Naufragiat! Fantasticele aventuri ale lui Louis de Rougemont (povestite de el însuși)

Să fie „naufragiat” cuvântul-cheie al destinului sau totul este doar o miciună reală, o ficțiune crezută de public?!Chiar Louis de Rougemont se prezintă în fața publicului și povestea vieții lui începe…

Capitolul 1. În care se plantează semințele aventurii

Într-un oraș din Anglia, Louis de Rougemont, un băiețel bolnăvicios își începe viața plină de aventuri sub aripa protectoare a mamei sale. Își dorește ca poveștile pe care le auzea la culcare spuse de mama lui și biscuitul cald de dimineată să nu fie singurele trăiri pe care să le aibă de-a lungul vieții sale.

Capitolul 2. În care începe călătoria mea fatidică

Louis împlineşte 16 ani, primul gând de rebeliune împotriva pierderii timpului în camera sa albastră îl împinge să nu își asculte mama și să iasă din casă. Nu își poate crede ochilor ceea ce a ratat atât timp, o nouă lume îl înconjoară, totul se schimbă. Un impuls de moment îi sedimentează în minte ideea să pornească în călătoria vieții lui, în ciuda insistențelor mamei sale. Căpitanul Jhonass îl primește în călătoria sa în Marea de Corali cu o parte a echipajului în găsirea perlelor foarte prețioase. Bruno, câinele căpitanului, îi devine cel mai bun prieten. În momentul culminant, când contrastul dintre ceea ce crede că va fi călătoria pe mare și ce este în esență, poveştile cu care a crescut s-au izbit răsunător de realitate, căci voiajul marin era mult mai înfricoşător decât a crezut.

Capitolul 3. În care se petrec evenimente neprevăzute

Relatarea continuă cu un monstru mitic ce îl înşfacă în tentaculele-i nemiloase pe un pescar neprevăzător, Louis se sperie şi își caută confortul în cuvintele căpitanului vasului, care este interesat mai mult de averea pe care o putea face, decât de siguranța lor.

Capitolul 4. În care viitorul e încercat

Găsirea perlei negre este simbolică în construirea acțiunii, fiind punctul în care căpitanului i se încețoșează ochii de o lăcomie absurdă și își împinge echipajul să caute până în profunzimea mării să găsească mai multe perle negre. Borcane de murături nu ezită să se umple și ritmul găsirii scoicii, spargerea acesteia de către Louis și colectarea perlelor de către căpitan se accelerează nebănuit. Furtuna se aproprie, iar pericolul este conștient trecut cu vederea de căpitanul împătimit de avere. Furtuna trece la fel de repede cum vine, dar vijelia care urmează scufundă vasul, unicii supraviețuitori fiind Louis și prietenul lui fidel, Bruno.

Capitolul 5. Naufragiat

O insulă necunoscută îi devine casă, asemenea poveștii lui Robinson Crusoe, Louis este pus în fața condiției de a supraviețui. Cu multă îndemânare, cu speranță și cu sprijinul lui Bruno, singurătatea începe să prindă contur asemenea dorului de casă și de biscuiții făcuți de mama lui. Procesul de maturizare a personajului principal a început! În zadar încearcă acesta să atragă atenția unee nave. Crede că va rămâne pierdut pe acea insulă pentru tot restul vieții așa că se bucură de activități puțin bizare, dar comice: călărirea unor țestoase uriaşe în largul mării, privirea a ceea ce păreau a fi veverițe zburătoare în înaltul cerului. Să fie oare toate acestea adevărate? Dubiile încep să crească în intensitate și adevărul se fărâmă încet-încet.

Capitolul 6. În care izolarea mea ia sfârșit

O dimineață ce pare a fi cu totul normală, Bruno îi este alături exact ca în ultimele zile de singurătate pe insula pustie. Lătratul excesiv, îl trezeşte pe Louis din „somnul profund” al singurătății și-l face să descopere o barcă ai cărei cârmuitori sunt o fată tânără, un bătrân și un copil, toți aborigeni. Prima interacțiune cu aceștia este complet hilară, acrobațiile făcute de Louis în ideea de a-și asigura acceptarea de noul grup fiind mult prea riscante pentru el, căci, în repetarea acțiunii, leșină. Gestul cald din partea aborigenei Iamba anticipează povestea lor de dragoste, în foarte cunoscutul stil al lui Tarzan și Jane. Asemenea lui, și aborigenii au ajuns din întâmplare pe insulă, fiind în căutare de țestoase gigantice. Ajung să fie uniți și să își asimileze tradițiile și obiceiurile.

Capitolul 7. Destinații necunoscute

Dragostea pentru Iamba și dorul acesteia pentru casă îi oferă lui Louis dorința de a o duce la „Macamba”(casa) ei. Începe aventura și, după zile întregi, ajung în insula și în tribul care avea să îi devină familie adoptivă. Se observă similitudini, se reiau acrobații. Louis devine conducătorul tribului, așa-numitul zeu al mării. Își întemeiază o familie cu Iamba, cea pe care o alege să îi fie soție, și au două fete frumoase.

Capitolul 8. În care timpul trece si lucrurile se schimbă

Deși a petrecut aproape 30 de ani în sălbăticie, dorul pentru casă îl apasă în continuare pe Louis, motiv pentru care calmul se preschimbă în neliniște și în dorința, înțeleasă de soție, de a se reîntoarce acasă. Se întâlnește cu un grup de căutători de aur, în sacul cărora găsește elementul ce îi aduce atât de bine aminte de casă, biscuitul. Este surprins sa afle că cei civilizați îl consideră acum un sălbatic, dar, cu ajutorul acestora, ajunge în Marea Britanie. De acolo, suspansul se amplifică în drumul lui către „acasă”.

Capitolul 9. În care pornesc spre vest, pe jos, spre destinații necunoscute

Ajunge Anglia, care a fost afectată profund de ceea ce el numește „progres”. Îi este greu de recunoscut orașul în care s-a născut și nu își recunoaște, în prima fază, mama. Acesteia îi vine greu să creadă că fiul ei trăiește și că s-a întors acasă.

Capitolul 10. Lumea întreagă

Își povestește aventura pentru revista „Lumea întreagă“, sub titlul „Aventurile fantastice ale lui Louis de Rougemont, povestite de el însuși”. Revista se vinde, el se îmbogățește, publicul îl adoră totul pare să fie în favoarea lui.

Dar… succesul se sfârşeşte, comedia devine tragică. Fiecare detaliu al poveștii lui este argumentat de specialisti din diferite domenii. Primește diagnosticul de nebun, i se întocmește un alt scenariu de viață, desprins de această dată din „realitate”. Să fi fost toate lucrurile înflorite pentru a apărea pe primele pagini?! Finalul vieții lui și al spectacolului rămân ambigue, ilustrarea țestoasei uriașe devenind simbolică pentru ficțiunea desprinsă din realitate.

Adevărata poveste ne-au spus-o, în minunata și irepetabila „călătorie” a spectacolului, chiar realizatorii și performerii ei: regizorul Andrei Huțuleac, scenograful Maria Nicola, inginerul de lumini Lucian Moga, actorii Ciprian Chiricheș, Nicholas Cațianis Jr., Blanca Doba, Corina Borș.

Negru Ioana Mădălina, elevă în clasa a XII-a, Colegiul Național „B.P. Hasdeu”