„Cred cu tărie în omul care scrie despre ce cunoaște și-n omul care scrie despre oameni, pentru oameni”
Camelia Bucur, Ghid de supravieţuire în call center (şi orice altă corporaţie multinaţională), Tracus Arte, 2017 şi 2018
Ajuns deja, în numai doi ani, la al doilea volum, Ghidul de supravieţuire al Cameliei Bucur are toate şansele să ajungă:
- Un best seller.
- La al zecelea volum.
- Reperul unei frumoase cariere scriitoriceşti, dar şi… antiscriitoriceşti.
- Sursă de inspiraţie pentru un ghid de supravieţuire în orice domeniu, dar mai ales în, poate surprinzător pentru unii, cel al scriitorilor…
- O lecţie de umor cum demult nu am mai întâlnit, existând paragrafe la care am râs, am pufnit în râs aproape fără voie ( de la înalta conştiinţă, prea sfânta luciditate ş.a.m.d.), ca pe vremea adolescenţei, când citeam despre peripeţiile bravului soldat Švejk, textele lui Harms, subsemnatul fiind un om care, de pildă, fuge de… comedii ori de umor de dragul umorului!
Desigur, teoriile… umorului sunt sofisticate, eu aş zâmbi mai mult la o recitire a lui Emil Cioran sau la Eugen Ionescu şi acum nu o să fac nicio trimitere la Bergson şi eseul său asupra râsului.
Brava Camelia Bucur ( bravă şi numai pentru faptul că nu iartă nici un şef pentru slăbiciunile sale, ba chiar are curajul să invite unul la lansarea cărţii) nu umblă cu sofisticării filosofice, nici cu ciori vopsite, ea este „singură” cu inteligenţa sa (aici nu mă pot abţine şi dau un citat din wikipedia, referitor la concepţia lui Bergson: Le rire s’accompagne toujours d’une insensibilité ou d’une indifférence : « c’est une anesthésie momentanée du cœur, pendant laquelle l’émotion ou l’affection est mise de côté ; il s’adresse à l’intelligence pure. »!), firească, observă, are ceva din personajul Bridget Jones, dar şi câteva fărâme din Stephen King (aflu că îi place, dar nu crede că va putea scrie precum el, deşi sunt nişte pasaje care se potrivesc de minune unora dintre… „ororile” sale – nu interpretaţi greşit, sunt fan King! -, precum în cazul capitolului „Metode de a-ţi teroriza colegii” ( volumul II)), dacă nu chiar te duce cu gândul şi la… aventurile unui Nică a Petrei în viitor!
Evident, Nică este de sex feminin, deh, metempsihoza este plină de surprize, apropo de Bergson, volumul al doilea începe cu un capitol care se intitulează chiar „Râsul la muncă! Mai exact, începe aşa:
„Râsul în sine este exprimarea sinceră şi deodată a unei bucurii. Amuzament. Ce te faci, însă, dacă râsul acesta intervine în aşa fel încât te sperie, te înfioară sau te îngrozeşte?”
Asta ca să înţelegeţi şi de ce, atât la lansarea care a avut loc pe 28 aprilie la Galaţi, la Librăria Humanitas, cât şi acum, tot ne raportăm la Stephen King!
La urma urmelor, dincolo de umorul şi satira debordante, este un filon existenţialist, ca să nu spunem fir (narativ), disperarea condiţiei umane întrezărindu-se deseori, poate mai rar atât de clar ca la pagina 186:
„…dacă lucrezi la call center, weekendurile tale vor fi într-un singur fel: inexistente.
Și, la fel de inexistentă, va fi și viața ta. Glumesc, bineînțeles. De‑a lungul timpului, am auzit diverse povești despre cum call centerul te acaparează și te distruge. Despre cum nu mai ai timp de soț, copii, rude, prieteni, amici, plătit de facturi, făcut curat sau renovat de casă. Și, totuși, în galaxia asta de plângeri, oamenii care au fost în jurul meu, colegi, au fost cam aceeași, și nici n-au divorțat, nici nu s-au sinucis, nici n-au devenit nebuni peste noapte. Mai nebuni decât erau înainte de a se angaja, cel puțin.
Ce voiam să subliniez, de fapt, e că lumea o să se plângă că n-are timp, indiferent de locul de muncă. Call centerul e mai dificil, recunosc, din cauză de orar, multitudinea de oameni care te-nconjoară, nervi, frustrări, impresia că nimeni nu-ți ia niciodată partea, salariu, colegi, șefi, concedii neaprobate, libere aprobate altora, mă rog, citiți deja al doilea volum și, chiar dacă n-ați lucrat nici măcar o zi în call center, ar trebui să-nțelegeți de ce.
Acum, dacă tot am căzut de acord că la call center e nașpa, și greu, și moartea, hai să vă povestesc cum e viața după call center. Pentru că da, am fost și acolo și, în plus, știu și viața altor oameni după call center.”
Acum, dragostea Cameliei Bucur pentru call center pare a fi… indubitabilă, aproape fatală. Mai că ţi-ai dori să citeşti şi o carte de dragoste, din acela normale, adică Doamne fereşte de o dragoste normală, că este plictisitoare, dar înţelegeţi ce vreau să spun, o carte de dragoste scrisă de Camelia Bucur… poate fi şi un ghid de supravieţuire în… Paradis, locul veşnicei iubiri!
În altă ordine de idei, cartea/cărţile sunt şi despre… câţi purici poţi face la un call center, deşi capitolul intitulat „Puricii din firmă” se referă strict la… necuvântătoarele cu pricinile scărpinătoare. Este drept că se sistematizează mult mai puţin, dacă este să comparăm cu şefii, colegii, cuplurile (din volumul I), indexaţi, catalogaţi, împărţiţi pe diverse categorii…
Pentru scriitorii amatori, este şi un… dicţionar non-conformist de „personaje de-a gata”, care pot fi luate, împrumutate, dezvoltate, concediate, ca şi… obsesiile: concediul, creşterile salariale, liberele, I.T.-iştii, noii îngeri ai Lumii de aici, care este şi va fi, demonstraţia e clară, un call center!
Nu pot încheia fără a aminti şi de ilustraţiile Cristinei Antal, deosebit de sugestive, amintind de Sfântul lui Roger Moore şi… dacă într-o carte prezentată aici, pe Bookhub.ro, „Grazia” de Mircea Ţuglea, citam o mică frază care spunea că „poate că adevărul îl poţi afla numai în finlandeză!”, iar Camelia Bucur a făcut doi ani de Română-Finlandeză (deşi, cu aceeaşi dezinvoltură, spune că în aceşti doi a aflat că finlandeza nu este pentru ea), Adevărul este că…
„Știi deja că ai lucrat prea mult într‑un call center atunci când ai destul material pentru a scrie o carte despre asta. Dacă o începi și pe a doua, e posibil să fie timpul să ieși la pensie.
Am zece ani de call center, o carte scrisă despre asta și nicio pensie la orizont. Nicio demisie în plan, nicio schimbare bruscă și radicală de meserie. Uneori am impresia că m-am născut în call center și o să mor acolo, cu procedura și regulamentul de ordine interioară strâns legate de gât. Oricât de mult mi-ar fi plăcut să fiu medic, avocat, profesor, arheolog, jurnalist, psiholog, oricâte filme aș fi văzut despre meseriile astea sau despre eroul lor principal, care lasă totul în urmă pentru a-și urma visul din copilărie, și-i mai și iese schema, oricât de tentant ar fi să renunț la job și să mă dedic întru totul unui scop nobil – sau doar scrisului –, am fost și voi rămâne omul de call center. Altfel n-aș avea de unde să-mi iau nervii, umorul, personajele și poveștile. Cred cu tărie în omul care scrie despre ce cunoaște și-n omul care scrie despre oameni, pentru oameni. Dacă nu poți spune ce gândești, scrie. Sau citește despre asta.”
Apropo, Stephen King o fi scris vreo carte în care acţiunea să se petreacă într-un call center, într-un platou în care 40 de oameni sunt blocaţi, la etajul 40 al unui zgârâie-nori? Şi în care încep să moară, unul câte unul, toţi angajaţii?
Evenimentul a avut loc pe 28 aprilie 2018, la Librăria Humanitas Galați. La eveniment au participat Camelia Bucur, Adi Secară, Cristina Antal, Lucian Chiriloi
