Profesoara de pian este romanul care marchează debutul editorial al lui Janice Y. K. Lee, scriitoare americană născută din părinți coreeni. O carte elaborată în timpul unei rezidențe literare, pe parcursul a cinci ani în care au fost scrise mai multe versiuni. Un debut pregătit, s-ar putea spune, cu multă grijă, cu atenție la detalii, cu răbdare îndelung exersată, calități rar întâlnite la un debutant în literatură.

Pe fundalul unui Hong Kong de la mijlocul secolului trecut, orașul în care însăși Janice Lee s-a născut și unde a locuit până la vârsta de cincisprezece ani, scriitoarea imaginează două povești de dragoste trăite de același personaj masculin, Will Truesdale, cu două femei diferite, înainte și după război, la o distanță de unsprezece ani: Trudy Lang și Claire Pendleton. O eurasiatică și o englezoaică, diferite sub toate aspectele, mai puțin în ceea ce privește foamea de iubire, nevoia de a te deschide și de a te dedica aproape total celuilalt.

Prima poveste

În 1941, Will Truesdale ajunge la Hong Kong și o cunoaște pe Trudy Lang la o petrecere consulară. Rezultatul încrucișării dintre o mamă portugheză și „un milionar din Shanghai care a făcut avere din comerț și camătă”, Trudy este o tânără nonconformistă absolut fascinantă. „Mlădie și fină ca un ogar” printre femeile „durdulii, cu voci stridente” prezente la petrecerea dată de consul, ea atrage toate privirile bărbaților: „pune în umbră orice femeie, vrăjește orice bărbat”. Atracția dintre cei doi se dezvoltă pe fundalul unei țări, al unui oraș care intră sub tăvălugul războiului, al invaziei japoneze, astfel încât alegerile oamenilor, relațiile, instinctele de supraviețuire stau sub semnele presiunii și al derizoriului. Adevărata măsură a caracterelor,  tot acum și tot astfel. Societatea mondenă a vremii, alcătuită din chinezi și membrii comunității anglo-americane e surprinsă de scriitoare cu un ascuțit simț al observației: petreceri fastuoase, libertinaj sexual, snobism, superficialitate, hedonism. Un loc aparte în acest sens îl ocupă Victor și Melody Chen, o familie bogată, care ascunde multe secrete și care afișează, în public, imaginea unui cuplu reușit și fără probleme. Hong Kong e un oraș strălucitor și bulversant, nevoit să se reconfigureze sub ocupația japoneză și să reziste unor ani de o cruzime extremă, ani de foamete, de răsturnări de situație și de valori. Dintr-o astfel de perspectivă, sacrificiile lui Trudy pentru a-și salva/hrăni iubitul englez sunt percepute de acesta din urmă drept compromisuri nedemne. Relația e umbrită de gelozie și suspiciune, de spectrul trădării și al unei inerente maculări. De fapt, aparent superficială, Trudy se dovedește o femeie puternică și devotată, matură în alegerile ei, dar mai ales în iubirea pentru Will. Avatarurile asumate în timpul invaziei japoneze îi conferă aura unei eroine tragice.

A doua poveste

În 1951, Martin și Claire Pendleton se mută, din Anglia, la Hong Kong, în urma unui transfer guvernamental la Departamentul Administrației Apelor. Tânăra englezoaică, proaspăt căsătorită cu un bărbat care nu-i trezește, de fapt, sentimente puternice, încearcă să se acomodeze într-un oraș care, după război, i se pare mai degrabă „zgomotos, murdar și care viermuia de oameni” decât fascinant sau exotic. E atentă și curioasă, observând conglomeratul etnic din cartierele în care nu locuiau englezi. Vede astfel „o lume pestriță”: indienii sikh, pakistanezii cu magazine de covoare, portughezi, evrei, ruși, peruani, chinezi, americani. În ciuda unor inconveniente, printre care și căldura excesivă, Claire ajunge să iubească acest oraș în care începe o nouă viață. Se angajează ca profesoară de pian în casa familiei Chen, îmbogățită și mai mult după război în urma colaborării cu japonezii. Din acest punct, romanul poate fi citit și în cheia maturizării unei tinere femei: călătoria lungă din Anglia la Hong Kong, acomodarea, viața de cuplu, aspirațiile materiale, depășirea treptată a statutului de provincială și a controlului excesiv exercitat de o mamă castratoare, petrecerile, întâlnirea cu Will, acum șofer al familiei Chen, îndrăgostirea…

Spre deosebire de Trudy care, sub aparenta fragilitate fizică, ascunde o forță interioară ieșită din comun, Claire îți creează impresia unei femei permanent vulnerabile. E naivă, ușor cleptomană (fură eșarfe și mici obiecte de podoabă din casa Chen), ușor dezorientată, dar onestă și curioasă, adaptabilă, dornică să ofere și să i se ofere afecțiune. Sunt, în roman, pagini întregi care devoalează adaptarea acestei englezoaice provinciale la viața mondenă, la petrecerile oferite de aristocrația din Hong Kong, schimbările prin care trece Claire, cameleonismul social necesar nu doar adaptării, ci și decupării unui loc anume, care să ofere confort și siguranță.

Dragostea face și ea parte, iată, din acest proces de adaptare, dar mai ales de maturizare afectivă. Claire e atrasă de Will, i se livrează cu spontaneitate, pe fondul unei căsnicii banale, care deja o exasperează. Intuiește în amantul ei secrete și umbre la care nu are acces, dar și-l asumă mereu și mereu, așa cum făcuse, cu unsprezece ani în urmă, Trudy.

Cele două povești de dragoste (și nu numai) alternează de la un capitol la altul, între 1941 și 1952, ca două imagini în oglinzi paralele. Contrapunctic, Janice Y. K. Lee mută „reflectorul” de la o poveste la alta, surprinzând personajele, inclusiv cele secundare, în diverse ipostaze și comportamente. Oamenii (te) surprind prin caracterul lor schimbător, prin lipsa lor de integritate, pe care fiecare o concepe și o folosește diferit. Fiecare personaj duce cu sine o poveste, reală, necosmetizată sau, după caz, inventată astfel încât anumite alegeri sau acțiuni să aibă o justificare în ochii celorlalți. Ceea ce pentru Will este un compromis inacceptabil sau chiar trădare în dragoste, pentru Trudy e pur și simplu nevoia de a supraviețui astfel încât, dintr-o poziție favorabilă, să-i poți ajuta pe ceilalți. Să le aduci mâncare în lagăr, de pildă. La nedumerirea și învinuirile iubitului, tânăra femeie răspunde cvasiironic, afirmând că toată viața a fost nevoită să adopte un comportament cameleonic:

Uitasem cum e să am conștiința cu mine tot timpul. Uneori, Will, mai faci și lucruri pe care nu vrei să le faci. Nu putem trăi în armonie perfectă cu integritatea noastră.” (pag. 167)

Intersectate abil, cele două fire narative surprind cititorul cu răsturnări de situație, cu dezvăluirea unor secrete, dar mai ales cu dinamica relației amoroase și de cuplu, totul pe fundalul unei societăți încă neașezate pe dimensiunea firească, trăgând mereu după sine aderențele unui război care a fragilizat destule destine umane. Iubirea e, și ea, un sentiment, o trăire supusă schimbării, metamorfozării. În vreme de război, sub presiunea enormă a încercării de a supraviețui, iubirea își arată nu doar forța, nu doar tenacitatea, ci și inerentele limite. Sau poate doar limitele unora dintre noi.

După ce află adevărul despre Trudy și despre toate celelalte persoane din anturajul ei și al lui Will, Claire își dă seama că bărbatul care le răvășise viața, ei și lui Trudy, e doar un laș:

Îmi spui mereu să fiu puternică, dar tu însuți nu ești puternic. Când ne-am întâlnit prima oară, m-ai sfătuit să profit de orice ocazie să mă schimb, să nu mă mulțumesc doar cu ceea ce mi-a oferit viața. Dar tu însuți nu poți să te schimbi. Te-ai împotmolit în trecut și ești hotărât să fii nefericit.” (pag. 279)

Claire, personaj aparent șters la începutul cărții, crește de la un capitol la altul, ca o plantă care e hotărâtă să se agațe de solul străin în care a fost transplantată. Claire e o „oglindă”, un personaj reflector, o unitate de măsură pentru societatea în care i se permite să intre și pentru fiecare personaj cu care intră în contact. În doar doi ani trăiți în Hong Kong, englezoaica provincială se transformă într-o femeie puternică, sigură pe sine, o femeie care nu mai are nevoie de protecția unui bărbat.

Cartea poate fi citită în mai multe „chei”. Oferă, într-o formă care îmbină narativul cu documentarea atentă, o perspectivă asupra a ceea ce s-a întâmplat în Hong Kong imediat după ocuparea acestuia de către japonezi, abuzurile, regulile absurde, lagărele, înfometarea, cruzimea. Toate acestea, nu doar față de localnici, cum s-ar putea crede, ci și față de britanici, americanii, olandezii sau panamezii stabiliți temporar în oraș cu diverse afaceri. Hong Kong înainte și după război. Cu victimele și cu profitorii lui. Cu viața care se încăpățânează să se înfiripe și să-și urmeze cursul printre ruine materiale și umane.

Profesoara de pian de Janice Y. K. Lee

Editura: Humanitas Fiction

Colecția: Raftul Denisei

Traducere din engleză și note de: Irina Bojin

Anul apariției: 2022

Nr. de pagini: 304

ISBN: 978-606-097-021-7

Cartea poate fi cumpărată de aici sau de aici.

Share.

About Author

Avatar photo

Îmi place să citesc de când mă știu. Să stau în proximitatea cărților și a oamenilor care le scriu a devenit, în timp, un modus vivendi. Propriile mele texte sunt, în chip natural, însoțitoarele cărților citite. Le netezesc drumul spre ceilalți. Pledez pentru călătoria lor. Pentru frumusețea lor - corpuri de semne și sonuri, într-o lume excesiv materială. Nu pot opri altfel tăvălugul timpului sau vânătoarea de afară. Nu pot opune altceva glisajului valoric de astăzi. Între învelitorile cărții, timpul și spațiul se deschid altfel, într-o buclă generoasă. Balsamică...

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura