Daniel Chirilă și Ștefan Lupu colaborează de ceva ani și prezența numelor celor doi pe afiș stârnește curiozitatea cunoscătorilor, pentru că surprind de fiecare dată. În 2017 scriam despre Apa vie și de atunci cei doi au mai făcut spectacole împreună; între timp, Daniel Chirilă s-a angajat la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț, iar Ștefan Lupu și-a îmbogățit portofoliul personal cu cursuri de dans susținute la Linotip – Centru Independent Coregrafic. Toate aceste experiențe cumulate de către cei doi separat contribuie din plin la crearea unor producții originale, cu succes la public, dar și la critica de specialitate.
În aprilie 2022, la Teatrul de Păpuși Gulliver Galați a avut loc premiera spectacolului Harap Alb. Play again,producția asumată de Daniel Chirilă și Ștefan Lupu, cei doi făcând echipă cu scenografa Raluca Alexandrescu, Adrian Nour, Teodora Velcescu și Andrei Cozlac. Noutatea pentru cei care merg frecvent la teatru este faptul că Adrian Nour este (și) compozitor(ul) muzicii spectacolului. Un univers muzical gândit în diverse ritmuri și stiluri, dar combinate de o asemenea manieră, încât să țină în priză publicul și să-l determine să urmărească cu atenție și plăcere firul poveștii. Adrian Nour a intrat în jocul propus de Daniel Chirilă, mă refer la adaptarea în cheie postmodernă a textului lui Creangă, astfel încât miezul poveștii – morala – nu s-a pierdut, ba chiar a fost pus în evidență. Am auzit de câteva ori în ultimii ani diverși spunând că poveștile lui Creangă sunt depășite, că nu mai este de actualitate scriitura lui. O prostie, o spun direct, căci poveștile sunt nemuritoare și când spun asta nu mă refer la celebra serie de cărți cu care am crescut, ci la faptul că o poveste bine scrisă nu are moarte.
Ingredientele poveștii – personaje bine definite, conflict, morală și deznodământ – au orientat structura spectacolului teatrului gălățean. De ele s-au folosit cei din echipa de producție, astfel încât spectacolul se remarcă prin identitate vizuală, coregrafie și ținută muzicală de top. E un spectacol lucrat în detaliu, echilibrul dintre text, momentele muzicale și momentele de dans este excelent, viteza cu care curge povestea este adecvată vârstelor mici (să nu uităm, spectacolul este gândit pentru 12 ani+, dar să știți că sala era plină cu adolescenți și maturi, mult prea puțini copii, din păcate!). Balansul într-un spectacol de tip musical i se datorează în totalitate regizorului; Ștefan Lupu este actor și coregraf, o combinație de calități și date profesionale care-l ajută să pună în valoare și actorii, dar și mesajul. Harap Alb este o poveste deloc ușor de adus la scenă, pentru că are multe praguri, dar și multe personaje (prin raportare cu o poveste clasică). Fiecare parte a poveștii are un personaj principal, de a cărei evoluție depinde și evoluția narațiunii, de acest aspect a ținut cont și Adrian Nour, pentru că a compus în alt stil fiecare moment. Foarte interesant construit momentul ultimei provocării, noaptea când Harap Alb are nevoie de toți prietenii lui ca să-i dovedească reginei (Împăratul Roș este acum împărăteasă) că merită să-i dea fata; fiecare personaj este costumat in style, ca să folosesc un englezism, costumele sunt o combinație de culori, materiale și detalii care individualizează și pun în evidență rolurile acestora în poveste. Excelente costume, după cum foarte valoroase sunt și proiecțiile video și mappingul, realizate de Andrei Cozlac, care are suficient de multă experiență acumulată, încât să nu aglomereze inutil scena (meritul principal – menținerea atenției pe un singur centru de acțiune, un detaliu esențial atunci când mizezi pe un public foarte tânăr).
Scenografia cu foarte multe elemente mobile, dar simplă în esență – ecrane uriașe care sunt coborâte în funcție de moment, schelet metalic care ține loc de castel și câteva măști de cai – este de mare efect, tocmai pentru că se îmbină perfect cu costumele și luminile. În felul acesta actorii au loc suficient să se desfășoare, să danseze și să facă schimb de replici. Intrările și ieșirile din spațiul de joc se fac în viteză, din toate părțile scenei, în baza unui circuit foarte bine stabilit de Ștefan Lupu și asumat integral de actori. N-au existat confuzii, bâlbe sau pași ratați (și am urmărit cu foarte mare atenție, credeți-mă, în ciuda celor trei-patru telefoane folosite cu asupra de măsură de spectatorii din primele rânduri!), după cum n-au existat replici bâlbâite (poate doar unele intrări în scenă un pic întârziate).
Trupa Teatrului pentru Copii și Tineret Gulliver Galați a cântat și dansat, ca și cum asta fac în mod constant. Este momentul să spun că ei sunt artiști compleți, pentru că pot foarte bine să mânuiască marionete și păpuși, pentru că acesta este specificul teatrului. Dar coregrafia lui Ștefan Lupu și compozițiile lui Adrian Nour i-au făcut să strălucească, pur și simplu. O trupă plină de energie, care se simte bine cântând și dansând, actori care nu par ridicoli deloc când trebuie să interpreteze cai sau alte lighioane. Actori care dau viață costumelor, care le însuflețesc, iar acest lucru se întâmplă și pentru că Lupu a gândit mișcări și pași specifici pentru fiecare personaj în parte.
Surprizele spectacolului: dublul rol al lui Nour – Spânul și calul; alternanța de ritmuri muzicale (când hip-hop, când musical, când rock). Nour face un rol de excepție: dansează de zici că e balerin de profesie, e într-o formă vocală de zile mari și face niște momente solo de mare clasă. Să nu uităm că e maestru al stepului – excelent „îmbrăcat” solo-ul cu momentul colectiv în ritm de dans irlandez – și experiența zecilor de roluri în care a performat și-a spus cuvântul. Nici urmă de ridicol în tot ceea ce face, masca i se potrivește de minune, iar pardesiul de un alb strălucitor îl transformă într-un Spân foarte charismatic. Momentul de step (asociat cu cel de grup) și momentul de final, când toată trupa este un singur corp asigură un final de neuitat spectacolului. De urmărit evoluțiile lui Andrei Midișan (Harap Alb) și Andrei Ciugulea, au personalități bine conturate și poftă de joc.
În ultimii ani au existat tot mai multe proteste ale artiștilor care lucrează în teatrele pentru copii – păpușari sau mânuitori de marionete – vizavi de Premiile UNITER, unde ei nu se regăsesc nicicum. Ar fi păcat ca această situație să persiste, pentru că, iată, ei se străduiesc să construiască spectacole potrivite pentru toate vârstele. Ștefan Lupu n-a gândit un spectacol pentru copii, ci un spectacol foarte bun, care poate încânta și pe cel mai cârcotaș spectator. I-a reușit din plin acest lucru, din moment ce la final toată sala a aplaudat frenetic, în picioare! Să tot mai fie astfel de spectacole în repertoriile teatrelor pentru copii din țară!
Harap Alb. Play again – Teatrul pentru Copii și Tineret Gulliver Galați
adaptare de Daniel Chirilă după Ion Creangă
Distribuție:
Adrian Nour, Andrei Midișan, Andrei Ciugulea, Miruna Dobrotă, Ramona Păuc, Nicoleta Miru, Valeria Taban, Cosmin Cosma, Gina Geru, Eduard Șișu, Andrei Dombrovschi, Ciprian Brașoveanu
Regie și coregrafie: Ștefan Lupu
Scenografie și costume: Raluca Alexandrescu
Compoziție muzicală: Adrian Nour
Asistență regie și co-coregrafie: Teodora Velescu
Graphic design, video mapping: Andrei Cozlac
Durata: 90 min.
Public țintă: +12
Premiera: 09 Aprilie 2022
