Barna Nemethi este regizor, scriitor și fotograf cu numeroase proiecte recunoscute la nivel internațional. A absolvit regia de film la UNATC, urmată de o perioadă de efervescență în numeroase domenii artistice. A fondat revista All Hollow și agenția de publicitate Griffon and Swans. El este unul dintre „pedagogii” care lucrează cu tinerii în cadrul Festivalului de lectură pentru NARATIV, festival inițiat de către Asociația Curtea Veche. Ne-am propus să-l întrebăm despre cum a gândit el cele două ateliere de lucru cu copiii, așa că… haideți să aflăm ce ne-a dezvăluit!
Numele Barna Nemethi reprezintă ceva pentru cei din generația mea sau cea de după noi. Dar puștilor cu care veți lucre în cadrul celor două ateliere ce-ar trebui să le spună?
Vai, hahahha, absolut nimic. Din fericire, atelierele de la Festivalul NARATIV organizat de Asociația Curtea Veche se concentrează foarte mult pe a le oferi participanţilor o experiență cât mai frumoasă, și mult mai puțin pe validarea pedagogului. Cel mai important e ca ei să rămână cu amintiri plăcute și să asocieze atelierul la care au lucrat cu ceea ce au învățat, cu o curiozitate de a căuta și mai departe și cu o experiență cât mai pozitivă privind lectura.
„Booktubing: meet and learn” și „Jurnalistul de poveste – O călătorie spre centrul Pământului” sunt două ateliere pe care le veți conduce în cadrul Festivalului NARATIV 2017. De ce două ateliere? De ce tocmai aceste ateliere?
La prima ediție a festivalului mi-a fost clar că trebuie să observ, să fiu atent și să identific posibile ateliere pe care să le pregătim pentru câteva praguri specifice cu care ne-am confruntat. Așa a apărut „Jurnalistul de poveste”, un atelier care își propune să le arate copiilor cum anume trebuie să interogheze un text pe care îl parcurg. Una dintre cele mai importante calități care se dezvoltă direct prin lectură este gândirea critică, un proces cognitiv care implică un sistem de validare a informației citite. De exemplu, cartea lui Jules Verne, „O călătorie spre centrul Pământului”, este cel mai bun exemplu de îmbinare de lucruri interesante și factuale, precum și de exagerări și multă ficțiune, pentru a stârni curiozitate și fascinație spre noile domenii științifice. Copiii trebuie să înțeleagă această distincție, cea dintre ficțiune și adevăr, și cum anume trebuie să le identifice. Inabilitatea de a face acest lucru va crea foarte multe neajunsuri și vulnerabilități pentru viitorul adult.
Cursul de booktubing vine în întâmpinarea unui trend extrem de frumos în rândul celor foarte tineri, și anume să-și creeze canale de youtube unde să posteze părerile despre cărțile pe care le citesc. Un fel de vlog de recenzii de carte. Ăsta e atelierul la care cred că aș putea cel mai bine să împărtășesc din experiența mea de regizor. Atât în a face o filmare mai interesantă, cât și recenzia mai captivantă.
Lucrez, la rândul meu, cu mulți tineri și le știu atitudinea față de citit ca deprindere. Știu și de unde această „carență”. Din această perspectivă, cum credeți că-i va ajuta pe tineri participarea la atelierul „Jurnalistul de poveste – O călătorie spre centrul Pământului”? Ce achiziții credeți că vor avea în plus la încheierea atelierului?
Sper să le trezească un grăunte de curiozitate. Să ajungă să privească textul unei povești ca o sursă infinită de inspirație care poate fi valorificată în toate modurile la care se pot gândi ei: prin muzică, dans, video, foto, teatru, culoare, lumină etc.! Sau măcar să se apropie cu mai mult curaj de următoare cartea, cu tupeul de a o face a lor, nu doar de a o citi și a încerca să înțeleagă din ea ceea ce spun toți că ar trebui să înțeleagă, ci de a o trăi la propriu, de a-și analiza reacția la acea poveste.
Dvs cum ați ajuns să fiți iremediabil îndrăgostit de lectură? Chiar, primele lecturi cu adevărat importante,care au atins ceva în interiorul dvs, care sunt?
Pentru mine, Legendele Olimpului a fost prima carte care mi-a rămas cu adevărat memorabilă. Explozia din mintea mea când o reciteam a treia oara era în continuare vie. Eram fascinat de aventuri, bătălii navale, și stăteam ore întregi cu enciclopedii ilustrate, analizând ceva scene din trecut, în care oamenii construiau piramide sau descopereau continete noi. Țin minte o carte despre Marco Polo care m-a fascinate de mic.
Acum, depinde și ce înseamnă lecturi importante, pentru că după un alt standard, aș fi început cu Narcis și Gura de Aur, Un veac de singuratate, De veghe în lanul de secară sau Abadon exterminatorul.
Despre atelierul de Booktubing acum: știu că este o modă printre tineri să-și facă vlog. Cât de nocivă poate fi această modă pentru ei? Îi ajută cu adevărat realizarea unui vlog, din moment ce ei nu au foarte multe lecturi în spate și nici o cultură generală suficient de solidă? Care ar fi capcanele unui astfel de demers?
Uneori, ca să aduci un lucru firesc – cum e cititul – în viețile cât mai multor oameni, e bine să faci din el o modă. Da, vlogurile sunt la modă acum. Unele sunt mai reușite, altele mai puțin reușite, cum e și normal. Ideal ar fi ca ele să trezească curiozitate legată de cărți și în alți tineri. Și ca să reușească asta cât mai bine, cei care aleg să facă vogging trebuie să evolueze, să aibă lecturi din ce în ce mai profunde și filmari din ce în ce mai bune. Sper ca la asta să contribuim și noi măcar puținprin atelierul de Booktubing din cadrul celei de-a treia ediții a Festivalului NARATIV.
Cât de importantă este imaginea pe un vlog și cât de important este mesajul în sine, bănuiesc că veți vorbi despre asta cu tinerii. Le veți vorbi și despre limite, ce au voie și ce nu, despre legislație, drepturi de autor ș.a.?
Combinația ideală ar fi 50% imagine – 50% mesaj. Din moment ce e un vlog, adică un mesaj vizual, nu te poți baza doar pe conținut, dar nici nu poți crede că o imagine „colorată” va salva un video lipsit de conținut. Mulți știu instinctual care sunt limitele lor, ce și cât vor să expună public.
Care ar fi pt dvs cea mai mare provocare atunci când lucrezi direct cu tinerii?
Să le menții atenția cât mai mult timp și să obții de la ei feedback, dar un feedback real, care să nufie sugrumat de gândul că îi vor judeca colegii, prietenii, profesorii etc.
Învățând din greșeli, asumându-ne propria experiență sunt doar vorbe dacă nu reușim să spargem niște bariere, să ieșim din cercul vicios al perseverării în greșeală. Tinerii cu care veți lucra au multe întrebări legate de reușita în viață. Ce sfat le-ați da, acum și aici?
Să cearnă din tot ce vine spre ei de la oamenii din jur – critici, sfaturi, opinii – dar să fie deschi și săaccepte o parte. Sâ gândească pentru ei.
În loc de încheiere: vă vor căuta tinerii după cele două ateliere?
Crede-mă pe cuvânt, un copil de 12 ani nu are nici un interes personal într-un moș de 31. Dar sper să caute lucrurile de care voi încerca să-i fac curioși. Și sper că vor căuta să citească.
