Brooklyn – a străpunge claustrofobia propriilor rădăcini

Colm Tóibín este romancier, dramaturg, poet și critic literar, ale cărui cărți au fost traduse în peste 30 de limbi, de-a lungul timpului. În anul 2009, publica romanul Brooklyn, ecranizat în 2015. În anul 2024, romanul a fost tradus din limba engleză de Cristina Nicolae la Humanitas Fiction, în colecția Raftul Denisei. Brooklyn este câștigătorul Costa Book Award, nominalizat la Man Booker Prize și finalist la Dublin Literary Award.

A fost etichetat ca fiind un roman istoric, chiar mai mult, a intrat în topul celor mai bune 10 romane istorice în anul 2015, tocmai pentru că fundalul desfășurării acțiunii este reprezentat de anii ’50, greii ani de după Al Doilea Război Mondial, în Europa, mai precis în Irlanda, în micul oraș Enniscorthy, acolo de unde începe povestea personajului principal, Eilis Lacey. Aceeași perioadă este reflectată, prin contrast, în America, acolo unde prosperitatea economică și socială începeau să devină din ce în ce mai vizibile, unde numeroase persoane, de diferite naționalități, doreau să ajungă pentru a trăi visul american, acolo unde totul părea posibil, o lume liberă într-o reconstrucție și evoluție greu de egalat. Dincolo de cadrul cronologic deloc întâmplător ales, fiind cel al marilor metamorfoze sociale, politice, economice postbelice, romanul lui Tóibín tratează teme solide, esențiale pentru a înțelege perioada amintită, și anume: problema identității naționale și apartenenței la o societate, omogenitatea sau, dimpotrivă, eterogenitatea socială, în funcție de spațiul istoric descris, imigrația postbelică, un fapt care a căpătat amploare cam în primul deceniu postbelic, dar și mult după aceea, integrarea unei mentalități europene în cea americană, marcată de o democratizare greu de cuprins și înțeles de un european, de la vestimentație, la comportament și statut social și, în cele din urmă, statutul femeii în anii de după război, poziționarea sa socială, economică, puntea dintre viața privată și cea profesională, școlarizarea, depășirea condiției de femeie casnică. Toate aceste aspecte, problematici sunt cuprinse și tratate detaliat în romanul Brooklyn, pornind din Irlanda spre America, construind, astfel, două mari planuri spațiale, ale căror trăsături sunt prezentate de la început până la final în antiteză.

Eilis este o tânără irlandeză, care locuiește în orășelul Enniscorthy, alături de mama și sora sa, Rose, frații alegând să plece spre locuri în care își puteau construi o viață mai bună. Condițiile de viață în micul oraș nu sunt prospere, locurile de muncă destul de greu de găsit și plătite nesatisfăcător, ceea ce îi determină pe mulți să emigreze acolo unde lucrurile par mai promițătoare. Tânăra muncește într-un magazin alimentar, în niște condiții nu tocmai fericite, având parte de o plată sub posibilitatea unui trai decent, dar cu ambiția de a deveni o contabilă care să lucreze înr-un birou. Realizarea visului său depinde, însă, de traversarea Atlanticului, o punte către Lumea Nouă, prosperă, un drum pe care odată plecat nu îți rămânea decât să privești înainte, să îndrăznești, să te adaptezi unei noi existențe, cu noi reguli. Încurajată de sora sa și susținută de aceasta, Eilis se îmbarcă pe vapor, pornind spre Brooklyn.

Împachetase deja o valiză și spera, în timp ce îi trecea în revistă conținutul în minte, că nu va fi nevoită să o deschidă din nou. Într-una dintre nopți, cum stătea trează, se gândi că, atunci când avea să deschidă din nou valiza, se va afla într-o altă încăpere, dintr-o altă țară, apoi îi trecu prin minte că ar fi mai fericită dacă valiza ar fi deschisă de altcineva, o altă persoană care să păstreze hainele și pantofii și să le poarte în fiecare zi. Ar prefera să rămână acasă, să doarmă în camera asta, să trăiască în casa asta, să se lipsească de haine și pantofi […] Chiar dacă lăsa gândurile astea să se învălmășească în goană, se oprea când mintea o purta spre o frică sau o groază reale sau, mai rău, spre gândul că avea să piardă pentru totdeauna universul acela știut, că niciodată nu o să mai aibă parte de o zi obișnuită, în locul ăsta obișnuit, că tot restul vieții ei urma să fie o luptă cu necunoscutul.

Conștientizarea rupturii este una dureroasă, dezrădăcinarea devine o traumă a tuturor celor care, constrânși din varii motive, aleg să plece. Condiția de imigrant într-o lume atât de mare și de necunoscută dă fiori celor plecați în căutarea, realizarea propriului lor vis. Traversarea Atlanticului se dovedește o încercare majoră pentru Eilis, care zile în șir trăiește un rău fizic și sufletesc greu de cuprins în cuvinte, conștientizând că dincolo o așteaptă necunoscutul, o lume care o poate înghiți sau prinde definitiv în ghearele sale. Adaptarea în noua locuință, la noul loc de muncă, în noul mediu din Brooklyn sunt de coșmar în primele săptămâni. Tânăra este nevoită să trăiască o criză identitară zguduitoare, trăind cu sentimentul de a-și fi pierdut propriul univers fiind aruncată într-unul complet străin, inclusiv din perspectiva accentului lingvistic, vestimentației, raportării la cotidian.

Nici unul dintre ei nu o putea ajuta. Îi pierduse pe toți. Nu avea să afle nimic din toate astea; nu o să le scrie despre zbuciumul ei. Și înțelese că, tocmai din cauza asta, ei nu o vor ști așa cum e acum. Se gândi că poate nu o cunoscuseră niciodată, niciunul dintre ei, fiindcă dacă ar fi făcut-o, ar trebui să înțeleagă cum va fi viața ei aici.

Corespondența este singura modalitate prin care mai stabilește legături cu familia rămasă în urmă, cu vechea ei viață, cu vechea Eilis, însă, scrisorile sunt cenzurate, cuprind gânduri bune despre felul în care simte și trăiește, suferința nu se dă, se zăvorăște în propria conștiință. Odată cu trecerea timpului și având sprijinul părintelui Flood și al gazdei sale, doamna Kehoe, tânăra începe să se reconstruiască în orașul său adoptiv, la locul de muncă, la școala de contabili, în activitățile sociale. Noua sa identitate începe să se contureze printr-un proces anevoios, dar necesar. Dincolo de povestea centrală a tinerei Eilis, romanul conturează, în fundal, societatea americană a anilor ’50, cu una dintre cele mai spinoase probleme a acelei perioade, integrarea populației de culoare. Pagini valoroase din carte aduc în atenție acest subiect istoric atât de sensibil despre segregare, identitate, eterogenitate, alteritate, rasism, lupta de integrare și acceptare. Lucrând într-un magazin de haine, Eilis se confruntă în mod direct atât cu încercarea de integrare a femeilor de culoare, lăsând la o parte orice fel de discriminare, dar și cu reticența unora dintre cei cunoscuți de a adera la ideea acceptării, ceea ce o poziționează pe tânără de partea celor care înțeleg că discriminarea este cel mai mare rău.

Printre temele sobre ale romanului, își face loc și dragostea dintre Eilis și Tony, un italian care trăiește alături de întreaga sa familie în America și care va reprezenta pentru tânără o bucurie, cât și prima legătură profundă cu noua ei casă. Tony este construit mai degrabă în contrast cu personalitatea sensibilă, temătoare a lui Eilis, dar și în completarea acesteia, fiind cel care o va determina să pătrundă într-o altă etapă existențială, cea de femeie. Însă, în antiteză cu viața și fericirea, se reliefează moartea bruscă și de neînțeles a surorii sale, Rose, rămasă să trăiască în Irlanda, alături de mama lor. Pierderea surorii sale reprezintă o lovitură emoțională, dar și una identitară, cine mai este fără sora sa care i-a fost mereu alături?

Eilis se întreabă acum dacă nu era vreo cale să se întoarcă în magazin și să oprească toate astea, să le facă să nu se fi întâmplat sau să-l facă să nu-i fi spus. În liniștea aceea, fu cât pe-aci să-i ceară părintelui Flood să plece și să nu se mai întoarcă în magazin în felul ăsta, însă își dădu imediat seama cât de naiv ar fi fost totul. El era aici. Ea auzise ce spusese. Nu putea da timpul înapoi.

Moartea lui Rose o așază pe sora sa în fața unei mari decizii, a alegerii dragostei sau sacrificiului, familia sau bărbatul din America. Eilis se întoarce acasă, drumul de întoarcere nu mai este la fel de tulbure sau nu mai este ea aceeași care a plecat. Pășește în Irlanda cu gândul clar de se întoarce la Brooklyn în câteva săptămâni, dar va mai putea să se desprindă din locurile cărora le-a dus dorul cu atâta înfocare?

Nu se gândise deloc cum o să fie să se întoarcă acasă, fiindcă se așteptase la ceva ușor; tânjise atât de mult după familiaritatea odăilor, încât presupusese că va fi fericită și ușurată să pășească din nou în ele, dar în acea primă dimineață, nu putea decât să numere zilele până la întoarcere. Asta o făcu să se simtă ciudat și vinovată; se ghemui în pat și închise ochii, sperând să adoarmă.

Ajunsă acasă, Eilis merge pe propriile urme, dar îi e greu să se mai regăsească în interior, îi este mai lesne afară, între prietenii de dinainte de plecare, acolo unde se vede pe ea cea lipsită de dilemele interioare, zgomotul exterior îl acoperă pe cel interior. Se reintegrează, merge la cimitir, la evenimentele locale, simte, din nou, fiorul unei vechi, dar noi iubiri. Va mai putea să lase toate astea în urmă pentru a se întoarce într-un Brooklyn care pare atât de departe și fantasmagoric?

Romanul lui Colm Tóibín este asemenea unui tablou care se lasă descoperit rând pe rând, creând suspans, emoție, intensitate. Povestea lui Eilis este, de fapt, povestea a numeroși oameni nevoiți să plece spre o lume mai bună, mai prosperă, să își lase în urmă propriile vieți, familii, case. Realismul din carte este unul extrem de puternic, problema imigrației, ruperii identitare, îmbrățișarea necunoscutului, sub toate formele sale, toate acestea fac din romanul Brooklyn o mărturie despre rănile istorice ale unei lumi.

Brooklyn de Colm Tóibín