„La ora două după-amiază a sosit trăsura. Un moment mai târziu, a fost condus în salon un domn între două vârste, cu trupul robust și obrajii roșii, cu mustățile negre și dinții puternici, albi. S-a prezentat ca doctorul Jacklers și a strâns mâna pastorului cu câteva mișcări scurte, încordate, ca și cum încerca să i-o smulgă cu totul.
– Stimate pastor! Ce onoare să vă cunosc… V-am citit articolele din jurnalul Societății Regale!
Mâna Unchiului Miles a scuturat-o cu mai puțină hotărâre, în ciuda insistențelor unchiului, care l-a asigurat că și el se ocupa, printre altele, cu științele naturii, poate că bunul doctor chiar auzise despre mica sa broșură ce trata subiectul crustaceelor fosilizate. Myrtle și-a oprit fratele, tușind ușor, cu subînțeles.
Când i-a fost prezentată Faith, doctorul Jacklers a părut pentru o clipă siderat.
– Faith… Vai, țin minte povestea! Aveam impresia…”
(Frances Hardinge, Copacul minciunilor, Polirom, 2017)
