«În fine, iubita mea, ușile sunt închise, este liniște, suntem din nou împreună. Câte sensuri a ajuns să aibă „împreună”? Nu am dormit deloc și, cu toate că mi-am văzut așa cum se cuvine de treburi toată după-amiaz și spre seară, cu capul greu și minte încețoșată, acum, când a venit noaptea, mă simt aproape entuziasmat, cuprins de o dorință copleșitoare de a scrie; demonul care sălășluiește în inspirația mea începe să se agite în cele mai inoportune momente. Dă-l încolo, am să mă culc. Dar, scumpa mea, ce minunat ar fi dacă mi-aș putea petrece Crăciunul doar scriind și dormind!»
(Franz Kafka către Felice Bauer, în David H. Lowenherz (coordonator), 50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile, Editura Nemira, 2017)
