Nu mă ghidez, de regulă, după distincțiile literare pe care o carte le-a primit, în sensul că nu vânez doar cărți premiate, ci cărți care îmi transmit ceva din primele pagini, indiferent că le-a fost recunoscută valoarea literară ori sunt mai aproape de literatura ce trece neobservată. ”The Undergroud Railroad” nu m-a atras, așadar, prin premiile obținute, printre care Premiul Pulitzer pentru Ficțiune al anului 2017, ci prin scurta prezentare pe care am avut ocazia a o citi, cu prilejul anunțului făcut de editură . Cartea va apărea la Gaudeamus, la Editura Humanitas Fiction. Titlul și coperta mi-au rămas în minte, ca un ecou straniu, fascinant, și când mi s-a ivit ocazia de a citi romanul în original, nu am stat prea mult pe gânduri. A meritat efortul, căci romanul acesta este într-adevăr unul deosebit și își merită premiile și popularitatea. M-am acomodat destul de repede cu vocabularul specific temei abordate – sclavia și controversele iscate în jurul ei pe teritoriul american. Colson Whitehead plăsmuiește o poveste inspirată din realități istorice, tragice, atroce, care își găsesc locul în contextul actual, chiar dacă acțiunea este plasată în secolul al nouăsprezecelea, mai concret, înainte de războiul de secesiune.
Problema negrilor în Statele Unite ale Americii am regăsit-o și la Faulkner, și la Zora Neale Hurston, dacă e să mă refer la lecturile recente, dar prima oară am descoperit-o pe un disc de vinil cu „Coliba Uchiului Tom” în variantă prescurtată. Toate aceste întâlniri ale mele cu chestiunea în discuție au avut specificul lor, perspectivele fiind diferite, iar accentele de asemenea. În romanul lui Colson Whitehead, dacă ar fi să caut un punct de plecare, am regăsit mai degrabă ceva din atmosfera romanului lui Harriet Beecher Stowe. Textul este contemporan deși nu pare a fi astfel, incursiunea în timp pare veridică, atât cât mi-am putut eu da seama. Contextul socio-istoric pe care autorul îl aduce în atenția cititorilor săi este unul complex și sensibil. Nu degeaba a iscat ulterior un război. ”The Underground Railroad” nu este însă doar un roman istoric, ci și unul al căutării identității într-o lume ostilă, în care fuga pare să fie singurul reper de neclintit în viața Corei, eroina principală.
”Ajarry made a science of her own black body and accumulated observations. Each thing had a value and as the value changed, everything else changed also. A broken calabash was worth less than one that held its water, a hook that kept its catfish more prized than one that relinquished its bait. In America the quirk was that people were things.”
„Ajarry a făcut o știință din corpul său negru și observațiile acumulate. Fiecare lucru are o valoare și, pe măsură ce valoarea se schimbă, totul se schimbă. O tigvă spartă valorează mai puțin decât una care-și păstrează apa, un cârlig care-și păstrează somnul, mai prețuit decât unul care scapă momeala. În America, ciudățenia era că oamenii erau lucruri.” (pag. 6) – traducere proprie
Cora își caută locul într-o societate în care a ajuns fără voia sa. S-a născut acolo dintr-o greșeală a istoriei, o greșeală care a distrus sute de mii sau poate milioane de destine. Populația de culoare adusă din diferite colțuri ale Africii este marcată de această brutală dezrădăcinare și de nu mai puțin cruntele chinuri și umilințe la care este supusă de oamenii albi, în ochii cărora pare mai apropiată de condiția animalelor decât de aceea de om. Copiii pot fi oricând smulși de lângă mamele lor și vânduți cine știe în care colț al pământului făgăduinței. Bătăile cu biciul, violurile, chinurile fizice inimaginabile administrate ca pedeapsă celor ce îndrăznesc să se revolte – suficiente motive pentru a căuta o evadare din infern.
”Cora slunk over to Hob, where they banished the wretched. There was no recourse, were no laws but the ones rewritten every day. ” (pag. 16)
„Cora s-a strecurat către Hob, locul unde îi alungau pe cei nenorociți. Nu exista recurs, nu existau alte legi în afara celor rescrise în fiecare zi.” – traducere proprie
Când Caesar îi propune să fugă, Cora ezită și nu prea. Cândva, și mama ei alesese această cale, lăsând-o în urmă fără regrete, iar fata nu poate ierta acest lucru. Dar să nu mă pierd în amănunte, pe care le veți descoperi cu mai multă plăcere citind acest roman.
Poate părea uimitoare această magistrală construcție subterană ce dă titlul cărții – ea a existat, fiind una dintre puținele mijloace prin care negrii puteau scăpa din infernul scalviei, în prima parte a secolului al nouăsprezecelea. La o primă vedere, credeam că zbuciumul se va sfârși o dată ce Cora și Caesar vor ieși la suprafață. Însă acțiunea se amplifică abia după ce aceștia parcurg această primă etapă a călătoriei. Întâlnirea cu normalitatea, dorința de a avea o viață simplă, dar liniștită, îi marchează puternic și le insuflă curaj și încredere în propriile forțe. Caesar era printre puținii sclavi care știa să citească. După evadarea din sclavie (o evadare relativă, de altfel, căci statutul de fugar nu este nici el mai comod) și Cora începe să pătrundă tainele literelor, în drumul său către o nouă viață, către punctul terminus al călătoriei sale. Depărtarea se pare că nu este suficientă, a fi negru înseamnă un statut inferior de care, în pofida liniștei iluzorii în care temporar au ocazia să trăiască, nu se pot desprinde. Iar în spatele bunăvoinței se ascund intenții sumbre și o teamă pe care albii nu vor să o recunoască fățiș.
”Stolen bodies working stolen land. It was an engine that did not stop, its hungry boiler fed with blood. With the surgeries that Dr. Stevens described, Cora thought, the whites had begun stealing futures in earnest. Cut you open and rip them out, dripping. Because that’s what you do when you take away someone’s babies—steal their future.” (pag.117)
„Trupuri furate lucrând pământ furat. Era un motor care nu se oprea, cazanul său flămând fiind hrănit cu sânge. Prin operațiile chirurgicale descrise de dr Stevens, se gândea Cora, albii au început să le fure la modul serios și viitorul. Te taie și îl rup din tine, picurând. Pentru că asta faci de fapt când iei copiii cuiva – îi furi viitorul.” – traducere proprie
The Underground Railroad este o lectură palpitantă, adeseori tristă, dar de un optimism efervescent. Cruzimile, greutățile, nenumăratele încercări prin care trece Cora nu fac decât să-i întărească voința. Chiar și când totul pare pierdut, visul libertății îi conferă puteri nebănuite. Pentru cititorul contemporan, romanul oferă o perspectivă interesantă asupra unei epoci tulburi,
