Din start vă spun: nu e ușor de citit această carte. Chiar deloc. Și o spun cu toată convingerea! Dar… pe voi, cei interesați de subiectul schimbării, indiferent din ce categorie ar fi ea, nu vă sperie un volum de peste 500 de pagini care se citește cu creionul în mână și care reunește cunoștințe temeinice din cel puțin două mari științe: economia și psihologia. Cred că asta este premisa de la care trebuie plecat atunci când vrei să citești Thaler: îți dorești schimbarea sau nu, inițiezi un plan în acest sens, cauți resurse, aloci timp suficient, ești realist etc. Curg întrebările odată ce-ai pus în mișcare mecanismul schimbării.

La prima vedere, pare ciudată sintagma „economie comportamentală”; nu o găsiți nici în studiile de economie (mă refer la cele clasice) și nici în cele de psihologie (ba, aici aș spune că aveți și mai puține șanse). Nota bene: volumul este scris după o muncă de patruzeci de ani și terminat în varianta lui originală în 2015, deci Editura Publica merită toate laudele pentru traducerea lui atât de repede (și atât de bine, felicitări traducătorului, textul chiar curge și n-are acele derapaje specifice unui text tradus de un necunoscător în domeniu!). Veți fi asaltați de avalanșa de nume mari cu care a colaborat în cele patru decenii Richard H. Thaler pentru cristalizarea teoriei sale și extinderea fundamentelor acesteia; mulți laureați ai Premiului Nobel (despre care vorbește cu reverență, dar nu cu teamă sau false pudori), veți înțelege că nimic nu se construiește în domeniul științelor fără a avea colaboratori de nădejde și echipe de oameni dispuși să muncească luni/ani în șir pentru a obține rezultate viabile. În domeniul științelor umaniste, nu te joci cu teoriile și cu termenii, o spune de multe ori autorul de-a lungul celor 33 de capitole. Iar faptul că el, economist de formație, căruia nu i se dădeau prea multe șanse de reușită profesională la debutul carierei, a reușit să atragă în echipa sa psihologi de cea mai bună calitate denotă seriozitate, muncă asiduă pentru depășirea obstacolelor, disponibilitate pentru inovare și testarea noilor teorii, și interpretarea adecvată a rezultatelor obținute.

Thaler împarte oamenii în două mari categorii: ECONII și oamenii obișnuiți; primii sunt cei care iau deciziile conform oricărei teorii economice, cu alte cuvinte sunt raționali până la ultima decizie, ceilalți se văd nevoiți să cedeze ispitelor și să mai și piardă din cauza emoțiilor. La o simplă numărătoare, ECONII sunt mult prea puțini și atunci apare întrebarea: cum măsurăm eficiența măsurilor și politicilor economice, dacă punerea acestora în practică nu dă randamentul scontat? De aici și până la întemeierea economiei comportamentale nu mai sunt decât câteva teorii și experimente, toate explicate pe larg în capitolele cărții de față.

„Lucrul pe care îl au în comun aceste exemple este existența problemelor cu autocontrolul. Vrem să mai mâncăm doar câteva nuci, dar ne e teamă că, dacă bolul rămâne pe masă, vom ceda ispitei.”

„Mischel are filmări excepționale de la unele dintre primele experimente, care demonstrează dificultățile pe care le-au avut copiii în a-și exercita autocontrolul. Sunt foarte curios în privința unui copil anume. Era în cadrul cel mai dificil, în care premiul mare, trei biscuiți Oreo delicioși, era chiar în fața lui. După o scurtă așteptare, nu a mai putut răbda. Dar în loc să sune clopoțelul, a desfăcut cu grijă fiecare biscuit, a lins umplutura albă gustoasă și apoi a pus biscuitul la loc și a aranjat cei trei biscuiți cât de bine a putut ca să nu fie descoperit. În imaginația mea, când acest copil a crescut a ajuns Bernie Madoff.”

«Exercițiul nostru a fost pur descriptiv. Nu aveam de gând să fim moraliști sau să emitem judecăți în legătură cu ce „este” sau „ar trebui să fie” corect. Noi încercam să facem ceea ce s-ar putea numi filozofie experimentală. Încercam să aflăm ce gândesc cetățenii obișnuiți, fie ei și canadieni, că este corect. Mai exact, încercam să aflăm ce acțiuni întreprinse de firme îi înfurie pe oameni. A ieșit la iveală că mărirea prețurilor la lopeți pentru zăpadă după viscol îi enervează rău pe oameni. Există chiar un nume pentru această practică: scobitul. Definiția obișnuită a lui „a scobi” este „a face o gaură sau un șanț cu un instrument ascuțit”. Când un magazin mărește prețul la lopeți la o zi după viscol, oamenii se simt ca și cum cineva i-ar fi împuns cu un obiect ascuțit. Și, într-adevăr, în multe locuri există legi împotriva scobirii, ceea ce sugerează că oamenilor această practică li se pare deranjantă. Voiam să aflăm ce alte practici de afaceri sunt detestate de oameni.»

Am dat trei exemple cât se poate de diferite, miezul a trei studii de caz diferite, de la care Thaler dezvoltă teoriile care premerg conceptului de „economie comportamentală”. Și asta pentru că lui, un pasionat al studiilor umaniste, i s-a părut nefiresc să tot sancționezi oamenii pentru faptul că nu adoptă teoriile economice și nu le aplică așa cum trebuie; până la urmă, eșecul unei teorii economice nu este determinat de subiect, ci, mai degrabă, de autor. Cu o răbdare de titan și cu ajutorul unor colaboratori cu pregătiri profesionale de cel mai înalt nivel, Thaler ajunge să sintetizeze munca sa cu studenții (exercițiul cu cănile e celebru și adaptat sub diferite forme deja de către cei care lucrează în mediile academice, ca și cel cu bursele), proiectele dezvoltate împreună cu managerii de top din diferite domenii (capitolul cu fotbalul american mi-a demonstrat ce inginerie economică se află în spatele unei decizii de a achiziționa un jucător pentru o echipă sau alta – să vedeți acolo opțiuni, nu glumă!), exemplele oferite de spațiul social de oriunde din lume și politicile publice elaborate de conservatorii englezi sau de administrația americană de la un anumit moment. E o muncă titanică care și-a găsit finalitatea în schimbarea unei paradigme economice, ceea ce nu e puțin lucru.

Cu ce rămâneți după parcurgerea volumului „Comportament inadecvat. Nașterea economiei comportamentale”? Scăpați de acel sentiment de vinovăție pe care-l încercați adesea când stați de vorbă cu un economist sau contabil, înțelegeți mai bine mecanismele care stau la baza dezvoltării unei politici economice, vă veți schimba opțiunile privitoare la propriile planuri de economisire, veți înțelege de ce nu aveați randament în plan social. Și, da, veți accepta că sunteți un om obișnuit și nu un ECON, ceea ce nu e rău deloc.

Editura: Publica
Anul apariției: 2015
Traducere din limba engleză: Paul Slayer Grigoriu
Nr. pagini: 568
ISBN: 978-606-722-158-9

Sursa foto autor: http://www.theguardian.com

Cumpără cartea

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura