„Ce greşeală este să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule!” — George Enescu
De cele mai multe ori când încerci să scrii lucruri frumoase, apetența de a le descrie te părăsești în mod laș. Probabil, undeva între frecvențele noastre cerebrale, ale oamenilor moderni, este înscrisă acea undă a răului, a emoțiilor frustrante, a dezamăgirii. Așa că ajunși la un liman de liniște și pace aproape că ne simțim (în)frânți și apatici. În plus, deseori ne lăsăm mânați de o modestie acută, de parcă meritocrația ar fi un viciu. Spun asta, după ceva experiență în ale scrisului (destul de mică ca întindere temporală, dar foarte intensă) și după o interacțiune cu diverse persoane implicate în cultura românească.
În familia BookHub am ajuns grație unei recomandări prietenești, ceea ce mă bucură și mai mult, mai ales pentru că această echipă reprezintă acel tipar de familie culturală în care copiii, adică noi, cititorii, prindem aripi. Și nu doar că le prindem, dar mai și reușim să încropim un zbor în sferele inspirației. Am cunoscut oameni care nu doar că au o pasiune pentru citit, ci resimt frumosul așa cum este el, sincer, direct, natural.
Fiecare dintre membrii acestei mari familii are calitățile necesare pentru a face parte dintr-un mozaic literar în devenire. Mare și sinceră mi-a fost mirarea să văd naturalețea cu care s-a consolidat această comunitate, pestriță prin structură, în care se regăsesc profesori, medici, juriști. Pe toți ne unește iubirea față de puterea cuvântului scris, care nu doar consolidează spirite, dar și educă elite. Căci de ce anume avem nevoie pentru un viitor luminos? De minți luminate, care ar aduce în jurul lor siguranța unor cunoștințe ample.
BookHub, proiectul preluat acum 1 an și jumătate de talentata Nona Rapotan, este expresia unei echipe fundamentate pe încredere, pe respect și pe prietenie. Munca pe care o facem, căci deja mă consider o particulă a acestui mecanism, are o relevanță deosebită nu doar pentru propagarea cititului, ca monedă a evoluției, ci și pentru consolidarea mesajului nostru: să aducem cultura și arta mai aproape de oameni.
Într – o lume digitalizată, preocupată de o goană sălbatică pentru bani și înavuțire, este tot mai dificil să aduci acea gură proaspătă de aer prin cronici teatrale, recenzii literare sau simple impresii pe marginea unuia sau altuia dintre subiecte, iată de ce este vitală realizarea unei misiuni comune, chiar dacă ne asumăm riscul unor păreri preconcepute despre cât de desuetă sau de inutilă poate părea arta în acest secol.
La această frumoasă aniversare a trei ani de activitate eu, din calitatea mea de novice a proiectului BookHub, nu voi încerca să împresor cu laude, ci să pun accentele pe meritocrația acestui proiect, care nu doar aduce cartea mai aproape, ci încearcă să separe grâul de neghină, scoțând în relief valorile adevărate pe fundalul unora artificiale crescute în incubatorul rețelelor sociale. BookHub – ul este un laborator de creație, în care se regăsesc toate ingredientele pentru o socializare activă și pentru un forum al vocilor independente în materie de critică și analiză literară (și nu doar din sfera literară).
Știți ce mă face cu adevărat fericită în colaborarea asta? Senzația că te poți face auzită chiar și de autorii care scriu cu pasiune. Că îți vor aprecia stilul și îți vor accepta micile observații, nu ca pe refulări frustrate, ci ca pe o critică sănătoasă. Mă bucură colaborarea dintre edituri și noi, cititorii, care așteptăm cu drag fiecare nou titlu, căci doar așa ne pot afla cu adevărat preferințele.
Ce este BookHub pentru mine? Oaza mea de plăcere literară, fără de care nu îmi încep diminețile și cu care îmi sfârșesc zilele, căci aștept cu mare interes opiniile tuturor colegilor mei seniori, care nu doar demonstrează un simț acut pentru atenție și detalii, ci reușesc să îmi suplinească lista de lecturi cu tot mai multe volume bune.
Nu știu ce pot să mai adaug în calitatea mea de novice, în afară de faptul că o să vă caut cu interes slovele, dragi colegi. Că o să învăț să citesc cu atenție, să descopăr idei și o să găsesc lumină acolo unde întunericul își croiește adânc calea. Ce bucurie poate să fie mai mare decât împlinirea faptului că mesajul pe care îl plăsmuiești ajunge exact acolo unde trebuie, iar cuvintele tale, pe care le încarci cu cele mai nobile simțăminte, nu se ascund în neantul vremii, ci ajung să devină repere pentru cititorii în devenire?
Reiterând cele menționate mai sus, consider că această prioritară misiune didactică este cu atât mai actuală cu cât în societatea noastră predomină mesajul negativ, frustrant, deprimant, iar a aduce căldură este o sarcină nu doar dificilă, dar și adeseori alăturată imposibilului. Sper că de la această tribună voi reuși să aduc nu doar mesaje clare, ci și îndemnuri pozitive, de care suntem atât de însetați în aceste decade ale epocii.
