„Toamna se numără cărţile”… Această expresie mi-a venit în minte când m-am gândit la subiectul despre care vă scriu azi, deşi, în expresia originală, toamna se numărau bobocii (de păsări). Dar, pentru că sunt departe de frumuseţea vieţii de la ţară, nu despre boboci voi vorbi, ci despre cărţile care s-au adunat peste vară şi care au rămas necitite. Şi nu sunt puţine.

Pasiunea mea pentru cărţi nu are limite şi se manifestă prin faptul că oriunde ajung, într-un oraş mare, cosmopolit, plin de librării specializate, în limbi diferite, cu literatură actuală sau anticariate, ori în orăşele mici, care au doar un raft de librărie la un loc cu penarele, caietele, genţile de şcoală cu minioni sau cu alte personaje de desene animate în vogă, simt nevoia să arunc o privire pe stocul de carte ce se găseşte expus şi să plec încărcată cu o geantă burduşită cu volume de memorii, poezii, romane şi ghiduri de călătorie. Nu contează că nu mai am loc în bibliotecă, în casă chiar, că nu am timp nici măcar să le mai citesc titlurile, aceasta este o patimă mai presus de mine şi care cred că va dispărea odată cu mine. Dar, până atunci, no book is safe 🙂

Aşa se face că toamna aceasta voi trece în revistă cărţile cumpărate şi necitite, în ideea că îmi voi reîmprospăta memoria afectivă, de pildă îmi voi aminti ce gândeam când le-am cumpărat şi ce aşteptări am avut de la ele şi poate aşa voi accelera procesul de inducere a stării de lectură. Iar voi, parcurgând mica mea călătorie prin raftul cu cărţi, poate veţi simţi impulsul de a răsfoi cărţile voastre necitite sau poate chiar de a căuta unele noi…

  1. chipuri-ascunse_1_fullsizeVoi începe cu Chipuri străine, singurul roman al lui Salvador Dali. Dorinţa de a-l citi a venit cumva firesc, după ce am vizitat expoziţia “Welcome into my Brain” a lui Dali, organizată de Castelul Cantacuzino din Buşteni. Adevărul este că, după ce vezi, aproape cu stupoare, lucrările excepţionale ale acestui fabulos artist – tablourile, desenele, afişele ce au ilustrat „Bătrânul şi Marea”, „Pantagruel”, „Divina Comedie” şi „Tricornul” sau reprezentările cărţilor de tarot -, tot ce îţi doreşti este să continui să te afunzi în lumea şi în mintea lui Salvador Dali şi să ai acces la toate formele de artă cu care acest genial personaj a cochetat de-a lungul excentricei sale existenţe.

 

  1. Urmează apoi nu o carte, ci aproape o serie de autor. Este vorba de o colecţie de cărţi ale lui A. E. Baconsky, pe care am descoperit-o relativ târziu deşi, ca poet, îl cunoşteam din copilărie, când profesorul meu de limba şi literatura română ne mai citea din „Panorama poeziei universale contemporane”, o carte pe care o am aievea în faţa ochilor, imagine ce a supravieţuit atâtor ani… Madlena lui Proust a fost, în acest caz, o leapşă cu cărţi importante, jucată, ca atâtea altele, pe Facebook. Astfel, această carte mi-a revenit în faţa ochilor, determinându-mă să „fac săpături” pentru a mă lămuri de ce este considerată, de mulţi oameni, la a căror părere ţin, o carte esenţială. Aşa, încet-încet, l-am descoperit pe A.E. Baconsky, care mi-a devenit unul din poeţii preferaţi, şi a cărui efervescenţă intelectuală mă încântă nespus. Rând pe rând, am achiziţionat, de pe okazii.ro, din librării, de peste tot, aproape toate operele importante ale sale, începând cu “Scrieri I – poezii“, “Scrieri II – proze“, “Remember – jurnal de călătorie şi fals jurnal de călătorie“, “Itinerarii plastice“, “Pagini despre literatura universală contemporană” şi terminând, spre marea mea bucurie, pentru că am găsit-o după multe căutări, cu „Panorama poeziei universale contemporane”, carte pe care o citesc cu o plăcere aproape vinovată, într-atât de mult mă încântă micile aventuri intelectuale propuse de poet în această minunată carte.

  1. fbŞi dacă am pomenit de A. E. Baconsky, tatăl, se cuvine să amintesc şi de opera lui Teodor Baconschi, fiul. La cărţile lui am ajuns tot prin prisma reţelei de socializare Facebook, anume prin cartea sa cu acelaşi nume, Facebook. Fabrica de narcisism, publicată de Editura Humanitas la începutul anului. Recunosc că urmăresc postările autorului de pagina sa de Facebook şi aşa am aflat de apariţia cărţii, de lansarea ei, şi apoi, din aproape în aproape, am citit recenziile, am cumpărat cartea, mi-a plăcut, şi am decis să continuu să pătrund în universul său eseistic. M-am „ales” cu o serie de cărţi – “Râsul patriarhilor“, “Iacob şi îngerul“, “Creştinism şi democraţie“, Despre necunoscut, “Legătura de chei” şi, în fine, “Roma Caput Mundi“, un album de artă extrem de reuşit, extravagant şi de o calitate grafică extraordinară, scris împreună cu Horia Bernea) care aşteaptă să fie citite, dar chiar şi aşteptarea în sine îmi oferă un confort intelectual.

 

  1. Un alt capitol ce cuprinde câteva cărţi incitante dar rămase încă în raftul cu necitite se referă la beletristica cu iz istoric. Este vorba de O regină pe eşafod(Hilary Mantel), Ochii doamnei mele(Anthony Burgess), Laur(Evgheni Vodolazkin), Suita franceză (Irène Némirovsky) dar şi autohtonele Manuscrisul fanariot(Doina Ruşti) şi Patimă şi desfătare (Constanţa Vintilă – Ghiţulescu). Poate că gruparea este forţată, însă mă gândesc că aceste cărţi vorbesc, fiecare în stilul său, de vremuri ce aparţin istoriei trecute, chiar dacă în epoci şi locuri diferite. Dorinţa de a le citi este mai pregnantă acum, mai ales după (omni)prezenţa autorului romanului „Laur” la prestigioasele evenimente culturale de acum câteva zile din România.

  1. În fine, voi vorbi despre un grup de cărţi în limba engleză, cumpărate de la Londra, cea mai cosmopolită capitală europeană, lucru ce se reflectă şi în numeroasele librării şi anticariate răspândite prin tot oraşul, locuri în care aş fi putut petrece zile întregi fără să simt curgerea timpului, dacă acesta nu ar fi fost atât de puţin şi de preţios. „Recolta” mea de cărţi a fost destul de bogată, şi asta în condiţiile în care a trebuit să fac o selecţie la sânge, decisă de locul în bagaj, dar mai ales de mereu insuficientele finanţe de care dispun. cl14_o_cale_ingusta_spre_nordul_indepartat_de_richard_flanaganŞi totuşi, nu m-am întors cu mâna goală şi aş aminti, în primul rând, laureaţi ai diferitelor premii literare importante – Richard Flanagan (“The Narrow Road to the Deep North” – O cale îngustă spre nordul îndepărtat) şi Anthony Doerr (“All the light we cannot see“) – precum şi cărţile de călătorie -“The Kingdom by the sea” şi “Riding the Iron Rooster: By Train Through China” ale lui Paul Theroux, a cărui admiratoare sunt de mai mult de douăzeci de ani, de când am citit prima oară o carte uitată de un colaborator olandez cu care lucram pe atunci, „The Happy Isles of Oceania: Paddling the Pacific”.

Raftul cu cărţi necitite nu e un simplu raft. El este, în primul rând, promisiunea unor ore de evadare din cotidianul care parcă ne apasă pe zi ce trece mai tare, a pătrunderii în universuri familiare sau cu totul noi, a unor „întâlniri” care poate ne vor schimba percepţiile şi a unor momente în care să stăm liniştiţi, cu noi înşine, poate înveliţi în pătură, poate cu o cană de ceai fierbinte în mâini, poate auzind cum cade ploaia liniştit afară, în timp ce noi călătorim în cele mai fascinante lumi…

Share.

About Author

Avatar photo

„Iubesc cărţile, iubesc cu patimă cărţile”. Deşi parafrază a versului Anei Blandiana din poezia „Descântec de ploaie”, acesta ar putea fi mottoul meu pe viaţă, căci, de când mă ştiu, mi­-au plăcut cărţile şi nu am rezistat ispitei de a le cumpăra în toate etapele financiare ale vieții mele (mai frugale sau mai copioase, după vremuri). Iubesc cărţile şi această dragoste voi încerca să o împărtăşesc, fără a avea pretenţia de a fi o cunoscătoare ci, mai degrabă, o simplă cititoare care rămâne uimită în faţa rândurilor, gândurilor, poveştilor şi lumilor cuprinse între două coperţi.

2 comentarii

  1. Şi raftul meu cu cărţi necitite e destul de mare. Şi se tot adună…Cad des în “păcatul” de a merge în anticariate sau la târguri şi mă întorc inevitabil cu cel puţin 2-3 volume.
    Eu tocmai am terminat „O cale îngustă spre nordul îndepărtat”, este pur şi simplu minunată, printre cele mai bune cărţi citite anul acesta.

    • Da, am vazut si eu azi, in librarie la Constanta, editia romaneasca a cartii. Pare mult mai mica decat cea in limba engleza. Cred ca de aceea nu am avut curaj sa incept sa o citesc. Insa daca zici ca merita, imi voi lua inima in dinti 🙂

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura