„Locuința lui Bao Tong e un apartament de o curățenie impecabilă, situat la etajul al șaselea al unui bloc de locuințe cu aspect utilitar, a cărui culoare cenușie e întreruptă ici și acolo de detalii țipătoare galbene și verzi. În hol a fost pus un birou. Un agent mi-a notat numele și mi-a verificat acreditarea de presă înainte de a mă lăsa să intru. Apartamentul lui Bao Tong era luminos și modern. Lipseau cu desăvârșire fotoliile mari, acoperite cu huse, atât de îndrăgite de generația lui de birocrați. În schimb, canapelele aveau o notă veselă datorită unor cuverturi cu buline portocalii, iar pe birou stăteau, alăturate, două monitoare mari de calculator. Deasupra televizorului era atârnat un portret, pe hârtie lucioasă, a trei generații ale familiei. Singurul indiciu care trimitea nemijlocit la trecutul lui era o fotografie a lui Zhao Ziyang așezată pe un raft mai de sus al unei biblioteci.”
(Louisa Lim, Repulica Populară a Amneziei. Tiananmen, 1989, Editura Polirom, 2016)
