Într-o lume profund afectată de ritmul amețitor al invențiilor și inovațiilor, dar și de noile moduri de comunicare și relaționare, expresia artistică se definește, se redefinește, la fel și mesajul transmis prin intermediul acesteia. Noțiunile de convențional, respectiv neconvențional au căpătat noi nuanțe, granița dintre cele două sau cea dintre moral și imoral, respectiv estetic și inestetic fiind adeseori greu de perceput. Într-un astfel de context, demersul artistic este dificil, dar cu atât mai necesar, iar curajoșii merită apreciați ori de câte este posibil. Iată că Trupa Harag György a Teatrului de Nord Satu Mare a reușit să organizeze în a doua parte a lunii noiembrie 2024, cea de a unsprezecea ediție a Festivalului Interetnic de Teatru. Printre trupele invitate s-a numărat și Compania Tompa Miklós a Teatrului Național Târgu Mureș, care a participat cu o montare deja apreciată și premiată În 2024, spectacolul Lumânările dreptății a fost premiat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) cu Premiul pentru cel mai bun text dramatic românesc montat în premieră absolută, acordat autorului piesei, Csaba Székely, și Premiul pentru cea mai bună muzică originală și sound design, acordat lui Tibor Cári, compozitorul spectacolului.
Lumânările dreptății e un titlu care nu îl ajută prea mult pe spectator, nu îl pregătește pentru lecția despre identitate, supraviețuire și istorie de care va avea parte în cele trei ore. Muzica live, jocul de lumini și sunete, interacțiunea și replicile personajelor contribuie decisiv la succesul spectacolului. Apreciem curajul de a monta un scenariu foarte bine scris; Csaba Székely reușește să aducă în prim plan un subiect delicat: găsirea și asumarea propriei identități într-o lume marcată de prejudecăți și stereotipii. Dramele familiei Kovács se țin lanț într-un sat aparent uitat de lume, dar a cărei comunitate se va trezi pusă în situația de a lupta pentru supraviețuire. Cei patru membrii ai familiei reacționează diferit, chiar foarte diferit, găsesc soluții de supraviețuire surprinzătoare. Secuii din Bezidul Nou reușiseră să își afirme propria identitate etnică și religioasă, dar familia Kovács și alte câteva au optat pentru religia iudaică, cea mai înverșunată în păstrarea acesteia fiind Márta, pe care Erzsébet B. Fülöp o construiește pas cu pas, chiar dacă uneori gesturile sale sunt mult prea teatrale. Aba Sebestyén, regizorul spectacolului, o învestește pe Sára, fata ei, jucată de Bora Kiss, cu rolul de povestitor și, implicit, de păstrător al amintirilor despre o dramă prea puțin cunoscută. Deși Sára este o persoană cu dizabilități, naivă și mereu zâmbitoare, ea va fi unica supraviețuitoare. Tonul impersonal cu care povestește alternează cu secvențele pline de dramatism, totul pe un fundal muzical excepțional, în care vioara și clarinetul completează jocul personajelor. Vioara devine ușor jucăușă ori de câte Mózes, tatăl pus pe glume, superficial, iubăreț, ironic, apare în prim plan, iar János Henn duce cu bine rolul până la capăt. Replicile sale stârnesc râsul, la fel și aluziile la satul din imediata apropriere – Crișeni, cu care cei din Bezidul Nou se simt într-o oarecare competiție. Sámuel, fiul ei, jucat de Balázs Varga, are parte de o iubire imposibilă, ceea ce ce îl face să ignore reperele religioase atât de prețioase pentru mama sa, dar Márta este incapabilă să vadă acest lucru: șocul dispariției soțului mult iubit fără nicio explicație este mult prea mare. Erzsébet B. Fülöp transmite această dramă, dar tonalitatea vocii și mișcările brațelor par uneori ieșite din context.
Numărul mare de personaje care interacționează cu familia Kovács îl ajută pe spectator să pătrundă într-o comunitate tradițională, relativ ermetică, pusă în situația de a se lupta pentru supraviețuire peste noapte, fără menajamente. Prin reacția sa, János Henn ne ajută să înțelegem absurdul unei legislații care nu are nicio un fundament științific și nicio legătură cu realitatea concretă a unor comunități etnice pe cât de diverse, pe atât de străine de deciziile luate la mii de kilometri distanță. Aba Sebestyén reușește să ducă cu bine la capăt un demers ambițios, în care se îmbină diverse tehnici teatrale, iar trupa de tineri actori ai Companiei Tompa Miklós demonstrează un profesionalism demn de marile scene.
Festivalul Interetnic de Teatru Satu Mare
Lumânările dreptății – : Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Tompa Miklós”
De: 
Distribuția:
Kovács Márta: Erzsébet B. Fülöp
Kovács Sámuel, fiul ei: Balázs Varga
Kovács Sára, fata ei: Bora Kiss
Kovács Mózes, soţul: János Henn
Ráduly István, preotul catolic: László Zsolt Bartha
Demény Ferenc, dascălul: Ernő Galló
Geréb Kálmán, primarul: István Nagy / Aba Sebestyén
Demeter György, preot: Csaba László
Demeter Éva, soţia lui: Dorottya Nagy
Demeter Gizella, fata lui: Ramóna Gecse
Kónya, jandarm: Gábor Tollas
Pintér, jandarm: Levente Ördög Miklós
Botskor Lóránt, căpitan: Oszkár Meszesi
Nikolaus Schröder, căpitan Gestapo: András Korpos
Bürger, prizonier: Zoltán Adorjáni Nagy
Rosenfeld, prizonier: Örs Bálint
Evreu I: Viktória Renczés
Evreu II: István Ferenczi H.
Evreu III: Fruzsina Szabó
Jandarm I: Péter Kiss
Jandarm II: Norbert Kovács
Sâteni, Evrei: Zoltán Adorjáni Nagy, Hunor Balázs, Örs Bálint, István Ferenczi H., Roland Ádám Csiki, Eszter Kiss, Péter Kiss, Norbert Kovács, Janka Pintér, Jácinta Póra, Viktória Renczés, Máté Bátor Soós, Fruzsina Szabó, Orsolya Szilágyi, Csenge-Mária Timár
Muzicieni:
Contrabas: Márton Kostyák
Clarinet: István Makkai
Vioară: Péter Sipos
Violă: Zsolt Leon
Percuţie: Zoltán Málnási
Regia: 
Decorul: Beáta Sós
Costumele: Rebeka Hatházi
Muzica originală: Tibor Cári
Light design: Róbert Majoros
