Ce face un actor în scenă? Dar ce nu face?! Actorul nu are, în acest fermecător spectacol regizat de Andrei Huțuleac, un singur rol. Așa se întâmplă în cazul celor trei parteneri de scenă ai lui Ciprian Chiricheș.
Nicholas Cațianis JR. intră, pe rând, în rolul câinelui Bruno, absolut fermecător, pentru a fi, pe urmă, unul dintre sălbatici, redactorul ziarului londonez, unul dintre geografi și, din când în când, el însuși, în cele câteva secunde în care iese din rol pentru a cânta „O sole mio”. De cântat, cântă și actrițele, creând exact secvența muzicală sau ambientală potrivită momentului, că e vorba despre foșnetul valurilor la țărm ori de strigătul de luptă al triburilor de canibali. În scenă, actorii se folosesc pentru a-și realiza rolul de ceea ce creează, imaginează și modifică singuri.
Tot în sarcina actorilor intră și mutarea obiectelor care alcătuiesc decorul, chiar în timpul desfășurării spectacolului, fără clasica delimitare în acte, scene și tablouri. Multor obiecte li se schimbă destinația și este nevoie de un efort de imaginație pentru a vedea în loc de linguri prinse pe o bentiță niște pene de papagal sau niște perle în niște mingi de ping-pong adunate-n borcanul de murături.
În rolul protagonistului, Ciprian Chiricheș ține în frâu întreaga poveste, la el sunt cheile aventurii fantastice pe care o traversează eroul: „Sunteți gata să fiți uluiți? Atunci, liniște!”
Din distribuție doar Chiricheș rămâne cu o singură partitură, foarte solicitantă, cea a lui Louis de Rougemont. Dar rolul e jucat cu grație, și folosesc acest termen chiar în sensul iubit în lumea teatrului, acela de grație divină. Pe chipul actorului rămâne permanent bucuria de a se identifica perfect cu un personaj de o candoare specială, un om curios, un descoperitor de lumi și un inocent până la sfârșitul vieții.
Trecerea de la o vârstă la alta, de la un capitol la altul se face impecabil, începând cu anii copilăriei londoneze, călătoria pe mare, căutarea de perle, naufragiul și viața splendidă în sălbăticie și sfârșind cu întoarcerea acasă. Dacă a supraviețuit naufragiului, Louis va supraviețui și progresului. Orașul lui natal s-a schimbat mult în 30 de ani, dar s-a schimbat în rău: „Primul semn de civilizație: o grămadă de gunoi!”
Poate că mesajul piesei ar putea fi acesta: teatrul apără imaginația, teatrul este de partea fanteziei, atunci când rațiunea în exces, vrând să aibă dreptate cu tot dinadinsul, face din revendicarea adevărului un pretext pentru a institui o societate a cinismului și a tristeții.
Marea lecție a acestui Louis-Robinson Crusoe ne vorbește despre plăcerea de călători cu gândul dincolo de marginile închipuirii, de a încăleca nu pe cai năzdrăvani cu douăsprezece perechi de aripi (cu toate că și asta se poate!), ci pe broaște țestoase imense, obișnuite să urmeze o direcție sau alta atunci când li se face un semn.
NAUFRAGIAT – Teatrul „Maria Filotti” Brăila
DISTRIBUȚIA: Ciprian Chiricheș, Nicholas Cațianis JR., Blanca Doba, Corina Borș
Traducerea – Corina Moise
Regia artistică – Andrei Huțuleac
Scenografia – Maria Nicola
Light design – Lucian Moga
Spectacolul a făcut parte din programul ediției 2023 a Festivalului de Teatru Săptămâna Teatrului Tânăr Buzău
