Charleston este o producție româno-franceză, regizat de Andrei Crețulescu, fiind debutul în lungmetraj al acestuia, prezentat la Festivalul de Film de la Locarno, dar și la TIFF în cadrul ZFR, secțiune care a reunit filme românești, cu o diversitate tematică ce vizează elemente dramatice, experimentale, documentare, romantice, comice.
Povestea filmului pleacă de la intrigă – Ioana moare într-un accident, soțul ei primește o vizită neașteptată a lui Sebastian, care a fost amantul Ioanei în ultimele 5 luni de viață ale acesteia (mai mult sau mai puțin) după cum afirmă Sebastian, acesta mărturisind că s-au întâlnit de 2-3 ori.
Foarte interesant structurată, narațiunea are mai multe planuri care se întâlnesc într-un centru comun – legăturile personajelor cu Ioana – cea care nu apare efectiv decât în prima secvență, fiind interpretată de Ana Ularu.
Fimul continuă ca o pledoarie pentru prietenie, a doi oameni toatal diferiți, care se completează oarecum prin antiteză – Alexandru – dominator impetuos, violent, respingător, fără să aibă nevoie de ceilalți, interpretat de Șerban Pavlu și Sebastian (Radu Iacoban) – timid, provincial, vinovat, plângăcios, servil, dornic să ajute (să ne ajutăm unul pe altul), dar primind de fiecare dată, la propriu, lovituri în față, fără să se ferească de ele.
Atmosfera poveștii are ceva din romanul lui Anton Holban (O moarte care nu dovedește nimic), moartea eroinei determină confesiunea personajului și reconstituirea trecutului. Dramatismul scenelor este diminuat prin situațiile în care este pus ,,cuplul” Alexandru – Sebastian, care abundă în comic de situație prin qui pro quo, Sebastian fiind prezentat părinților Ioanei (Victor Rebengiuc face un rol secundar excelent ca tatăl Ioanei, egocentric și un pic senil, nevorbind decât de dorințele lui și pasiunea pentru câini), inițial ca prieten, apoi ca amantul Ioanei. Grija lui Sebastian pentru sănătatea lui Alexandru, care bea foarte mult, alternanțele între secvențele „dure” și starea de calm a placidului Sebastian, care a venit din Tulcea, unde stă cu unchiul lui, cel care nu-l înțelege, creează un comic savuros ce surprinde schimbarea amândorura – să nu te schimbi, spune Alexandru, ești impotent, alcoolic, suficient, spune Sebastian și călătoria lor se termină în punctul în care fiecare are ceva de dezvăluit.
Jocul teatral al lui Radu Iacoban, actor de teatru prin definiție, amplifică stângăcia personajului care pare un fel de profesorul Miroiu din „Steaua fără nume”, cu lecția învățată parcă, antipodul lui Alexandru/Șerban Pavlu, care îl domină la început pentru ca mai apoi să se umanizeze, plângând dispariția femeii iubite.
Reconstituirea vieții Ioanei se face prin frânturi de memorie, prin gesturi, declarații (o s-o iubesc tot timpul), călătoria la mare cu mini Fiatul roșu, prăjiturile preferate, dar… nu aceasta e miza poveștii – finalul dezvăluie o altă semnificație a întâlnirii – aceasta devine o prietenie, o formă de alinare a suferinței celor doi.
Emoționant, cu scene de suspans, cu poveste, coloană sonoră expresivă, Charleston construiește o poveste de viață în care fiecare se poate regăsi în celălalt dincolo de orgolii și prejudecăți, dovedind că fimul românesc a depășit tematica post revoluție, a mizerabilismului cu drame conjugale în spații închise, prin abordări expresive ale unor teme general umane.
Regia: Andrei Cretulescu
Scenariul: Andrei Cretulescu
Distribuția: Serban Pavlu, Radu Iacoban, Victor Rebengiuc |
