, țin să îl felicit pentru întreaga sa existență și pentru opera sa memorabilă, esențială în ansamblul literaturii noastre. Sper să ne fie alături mulți ani de-acum încolo, legendă vie și un important reper în cultura românească actuală. Cărțile sale sunt un must-read pentru oricine vrea să cunoască și să înțeleagă mai bine istoria noastră în contextul european. (Andreea Iulia Toma)
L-aş asculta vorbind pe Neagu Djuvara oricând şi oricât. Dar să-l priveşti vorbind este o şi mai mare plăcere. Statura dreaptă, lumina din ochi, eleganţa din gesturi şi bucuria de a împărăşi gânduri şi idei sunt impresionante. 100 de ani de viaţă împlineşte domnul Neagu Djuvara. Vârstă incredibilă şi, în cazul domniei sale, un dar de la Dumnezeu, atât pentru sine cât şi pentru noi, care avem astfel privilegiul de a fi contemporani cu un om remarcabil, martorul şi “povestaşul” celui mai năucitor, mai accelerat şi mai imprevizibil secol de până acum. Din toată opera sa am citit cu consecvenţă doar “Însemnările lui Gheorghe Milescu”, romanul cu puternică tentă autobiografică, care ne evocă o epocă deja apusă de mult, dar care are efecte şi azi. Romanul, tandru şi subtil, dezvăluie personalitatea de tinereţe a autorului. Impresia mea este că domnul Neagu Djuvara este precum vinurile nobile, bune. Cu cât îmbătrânesc, devin mai expresive şi seducătoare. Însă acum e momentul să ciocnim un pahar de şampanie în cinstea şi sănătatea acestui cavaler al culturii româneşti pe care eu îl consider un reper de viaţă frumoasă, trăită cu rost, demnitate şi graţie.
La mulţi ani, domnule Neagu Djuvara! (Gabi Morozov)
A-l celebra pe Neagu Djuvara înseamnă a aduce un omagiu umanităţii întregi, exprimate strălucit într-unul dintre exemplarele ei cele mai frumoase. Personalitatea lui Neagu Djuvara este o combinaţie improbabilă şi admirabilă de seriozitate, curiozitate, inteligenţă, spirit aventuros, rigoare, pasiune ludică şi curaj (intelectual şi nu numai). O adevărată inspiraţie şi un model nepreţuit pentru generaţii întregi ce au fost şi ce stau încă să vină. La mulţi, mulţi ani! (Doru Căstăian)
