Imperfecțiunea unei declarații – firul roșu al pasiunii

„rezistența la compromis și la neputință

a fost întotdeauna cobalt” (din cobalt)

Volumul lui Claudiu Komartin, apărut la începutul acestui an, un omagiu artei editoriale. Dacă spun doar atât și tot e suficient să fii curios să cauți cartea. Numai că nu e doar atât. 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect este mărturia citită în văzul cititorilor, pe cât de sinceră, pe atât de dureroasă. Am zis bine citită în văzul cititorilor, căci volumul este însoțit și de o versiune sonoră, pe care o puteți descărca de pe site-ul editurii. Lectura îi aparține autorului, ceea ce-mi aduce aminte că la o lansare de carte (de poezie), lectura a fost asigurată de o actriță (foarte bună), în prezența scriitoarei, care la final a spus că pentru ea versurile sună cu totul altfel, că ea ar fi citit în cu totul alt mod, ceea ce spune multe despre relațiile invizibile care se stabilesc între poet/poetă și cititori.

Sunt un om politicos și singur

imaginându-și tot mai des

o casă de cărămidă

și o alee lungă,

coborând către un loc întunecos și rece,

fără întoarcere.

(fragment din Irina)

E un exercițiu de sinceritate pentru Claudiu Komartin lectura propriilor versuri, dar el nu se ferește de astfel de „încercări”, viața lui a fost pusă sub semnul unei sincerități tăioase, care-l ține departe de farsori și de fățarnici.

Îmi ulcerează în creier o arsură de forma

și puritatea chipului tău. Ți-aș cânta o serenadă

cu gura plină de calmante.

(fragment din Arsură)

Cele 17 poeme sunt scrise în aproape 17 ani, așa cum declară Claudiu Komartin la finalul volumului. De aceea iau această carte pe o mărturie a trecerii poetului prin propria lui viață. O viață în care dragostea a dictat orice schimbare, dragostea aceea profundă, care uneori arde până la os.

I-ai pune pe frunte frunze de laur.

Foarte încet, prin părul fetei trece o boare de vânt,

ca peste o plajă presărată cu solzi fini de aur.

(fragment din Un dans matinal)

Pentru cine nu-l cunoaște pe Claudiu Komartin, să presupunem că acest volum va fi citit de cineva foarte tânăr, care n-a auzit în viața lui de poetul C.K. sunt absolut convinsă nu doar că-i va stârni curiozitatea și-l va determina să caute volumele mai vechi de poeme, ci că va căuta să-i convingă pe cât mai mulți să-l citească. Și, cum altfel, n-avea cum să lipsească dintr-un volum de poeme de dragoste declarația de iubire față de cartierul pe care l-a făcut definitiv celebru, Berceni. Un anotimp în Berceni a apărut în 2009 și, iată, la atâția ani de la apariția cărții, declarația rămâne neschimbată.

iubesc acel oraș

aș vrea ca dimineața asta să aibă mâinile tale

pentru că noaptea a fost adâncă și rece

„adâncă și rece”, am putea spune

ca o gură de filosof

Rătăcită printre file

întunecate

aș vrea ca dimineața asta să aibă spatele tău:

talger acoperit de o piele trandafirie,

sub care pulsează aștri prietenoși

iubesc acel oraș îndepărtat

în care au botezat lumina

blândă a înserării

cu numele tău.

17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect este pașaportul de poet al lui Claudiu Komartin. Dacă cineva se îndoiește că de poetul C.K., ei bine, să facă bine să ia acest volum și doar să-l răsfoiască. Va înțelege dintr-o privire că el n-a ajuns să scrie poezie dintr-o întâmplare, că muza nu doar că l-a ales și l-a făcut să vibreze la toate întâmplările vieții, ci l-a pus și la treabă. C.K. citește poezie, multă, foarte multă poezie; editează volumele altor scriitori, încurajează debuturi, editează o revistă dedicată poeziei, ce mai, toată viața îi este pusă sub semnul poeziei, iar asta se simte în fiecare poem: stiluri diferite, metrici diferite, rime și ritmuri dictate de diferitele evenimente și întâmplări din care este alcătuită viața (deloc simplă a) poetului.

Toate lucrurile care ne-au făcut să dârdâim de plăcere

jucăriile exterminatoare

Bbucuria cinică a unui înger toxicoman

mâinile mele, verzi, neîndemânatice

sunt pe această tavă

Alege

(fragment din Poem de dragoste)

Nu vom sfârși în niciun paradis

în niciun infern dragostea mea

ne vom târî sub o piatră și vom aștepta

nepăsători tunetul.

(fragment din Imagini de august)

Te-am cunoscut în luna fructelor roșii

când mâinile erau un evantai prăbușit.

(…)

Te-am primit în casa cu acoperiș strâmb

și te-am învelit cu o cheie.

(fragmente din Poem de dragoste)

În seara aceea, în curtea interioară a căminelor

de lângă pod, ai venit către mine

ca înspre un bărbat pe care l-ai putea iubi.

Fericirea a izbucnit ca un glonț –

m-am temut că o să-mi împrăștie creierii pe asfalt.

(fragment din Poem simplu)

de câteva nopți mimez răzvrătirea

și mă ploconesc la organele mele și la groaza mea

să uit ce fac oamenii când sunt gata

sub pajiște o să învăț să alerg și să râd

că au lăsat și guri

acolo-n pământ.

(fragment din Scrisoare neagră)

să nu crezi niciun cuvânt

ochii mei de cobalt îți vor

arăta

totul

în acea zi.

(fragment din cobalt)

Cele două inimi pe care felina Moldova

le-am simțit bătând în tine

când ți s-a încolăcit în poală și a-nceput

să toarcă, Anastasia,

sunt poemul despre viitor

pe care sângele tău și al copilului nostru pompând

îndârjit mi l-a susurat la ecografie,

în vreme ce corpul tău tânăr își împlinea

al doilea țel de după acela

de a mă iubi și de a-mi pune în lumină

calitățile umane adesea umbrite de

eul prea îndărătnic,

(…)

(fragment din Ar trebui poate să fim mai blânzi)

Pantoumul imperfect care închide volumul este dedicat lui Alexandru Mușina, un poet trecut în lumea umbrelor mult prea devreme. Omagiu pe cât de plin de emoție, pe atât de puternic: poeții nu se nasc din senin poeți, ci ei ajung să respire poezie și pentru că înaintea lor au fost alți poeți. Urmele poeziei nu pot fi șterse niciodată, iar pentru asta Cladiu Komartin poate depune oricând mărturie.

Nu știu dacă să-i creadă până la capăt pe cei ce dansează

Decât aceia care-au văzut o femeie în vârstă dansând

În fiecare din noi, iar legănarea asta nu se oprește mult timp,

Până când îți găsești ritmul și suflul și mișcarea-ncordată a

Mâinii, scriind insuportabil de greu și de blând.

(fragment din O femeie în vârstă dansând)

17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect este darul poetului pentru cititorii săi; cu fiecare dintre ei stabilește relații unice, puse toate sub semnul rafinamentului, intempestivului și reciprocității. Claudiu Komartin se dăruiește lumii, dar câștigă în schimb forța emoției transformată în metaforă și vers pus sub semnul verbului. Un volum gândit până în cele mai mici amănunte – simplitatea copertei, calitatea hârtiei, fonturi speciale, formatul cărții etc. Toate aceste detalii adaugă plusvaloare poemelor, o lecție pe care Claudiu Komartin a învățat-o la timp și iată, ne-o predă fără niciun pic de didacticism. Cartea asta poate fi mărturie la nunta celor mai buni prieteni, cadou de împăcare (cu sine sau cu alții), dovadă că viața merge mai departe sau că perfecțiunea există cu o singură condiție: ca imperfecțiunile să fie șlefuite zi de zi. Faceți-i loc în bibliotecă, ocupă foarte puțin loc! Păstrați-o pe raftul pe amintiri prețioase și căutați-o când veți fi goliți de orice emoție.

17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect de Cladiu Komartin