Piatra-Neamț și festivalul de teatru. Unul îndelung așteptat, mai ales de cei trecuți prin viață. Un festival cu tradiție, în jurul căruia s-a închegat o comunitate de iubitori de artă. Un festival care animă un oraș care și-a păstrat prospețimea, deși șoferul de taxi (nu, n-aș fi luat taxiul, dar niscavai condiționări de moment m-au obligat să parcurg drumul gară – hotel astfel) mi-a spus că nu s-a schimbat nimic în opt ani. Atât a trecut de la ultima mea vizită mai lungă în acest oraș. Primul semn al schimbării a fost faptul că în locul unei agenții bancare e o casă de pariuri; șoferul mi-a spus stupefiat că acum o lună banca era încă acolo!
Atunci, la ultima mea vizită, teatrul era încă în renovare, de fapt se cam terminase, dar nu funcționa încă, pentru că nu mai existau bani pentru fotoliile spectatorilor. Știu toată povestea din jurul renovării, de la oameni din primărie și de la alte persoane, nu vreau să spun acum decât că da, arată foarte bine, dar acustica… ceva parcă nu mai este cum trebuie! Un teatrul al tinereții, s-a păstrat această notă caracteristică. Un teatru animat de voluntari și de oamenii strânși în jurul artiștilor ca și cum ar vrea să-i protejeze. Știu despre scandalurile iscate de venirea la conducerea teatrului a Gianinei Cărbunariu, dar tind prefer să nu le reanimez, pentru că acum e timpul să vorbim despre POSTPREZENT. Așa se numește ediția de anul acesta a festivalului, una în care spectacolele în aer liber domină numeric, din motive de pandemie. De asemenea, foarte multe din dezbateri și alte evenimente regăsite în agenda festivalului au loc tot în aer liber sau în alte spații culturale decât sediul teatrului. O parcurgere pe diagonală a liste cu evenimentele și spectacolele invitate ne determină să credem că diversitatea și adaptabilitatea au fost cele două coordonate după care s-a ghidat echipa festivalului în alcătuirea programului. Spectacole de la teatre de stat, dar și din mediul independent, lansări de cărți, vernisaje și expoziții, dezbateri, toate reflectă felul cum au trecut (și încă trec, pentru că nu s-a încheiat oficial pandemia de coronavirus), artiștii peste șocurile de a se vedea brusc izolați, închiși, în imposibilitatea de a face ce știu ei mai bine: artă! Așa se justifică și titlul ediției. POSTPREZENT e ca și cum am citi bilețele lipite de ușa frigiderului, numai că pe unul dintre ele, poate că și cel mai important, scrie „Nu uitați să trăiți, nu uitați că trăim!”. Da, artiștii au nevoie de public, de comunicarea directă cu acesta (e o idee care a circulat și în timpul dezbaterii din dimineața zilei de 6 septembrie, la care au participat Adina Lazăr, Daniel Chirilă și Gianina Cărbunariu), dar au nevoie și de o motivație (foarte) puternică să continue să facă ceea ce știu ei mai bine: artă!
Spectacolele serii au fost pe cât de diferite, pe atât de antagonice! Spectacolul Teatrului Evreiesc de Stat – reprezentația a avut loc în curtea Palatului Copiilor și a avut parte de un public numeros – a celebrat bucuria Anului Nou evreiesc. O suită de cântece care au alternat cu glume și bancuri cu și despre evrei care a încălzit publicul și l-a antrenat pentru ceea ce urma. Cu o Maia Morgenstern amfitrioană, dialogul dintre artiști și public n-avea cum să nu se înfiripe aproape instant. Chiar dacă multora dintre noi glumele ne-au adus aminte de vremuri mai puțin prielnice artei, de anii când rezistența prin cultură nu era o simplă afirmație, chiar dacă pe alocuri multe dintre bancuri au părut desuete, pe fond spectacolul a celebrat bucuria. Bucuria că trăim, că suntem plini de viață și că încă mai putem să ne întâlnim și să împărtășim frumosul.
Verde tăiat este un spectacol atât de diferit de cel al Teatrului Evreiesc de Stat, încât ar putea șoca pe mulți faptul că ambele au fost programate în aceiași zi. Dar… tind să cred că așa și trebuie! Un festival trebuie să satisfacă multe gusturi, să împlinească așteptărilor spectatorilor din diferite generații, să trezească nevoia de introspecție și să lanseze întrebări. Spectacolul Asociație Pro Teatru din Zalău a fost nominalizat în cadrul Galei Premiilor UNITER 2021, la categoria CEL MAI BUN SPECTACOL și cred că aici e una din cauzele pentru care sala teatrului a fost plină (mă rog, în condițiile impuse de pandemie, au fost scaune goale, dar doar cele blocate din motive de distanțare socială). Un spectacol cu o distribuție de doar patru actori, care a beneficiat de desenele lui Dan Perjovschi și care aduce în prim-plan relația dintre arta teatrală și rezolvarea unor probleme sociale. Evident că teatrul, în mod direct, nu poate contribui la rezolvarea unor probleme serioase, cum e ce a tăierilor ilegale de copaci (asta mi-adus aminte că anul trecut unul dintre documentarele românești cele mai bune a fost cel dedicat mafiei organizate în jurul tăierilor ilegale de păduri, intitulat simplu LEMN). Dar artiștii pot să sensibilizeze, să provoacă discuții și dezbateri serioase, care să conducă la schimbarea pachetului legislativ și la sancționarea celor taie în mod abuziv pădurile din România. Asta și face VERDE TĂIAT: pleacă de la un caz concret, un pădurar dintr-o comună din nordul Transilvaniei este ucis pentru că a vrut să protejeze pădurea. Expunerea detaliată a cazului, prin intermediul vocii soției acestuia, care se vede copleșită de corupție și de șirul infinit de ilegalități, provoacă publicul să reflecteze mai atent la ceea ce se poate face concret în acest sens. Pe de altă parte, spectacolul mai are un merit: atrage atenția asupra faptului că un om singur, o voce singulară, nu poate face mare lucru în acest sens, nu poate contribui decisiv la stoparea defrișărilor ilegale de păduri, dar societatea civilă da. Și când spun „societate civilă” mă refer la asociații și ONG-uri de profil, care pot deveni factori de presiune. Al treilea aspect asupra căruia spectacolul insistă este cel al legalității unei acțiuni, a ideii că legea trebuie să ajute oamenii și să afle în afara oricărei interpretări de ordin politic. Verde tăiat este genul de spectacol care trebuie completat de dezbateri și alte acțiuni specifice. Este de apreciat curajul echipei de selecție a festivalului de a aduce în fața spectatorilor și un astfel de spectacol, mai puțin ofertant din punct de vedere estetic sau stilistic, dar provocator prin subiect și maniera de punere în scenă a acestuia.
Festivalul de Teatru Piatra Neamț 2021 – POSTPREZENT
Stand-Up Lechaim! – Teatrul Evreiesc de Stat, București
regie: Maia Morgenstern
cu: Maia Morgenstern, Dorina Păunescu, Mihai Ciucă, Mirela Nicolau, Andrei Miercure, Carla Lifșin
instrumentiști: Bogdan Lifșin, Rodica Doija, Sergiu Marin, Mihai Pintenaru, Feras Sarmini, Radu Gheorghe
Verde Tăiat – Asociația Pro Teatru, Zalău
de Alexandra Felseghi
regie: Adina Lazăr
scenografie: Andreea Tecla
muzică originală: Adrian Piciorea
light design: Attila Almasi
desene: Dan Perjovschi
cu: Florin Suciu, Irina Sibef, Răzvan Bănuț, Emanuel Cifor
*Spectacol nominalizat în cadrul Galei Premiilor UNITER 2021, la categoria CEL MAI BUN SPECTACOL.
Asociația Pro Teatru a fost înființată în 2018 și are ca scop promovarea și îmbunătățirea vieții culturale din orașul Zalău, respectiv dezvoltarea comunității locale prin intermediul culturii, a turismului și a educației.
