Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis. Povestea nespusă - Barbara Leaming

Un volum consistent, dens în informații, cu multe amănunte deloc picante. Deci, nu e o carte despre nu știu ce aventuri mai mult sau mai puțin de budoar ale uneia dintre femeile cele mai expuse mediatic din secolul XX. Departe de a fi doar „prima doamnă” a Statelor Unite ale Americii, Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis a fost și va rămâne pentru mult timp de acum înainte o persoană cu foarte multă influență (din toate punctele de vedere). Așa cum Coco Chanel a impus o schimbare ireversibilă în modă, și Jackie a impus un nou statut poziției de „primă doamnă”. Și-a construit „cariera” cu migală, într-o vreme când femeia era doar însoțitoare a soțului și atât. Într-o Americă puritană, plină de prejudecăți, care rămăsese cu multe probleme nerezolvate după cel de-Al Doilea Război Mondial, rasismul fiind una dintre cele mai mari și aproape imposibil de rezolvat, Jackie și-a găsit locul ei și, mai mult, nu și-a arogat drepturi de deschizătoare de drumuri.

Primele capitole ale cărții reconstruiesc din foarte multe detalii și amănunte traseul politic al lui Jack Kennedy, până la a fi președintele celui mai puternic stat din lume. Și dacă nu știți nimic despre ce înseamnă mașinăria de vot americană sau despre cum se face politică peste Ocean, o să aveți acum ocazia să vă acoperiți golurile de informații. Scrise într-un ritm alert, tocmai pentru a reda atmosfera de implicare și de căutare febrilă a celor mai bune soluții politice, aceste capitole dau notă despre cum se face politică la cel mai înalt nivel. Veți înțelege că a ajunge președinte a SUA nu e niciodată un accident, că opțiunea pentru o carieră politică este declarată și susținută încă din adolescență. În cazul lui JFK, veți vedea că o întreagă familie dă lumii politice unele dintre cele mai bune cariere politice construite cu mare atenție și, mai ales, într-un continuum firesc (adică, mai pe înțelesul profanilor, nu și-au schimbat niciodată tabăra politică, doar de dragul succesului). Cum a ajuns Jackie să-l cunoască și să se căsătorească cu JFK, veți afla tot din primele capitole, dar să nu vă așteptați la nimic spectaculos; e vechea rețetă – femeia cucerește, bărbatul se lasă cucerit. Rolul și influența lui Jackie pentru cariera viitorului președinte va fi însă mai mult decât vital: un politician bolnav, veșnic măcinat de durerile de spate mai mult decât atroce, afemeiat până în măduva oaselor, care nu-și putea astâmpăra setea de aventuri sentimentale nici măcar cu actrițe precum Marylin Monroe, va avea scaunul prezidențial asigurat în mare parte de Jackie și de atitudinea ei de femeie puternică, cultivată, rafinată și sigură pe ea. Că în particular era cu totul altceva, asta e deja altă poveste. Dar lumii i se arăta unul dintre cele mai puternice, consolidate și frumoase cupluri, destinat să cucerească pentru totdeauna lumea și, mai ales, să o schimbe ireversibil.

„Un lucru caracteristic căsniciei lor este faptul că, în vreme ce Jackie se indigna atunci când considera că soțului ei i se aducea un afront medical, politic sau jurnalistic, el reacționa obiectiv și pragmatic.”

Pentru mulți este de neînțeles cum de a reușit JFK să ajungă președintele SUA într-o epocă cu foarte multe accente conservatoare, când americanul de rând avea nevoie de modele și le căuta inclusiv în lumea politică, orice greșeală fiind sancționată prompt cu excluderea din acest club al selectivității valorice. Barbara Leaming deconstruiește cu migală mitul omului politic perfect și arată lumii că omenescul se află în spatele oricărui paravan politic; pe acest traseu al succesului, mici erori sau bătăliile pierdute își au și ele rolul lor.

«Într-un discurs lapidar, binevoitor, pe care Jackie l-a urmărit cu tristețe dintr-o lojă a amfiteatrului, el a cerut ca numirea lui Kefauver să fie însoțită de urale. Venind la încheierea unei drame autentice de televiziune urmărite cu sufletul la gură, acest ultim spectacol mișcător de starletă a consolidat ceea ce de acum înainte avea să fie reputația lui Kennedy de cel mai telegenic politician al Americii. Vicisitudinile încercării lui nereușite de a obține al doilea loc pe listă fascinaseră națiunea și, în doar câteva ore, alchimia contemporană a televiziunii transformaseră numele „Jack Kennedy” în aur politic. Sigur că pentru el eșecul era departe de a fi încântător, dar după discurs a părăsit sala în ceva foarte asemănător cu un abur de glorie. „Să nu vă fie milă de Jack Kennedy”, a scris Boston Herald.»

Evident că zeci de pagini sunt dedicate momentului asasinatului lui JFK și felului cum (nu) a reușit Jackie să facă față. Trauma retrăită până la paroxism, reluarea poveștii de sute de ori, cu orice prilej, mai mult sau mai puțin potrivit, biografiile apărute peste noapte despre cine a fost JFK, setea americanului de rând pentru amănunte puțin semnificative pentru ansamblul poveștii, sarcinile pierdute înainte de asasinat, cei doi copii aflați la vârste mici la momentul respectiv, familia președintelui dispusă să arunce în luptă alți membri, doar pentru a-și păstra locul în istorie, toate acestea au transformat-o pe Jackie Kennedy în una dintre cele mai expuse personaje ale lumii politice și mondene de după cel de-Al Doilea Război Mondial, dar și într-una dintre cele mai vulnerabile. Și cu toate acestea, ea a rezistat. Culmea, într-un fel mai puțin apreciat la momentul respectiv, mariajul cu Onassis fiind aspru sancționat atât de americani, cât și de familia milionarului grec. Dar veți descoperi în paginile biografiei că nimic nu e ce pare a fi și că, într-un fel, această căsătorie a salvat-o pe Jackie.

«Oricât ar părea de ciudat, în acest moment relația proaspeților căsătoriți se desfășura mai puțin după modelul legăturilor de dragoste înfocate ale lui Onassis cu Maria Callas (cu care, s-a dovedit mai târziu, încă se vedea) și alte iubite, cât după cel de supraveghetor devotat al bătrânului Winston Churchill. Departe de a ignora sau minimaliza rănile care o împinseseră pe Jackie în această căsnicie, Onassis și-a asumat misiunea de a o salva de ce îi plăcea lui să numească „anii ei de durere”. Încă de la început, el și-a înștiințat personalul și cercul intim că mireasa lui fragilă emoțional avea să necesite o îngrijire atentă. „Era ca și cum domnul Onassis s-ar fi însurat cu o făptură beteagă, iar noi toți trebuia să-i ajutăm rănile să se vindece”, și-a amintit vechea lui secretară particulară, Kiki Feroudi Moutsatsos.»

Pe alocuri se simte că biografia este scrisă de o femeie. Spun asta pentru că sunt pasaje întregi în care se observă de la distanță că autoarea încearcă din răsputeri să șteargă din greșeli sau din păcate. Portretul lui Jackie e construit aproape numai din trăsăturile pozitive, cele negative fiind mai mult ghicite. Nu e rea abordarea și, pe undeva, de înțeles: prea a fost nedreptățită în timpul vieții și de soartă Jacqueline Bouvier Kennedy Onasssis. Cele peste 400 de pagini se citesc ușor, ritmul expunerii este unul alert, se simte vocația de ziarist a autoarei; la toate acestea se adaugă acuratețea informării, notele de la sfârșitul volumului demonstrând munca uriașă de a pune cap la cap toate amănuntele, astfel încât tabloul final să fie unul cât se poate de realist. Așadar, citiți povestea nespusă a lui Jacqueline Bouvier Kennedy Onasssis dacă vreți să vă puneți la curent cu istoria SUA de după cel de-Al Doilea Război Mondial și, mai ales, dacă vreți să aflați cum se face politică la case mai mari.

Editura: Corint