Pare un titlu scris de cei din departamentul de marketing al vreunei edituri importante. Când citești cele două cuvinte alăturate te gândești că printre rânduri vei găsi mult plictis și multă vorbărie goală. De fapt, nimic din toate acestea nu se întâmplă. Alan Watts chiar e unul dintre autorii care reușesc să se abată (cu succes) de la rețeta succesului de casă: are titluri atractive, dar nu numai atât.
Deși sunt doar 160 de pagini și ai impresia că limbajul accesibil îți va facilita câteva ore dedicate lecturii volumului, constați că, de fapt, lectura se va întinde pe zile întregi, chiar săptămâni. Pentru că nu vei lectura doar o singură dată cartea, garantat! La început nu înțelegeam de ce nu merge lectura în ritmul dorit de mine. De abia după jumătatea cărții mi-am dat seama că accentul trebuie să cadă pe cuvântul „nesiguranță” și nu pe „înțelepciune”. Alan Watts asta vrea să ne transmită: ești cu adevărat înțelept atunci când devii conștient de nesiguranța ta (în raport cu tot ceea ce ți se întâmplă sau are loc în preajma ta).
„Sticla s-a spart. A căzut pe podea. Eu am scăpat-o. Degetele îmi erau alunecoase. Aveam săpun pe mâini. Este oare corect să introducem „deoarece” între aceste afirmații? Facem acest lucru de regulă întrucât putem presupune că dacă voi da drumul sticlei, ea va cădea pe podea. Doar că aceasta nu dovedește că eu am cauzat căderea sau că sticla trebuia să cadă. Evenimentele par inevitabile privite retrospectiv deoarece atunci când s-au întâmplat, nimic nu le mai poate schimba. Însă faptul că eu pot face afirmații sigure poate fi tot atât de bine o dovadă că evenimentele nu sunt determinate, ci consecvente.”
Fapte banale, întâmplări verosimile, toate sunt povestite și reluate așa cum se produc: felii de viață trăită și asumată la modul conștient, adică înțelept. Dar cât e de greu să ajungi la serenitatea autorului, care-ți povestește despre cum e cu nesiguranța asta de parcă ți-ar da întâlnire la ceaiul de la ora 5 și te-ar invita să mai servești o felie din prăjitura ta preferată! Și între două sorbituri de ceai îți mai dă un sfat de felul acestuia:
„Trebuie să repetăm: memoria, gândirea, limbajul și logica sunt ingredientele esențiale ale vieții umane. Ele reprezintă jumătate din sănătatea mentală. Doar că o persoană sau o societate care este doar pe jumătate sănătoasă mental este de fapt nebună. A privi viața fără cuvinte nu înseamnă pierderea capacității de a forma cuvinte – a gândi, a rememora și a planifica. A fi tăcut nu înseamnă a-ți pierde limba. Dimpotrivă, doar prin tăcere putem descoperi ceva nou despre care să putem vorbi. Cineva care vorbește neîncetat, fără a se opri pentru a asculta și a înțelege, ar ajunge să se repete până la exasperare.”
Nu-i așa că deja v-am prins în poveste? Și o să mai aflați din carte despre cum vede Alan Watts durerea și timpul, despre cum să fii conștient, despre transformarea vieții, moralitatea creativă; sunt doar capitole din volumul „Înțelepciunea nesiguranței”, capitole pe care le puteți lectura separat sau într-un flux continuu. La sfârșitul lecturii veți constata că veți aloca mai mult timp introspecției și găsirii celei mai bune căi de comunicare cu voi înșivă.
Sursa foto: youtube.com
Editura Herald;
Anul apariţiei: 2015;
Traducere din limba engleză: Mihai Popa-Radu;
Nr. pagini: 160;
ISBN: 978-973-111-507-8.
